Casnicia si cele doua fetite erau cele mai mari impliniri ale vietii mele. Am incercat intotdeauna sa fac totul ca la carte: sa fiu o sotie buna, o gospodina harnica si o mama dedicata. Dar se pare ca ceva am pierdut din vedere... Sotul meu m-a parasit acum aproape o luna pentru cea care mi-a fost timp de multi ani cea mai buna prietena. Nici eu nu stiu cum de am ajuns in situatia asta complicata, dureroasa si stanjenitoare. Nici nu stiu ce ma doare mai mult. Faptul ca el a ales-o pe ea ori ca trebuie sa ofer atatea explicatii celor din jurul meu. Nimeni nu imi intelege suferinta...
Ce este si mai ciudat este ca prietena mea fusese parasita de partenerul ei cu vreo trei luni in urma. Stiu foarte bine prin ce a trecut in acea perioada. Nemernica, eu o compatimeam si ea avea deja ghearele pregatite de atac. Atat eu, cat si sotul meu, mai ales EL, am incercat sa o facem sa se simta bine si sa treaca mai usor peste acel moment dificil. Nu stiu exact cum a inceput povestea lor de tradare amoroasa, dar eu i-am surprins apogeul din dormitorul nostru conjugal. O secunda ar mai fi lipsit sa nu sar la gatul ei, atat de multa nebunie m-a cuprins atunci.
Cei apropiati imi spun ca ar fi trebuit sa lupt pentru el, nu sa il alung in bratele ei. Dar as mai putea eu oare sa sarut gura care a atins-o pe ea, sa iubesc privirea care a admirat-o pe ea goala si sa ii ating corpul care a fost al ei? Nu cred... Nu as face altceva decat sa ma sufoc de durere si sa imi scurtez zilele. Nici macar de dragul copiilor nu as putea sa repar legatura noastra.
Chiar daca era prietena mea cea mai buna, recunosteam ca nu era deloc o sotie buna pentru partenerul ei si chiar ii ofeream sfaturi in acest sens. De aceea, inca imi este greu sa accept ca a preferat-o pe ea, stiind ca este asa cum este. Nu credeam ca ea mi-ar putea face vreodata concurenta in acest mod. Totusi, pot sa spun ca macar apreciez discutia sincera pe care a avut-o cu mine dupa incident. Mi-a spus ceea ce fostul meu barbat nu ar fi avut curaj in veci sa imi marturiseasca, anume ca nu il implineam in pat, ca nu ii acordam atentia pe care si-o dorea. Probabil ea, daca nu are copii de ingrijit si un job full time, are mai multa imaginatie erotica si energie.
Prietena mea cea mai buna si iubitul meu impreuna? Nici acum nu imi vine sa cred ca mi-au putut face asta, dar cred ca regretele sunt de prisos. O sa „diluez” cumva sentimentul de tradare si o sa merg mai departe. Fetele mele sunt cele mai importante acum. El a ramas doar tatal lor pentru mine.
Urmareste-ne pe Google News
