Ce faci atunci cand realizezi ca persoana pe care o ai langa tine merita mult mai mult, ca nu esti suficient de bun ori de buna pentru ea? Chiar daca egoismul iti da tarcoale in unele momente, nu poti sa nu te gandesti ca i-ar fi mai bine fara tine. Astfel ar avea sansa sa cunoasca pe cineva asa cum isi doreste si sa isi construiasca viata pe care o merita.
Asa incepe preludiul unei despartiri. Nu esti tu de vina, ci eu... Oricat ar suna de trist, acesta este adevarul. Trebuie sa renunti la cel pe care il iubesti pentru ca nu ii poti oferi ceea ce vrea si ce merita. Eu nu ma pot ridica la nivelul asteptarilor pe care le are iubitul meu de la mine. Cu faptul ca nu pot sa tin pasul cu el pe plan profesional m-am obisnuit de ceva vreme, dar nu si ca nu ii pot oferi un copil, bucuria pe care o asteapta cu sufletul la gura, sperand in continuare o minune.
Atunci cand am aflat cumplita veste, anume ca in uterul meu nu va putea creste niciodata samanta dragostei noastre, am cazut in abis. Depresia a dat cu mine de pamant si nu imi voi mai reveni vreodata. Nu mai sunt femeia care am fost si n-am cum sa mai fiu. De aceea, am luat decizia sa il las pe iubitul meu sa isi refaca viata cu altcineva. Nu pot sa ii ofer ceea ce isi doreste, nu pot sa fiu femeia pe care si-o doreste langa el.
Imi pare rau ca il dezamagesc, dar ma regasesc doar in esecuri. Se pare ca nu pot sa fiu mai buna de atat dupa dezamagirea pe care am suferit-o. Efectiv nu mai pot sa ma ridic. Daca as fi fost in locul lui, mi-as fi dat de mult timp papucii, dar el a avut rabdare si m-a invaluit cu iubirea lui. Singurul lucru care ma consoleaza si cumva imi da curaj sa fac acest pas este ca el nu ma iubeste pentru ceea ce sunt, ci pentru ceea ce ar vrea sa fiu. De ce sa il las sa traiasca avand sperante desarte in suflet cand pot sa ii ofer o sansa?
Nu esti tu de vina, asa a inceput despartirea noastra. Atunci cand ne-am sarutat pentru ultima oara, am simtit ca voia sa imi absoarba sufletul si sa plece cu el, doar sa nu il parasesc. Stiu ca este corect ceea ce fac. Este un barbat frumos, bun la suflet si inteligent. O sa isi gaseasca repede pe alta care sa se cuibareasca la pieptul lui si sa il soarba din priviri, asa cum faceam eu la inceput, cand nu aveam acest gol imens in suflet.
Nu esti tu de vina, iubirea mea... Eu trebuie sa fac ceva cu golul pe care nu il pot umple cu nimic. Oricat de mult ai incercat sa imi acoperi durerea, nu ai reusit decat sa ma faci sa ma simt si mai vinovata. Dar stai linistit, pentru ca nu esti tu de vina pentru tot ce se intampla. Eu sunt cea care are o problema. Daca eu nu mai pot sa fiu fericita, cum as putea sa te mai fac pe tine fericit?
Urmareste-ne pe Google News
