N-ar trebui sa ma priveasca ce face cu viata, corpul sau inima ei. Pana la urma, nu despre asta e vorba intr-o prietenie, sa il „indrumi" pe celalalt cu forta sa faca ce crezi tu ca e bine. Sau sa-i umpli capul cu prejudecatile tale. Insa prietena mea este un om pe care am simtit nevoia sa il protejez cu orice pret. Chiar unul dintre putinii pentru care renunt la mine insami in fiecare zi ca sa incerc sa o tin in viata.
Cristina e mai mare decat mine. Unii ar spune ca ea ar trebui sa aiba grija de mine, dar cine tine masura unor detalii de genul asta? Cu 5 ani e mai mare si e de 5000 de ori mai complicata. Iar cand in viata ei a aparut Mihai, ecuatia a devenit imposibil de rezolvat. Mihai nu e un „EL", nu e vreun print, nu e vreun trimis al sortii in viata ei, dar e un fruct interzis. Si stim cata pofta starnesc fructele astea si peste cate mese sarim ca sa gustam macar o data din ele.
Amanta sau nimic
N-am stiu de Mihai multa vreme, desi credeam ca nu exista farama din viata noastra pe care sa n-o stim. Ea stia totul despre mine, eu stiam tot ce se putea sti. El insurat, ea indragostita, el istet, ea oarba. Eu naiva. Il cunosteam fara sa stiu ca ii distruge viata unei femei pe care o iubesc. Chiar si-asa, nu-mi era tocmai simpatic, se intampla doar sa lucram in aceeasi cladire si doar cand ii auzeam gura, dadeam ochii peste cap. Genul acela de barbat violent si cu glasul, enervant de tupeist, care simte nevoia sa iasa in fata chiar si-atunci cand nu e strigat. Insurat, dar primul care remarca un fund bombat intr-o incapere.
Cristina s-a schimbat. Am crezut ca sunt schimbari firesti, ca trece timpul si se intampla lucruri care o transforma. M-am dus intr-o seara la ea acasa, cu gandul sa mai umplem golurile din discutiile purtate-n ultima vreme. Am urcat pe scari si m-am oprit inainte sa ajung la etajul ei. Ieesise in fata usii cu el, barbatul cu glasul glasurilor. Au schimbat cateva vorbe, s-au sarutat, el a luat liftul si eu am urcat. A inghetat cand m-a vazut si si-a aranjat camasa de parc-as fi fost un copil prost. Nu mi-a spus nimic nici pana astazi. Gesturile care-o dau de gol, faptul ca sufera sunt tot mai evident si eu trebuie sa ma prefac ca nu vad si n-aud nimic.
Abia mai vorbim. Relatia cu el pare sa merita orice fel de sacrificiu, asa ca m-a taiat, incetisor, din viata ei. Stiu sigur ca undeva, o sotie naiva il asteapta acasa. Si eu, undeva, astept ca ea sa ma sune sa-mi spuna ca i-a fost dor de mine si c-a scapat de valul pe care el i l-a pus peste suflet.
Urmareste-ne pe Google News
