Atunci cand esti insarcinata, descoperi in fiecare zi lucruri noi despre tine si despre corpul tau, iar la nivel emotional, totul devine tot mai intens. Schimbarile de dispozitie si trairile mult mai puternice ajung sa faca parte din rutina zilnica a viitoarei mamici, care adesea se poate simti coplesita de toate aceste modificari. Toate, insa, se pot traduce prin reactii neurologice si pot fi detectate in creier, dupa cum afirma neurologii.
Descopera ce se intampla in creierul unei femei care devine mama si de unde rasar toate schimbarile comportamentale specifice celei mai frumoase perioade din viata acesteia!
Ce se intampla cu creierul unei gravide
Inca dinainte ca o femeie sa isi aduca pe lume pruncul, creierul ei sufera modificari semnificative. Dupa numeroase decenii in care au incercat sa dea de capat comportamentului instabil al viitoarelor mamici, neurologii abia acum reusesc sa faca legatura dintre acesta si schimbarile de la nivelul cortexului prefrontal si al altor parti ale creierului. In primul rand, materia cenusie devine mult mai concentrata si creste simtitor activitatea in regiuni ale creierului care controleaza empatia, anxietatea si interactiunea sociala. La nivelul cel mai simplist, aceste schimbari, declansate de fluxul marit de hormoni din timpul sarcinei si al perioadei postnatale, au rolul de a apropia mama de fat. Cu alte cuvinte, acele sentimente materne de dragoste coplesitoare si de grija permanenta incep cu schimbarile din creier.
Scanarea structurii creierului este esentiala pentru descoperirea cauzei pentru care foarte multe viitoare mamici se confrunta cu anxietatea si depresia. Se estimeaza ca una din sase femei sufera de depresie postpartum si poate chiar dezvolta comportamente compulsive, precum spalatul pe maini obsesiv sau verificatul respiratiei copilului de multe ori pe zi. Dupa ce devin mamici, femeile au, intr-adevar, tendinta de a crea patternuri de gandire pe care nu le pot controla. De ce? Pentru ca se gandesc mereu la copilasul lor si la starea lui de sanatate. Este, desigur, de inteles, avand in vedere faptul ca prichindelul nu poate sa zica daca ceva nu este in regula.
Noile mamici sufera schimbari neuronale in multe parti ale creierului, printre care si una care determina ceea ce neurologii numesc motivatia materna. Aceasta apare la toate mamiferele si se manifesta printr-o dorinta incontrolabila de a-si proteja copilul. Exista o serie de regiuni ale creierului care contribuie la comportamentul specific mamicilor. Cercetatorii sunt in mod special interesati de niste neuromi in forma de migdala care formeaza amigdala, ce influenteaza memoria si declanseaza reactii emotionale precum furia, anxietatea si agresivitatea. In cazul unui creier normal, activitatea la nivelul acestei regiuni creste in primele saptamani si chiar luni dupa nastere, rezultand astfel in comportamentul matern, care din afara poate parea neobisnuit. Creierul mamicii, insa, este programat astfel incat sa fie activati centrii de recompense chiar si prin cea mai simpla interactiune a ei cu copilul (de exemplu, atunci cand il priveste). In aceste conditii, nu este de mirare ca orice problema la nivelul amigdalei este asociata cu un risc crescut de a se declansa depresia.
Problemele cu amigdala ale nou-nascutilor pot afecta relatia mama-copil intr-o mare masura. Intr-un studiu publicat in 2004 in Journal of Neuroscience, puii de maimuta care aveau leziuni la nivelul amigdalei aveau mult mai putin tendinta de a se exprima vocal atunci cand ceva ii incomoda sau durea. Ba mai mult, uneori preferau prezenta altor adulti in locul mamei. Explicatia este ca abilitatea de a distinge intre mama si oricine altcineva are legatura directa cu activitatea de la nivelul amigdalei.
Te-ai ingrijorat vreodata ca nu ai o reactie de incantare absoluta atunci cand vezi copiii altora si ti-a trecut prin minte faptul ca e posibil sa nu devii o mama buna pentru ca ti se intampla acest lucru? Ei bine, trebuie sa stii ca s-a dovedit ca tot amigdala este cea care regleaza aceasta reactie emotionala. Intr-un studiu realizat in 2011, mamicile chestionate au avut reactii pozitive mai degraba fata de pozele cu propriii lor bebelusi zambind decat cu altii. Mai departe, acest raspuns generat de amigdala a fost la randul lui asociat cu o predispozitie mai mica catre simptome ale depresiei. Este, asadar, perfect normal ca mamicile sa simta ca se topesc de drag atunci cand isi privesc prichindelul! In acel moment, creste si nivelul de oxitocina, substanta cunoscuta sub denumirea de "hormon al iubirii", acelasi care ne face sa plutim de fericire atunci cand suntem indragostiti.
De altfel, oamenii de stiinta chiar afirma adesea ca a deveni parinte este un proces neuronal asemanator cu a fi indragostit. La nivelul creierului, retelele neuronale care devin mai sensibile sunt cele care tin de vigilenta si abilitate sociala crescuta, precum si cele care, prin eliberarea de dopamina (substanta asociata cu recompensa), prioritizeaza bunastarea bebelusului. Se pare ca in primele luni de iubire, aceleasi schimbari au loc si la nivelul creierelor celor doi indragostiti. Si, in mod surprinzator, acestea sunt modificarile care o determina pe mama sa fie innebunita dupa mirosul bebelusului ei!
Cele mai mari schimbari au loc la prima nastere si inca nu se stie exact daca creierul isi revine la starea initiala ori ramane cu aceste noi circuite neuronale. Ai aflat pana acum doar o parte din ce se intampla in creierul unei femei care devine mama, insa descoperirile nu sunt nici pe departe incheiate, ci acesta a fost doar varful aisbergului!
Urmareste-ne pe Google News
