|
|
Alchimia este o forma de cunoastere protostiintifica, folosita in Antichitate si Evul Mediu. Ea isi propunea transmutatia metalelor in aur si argint, folosind piatra filosofala si crearea unui homunculus, un om artificial. In cadrul acestei discipline se imbina notiuni de fizica, medicina, religie, spiritualism, misticism, religie si arta.
Ca precursor al stiintei moderne, alchmia isi are originile in Egiptul antic, unde a aparut pentru prima data cu scopul obtinerii unor materiale, precum sticla, metale, coloranti, care sa aiba puteri miraculoase si s-a raspandit in Europa in Evul Mediu, unde urmarea gasirea elixirului vietii pentru pastrarea tineretii vesnice, si a pietrei filosofale, pentru transformarea metalului obisnuit in aur.
Ideea care statea la baza alchimiei este aceea ca material este compusa din patru elemente, si anume aer, apa, pamant si foc, si ca, daca aceste elemente sunt combinate corespunzator, poate fi obtinuta orice substanta de pe pamant. Aici se avea in vedere obtinerea de metale pretioase si de elixiruri pentru a vindeca boli si a prelungi viata.
Alchimistii erau foarte devotati muncii lor. De aceea, ei isi ascundeau cu multa perseverenta munca, pentru ca cei care ar vrea sa o descopere sa aiba mult de lucru si sa nu ajunga la ea decat daca erau cu adevarat pasionati de acest domeniu. Astfel, multi dintre cei care se aventureaza in lumea alchimiei renunta de la primele incercari, pentru ca munca depusa este asidua si putini sunt cei care isi doresc destul de mult sa descopere aceasta lume.
Alchimia se slujea de simboluri, printre care substante chimice precum aresenicul, cuprul, aurul, fierul, plumbul, magneziul, fosforul, platina, argintul, sulful, aluminiul, zincul. Fiecare element avea atasat un simbol pictural. De asemenea, ei aveau un simbol, antimonia, care era un metaloid, adica avea toate proprietatile metalului, dar nu reactiona ca un metal. El simboliza puterea si natura animalica ce se gaseste in fiecare dintre noi si, conform alchimistilor, acest simbol trebuie purtat cand ne simtim slabi si vrem sa reactualizam forta ce se afla in noi.
Este o expresie pe care poate multi am auzit-o, dar putini stim de unde vine si ce insemna ea initial. Ea este acel element, numit de alchimisti si pudra filozofala, marele elixir, sau chintesenta, si care putea sa transmute metalele in aur. De fapt, piatra filozofala este omul insusi, iar in sens general ea este spiritual universal, present in tot ceea ce a fost creat, si prin urmare si in alchemist insusi. Exista multe descrieri ale sale, dar nu toate coincid. Paracelsus spunea ca este rigida si de culoare rosu inchis. Berigard din Pisa sustinea ca este de culoarea macului, Helvetius zicea ca este de un galben stralucitor. Desi multi alchimisti o descriau in diferite feluri, Khalid a rezumat aceste descrieri in una sigura: "Piatra unifica in ea toate culorile. Ea este alba, rosie, galbena, albastru celest si verde".
Oana Roman: "Blăniţă portocalie? Nu tu! Mai ales cu ruj roz" SFAT: "Negru, bleumarin, gri închis, vişiniu foarte închis.. asta poţi purta" Andreea Pătraşcu: "Rochia îţi este mare. Plicul din mărgele nu are ce să caute în această combinaţie, oricum" SFAT: "Ieşi puţin din tiparul acesta de rochii drapate ba pe un umăr, ba pe celălalt. Nu înţeleg de ce astfel de rochii au împânzit... MAI MULT
| divahair.ro | karena.ro | qbebe.ro |
|
|
|
|