LITIAZA RENALA - Cauze, simptome, tratament

LITIAZA RENALA - Cauze, simptome, tratament

Hritcu Alexandra

Aparatul renourinar este reprezentat de doi rinichi, unde are loc formarea urinii, uretere care transporta urina de la rinichi la vezica urinara, vezica urinara unde urina este stocata temporar si uretra, prin care aceasta este eliminata in exterior.

In urma filtrarii ce are loc la nivelul rinichilor, sangele se purifica, organismul scapand astfel de toxine. Un obstacol care impiedica acest proces determina grave afectiuni, chiar si decesul.                         

Ce este litiaza renala?

Litiaza renala, cunoscuta cu denumirea de „pietre la rinichi" este o afectiune caracterizata prin prezenta si dezvoltarea calculilor (pietre rezultate din precipitarea sarurilor din organism) la nivelul rinichilor. Acestea se pot deplasa de la nivelul rinichilor si pot bloca traiectul urinii, respectiv stagnarea ei care provoaca infectie din cauza compozitiei sale.

Durerea lombara
provocata de aceasta patologie destul de frecventa in ultima vreme aduce pacientul in urgenta la medic, iar acesta din urma trebuie sa fi orientat spre a lua rapid decizia corecta in ce priveste diagnosticarea si tratamentul.

Cauzele aparitiei calculilor renali

Aparitia calculului renal este un proces complex cu un determinism multifactorial:
- cresterea concentratiilor sarurilor urinare (calciu, fosfat, oxalati, cistina, urati) prin ingestia si absorbtia  crescuta a alimentelor care le contin, anomalii ale functiilor renale
- oligurie = scadere a cantitatii de urina eliminata in 24 h
- aport de lichide scazut
- deshidratare ( climat cald, temperaturi ridicate ce provoaca transpiratie abundenta)
- urina acida - formata in urma unui aport crescut de proteine de origine animala, grasimi animale, branzeturi „asortat" cu un consum exagerat de sare.
- ereditatea; antecedentele familiale se pot asocia cu aparitia calculilor renali
- infectia urinara cu anumiti germeni (Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, Staphylococus) favorizeaza litogeneza (procesul de formare a calculilor) prin eliberarea a 2 enzime: ureaza si proteaza
- staza urinara; depunerea sarurilor este mult mai facila cand urina „stagneaza" sau curge mai lent decat este normal (din cauza unor disfunctii).

Semnele si simptomele litiazei renale

Colica renala (sau colica nefretica) este durerea cu caracter paroxistic, unilaterala, instalata brusc la nivelul regiunii lombare, cu iradiere spre abdominul inferior, coborand spre organele genitale externe si fata interna a coapsei. Este declansata de trepidatii, mersul pe teren accidentat, etc. Durata colicii este variabila.

Hematuria (prezenta sangelui in urina) traduce migrarea calculului (lezand tesuturile si producand sangerari) si apare dupa colica, avand caracter provocat - „hematurie de efort" (dupa practicarea sportului, dupa o calatorie cu un vehicul pe un drum cu denivelari).

Manifestari digestive: greturi, varsaturi, meteorism abdominal (balonare).
Manifestari cardio-vasculare: tahicardie (accelerarea anormala a batailor inimii- peste 90 batai pe minut) si hipertensiune arteriala (cresterea tensiunii arteriale).
Febra - semnaleaza retentia de urina infectata deasupra obstacolului si evolutia spre stare septica (infectarea cu microbi a intregului organism).

Mai rar sunt prezente polakiuria (urinari frecvente) si usturimile mictionale (in momentul urinarii).         

Diagnosticul de litiaza renala

Pe langa manifestarile clinice prezentate anterior sunt necesare urmatoarele investigatiile paraclinice:
Sumarul de urina (analiza microscopica a urinei) si alte investigatii biochimice (analize ale sangelui).
Ecografia - metoda imagistica neinvaziva ce se poate realiza si in timpul colicii nefretice si afirma prezenta si sediul litiazei.

Radiografia reno-vezicala simpla (RRVS) - investigatie necesara pentru certitudinea diagnosticului ; ofera informatii despre marimea si pozitia calculului, rasunetul litiazei asupra rinichiului, functia renala si conturul rinichiului. Este utila doar in cazul calculilor radioopaci. Calculii radiotransparenti nu pot fi vizualizati prin radiografie simpla.

Urografia intravenoasa - presupune injectarea intravenoasa de substante speciale de contrast care ajungand in rinichi se elimina, opacifiind caile urinare (cai intrarenale, ureter) si vezica; nu se efectueaza in colica si se interpreteaza in comparatie cu RRVS.

Tomografia computerizata spirala este o alta modalitatea imagistica utilizata in colica nefretica. Are avantajul de a fi rapida, dar costul ridicat al investigatiei face ca aceasta sa nu fie utilizata des..

Tipuri de litiaza renala

In functie de numarul calculilor distingem litiaza unica si litiaza multipla (mai multi calculi situati la nivelul unui rinichi sau a ambilor).

Dupa prezenta sau absenta recidivelor vorbim despre litiaza nerecidivanta, litiaza recidivanta si litiaza multipla recidivanta(care este maligna).

Aspectul macroscopic prezinta calculi granulari, ovalari, radiari, coraliformi, aciculari.

Dupa natura calcului, adica dupa compozitia lui, litiaza poate fi cu calculi radioopaci si radiotransparenti.

Complicatii care pot aparea din cauza calculilor renali

Litiaza renala poate genera:

A. complicatii mecanice:
- hidronefroza = acumularea de urina in rinichi datorita unui obstacol in calea eliminarii acesteia. Rinichiul se destinde si se atrofiaza (degenereaza).
anurie = blocarea procesului de formare a urinii
B. complicatii infectioase:
pielonefrita  = inflamatie a rinichiului
- pionefroza = formare de puroi in cavitatea renala

Tratamentul litiazei renale

Tratamentul colicii nefretice are scopul de a inlatura durerea prin administrarea de medicamente :
- AINS (antiinflamatorii nesteroidiene) : Indometacin, Diclofenac, Ketoprofen,Celecoxib, Ketorolac
- Spasmolitice (reduc spasmul,contractiile) : Scobutil, No-Spa, Piafen
- Antalgice (Paracetamol, Algocalmin)
- Derivati opioizi (Tramadol)

Este interzis consumul de lichide in colica.

Daca nu se obtin rezultate se impune cateterismul ureteral (introducerea unui cateter=sonda pe uretra cu scopul de a elimina urina).

  Daca si acesta esueaza se indica nefrostomia percutanata (interventie chirurgicala pentru devierea spre exterior a urinii din cavitatile renale).

Tratamentul medical al litiazei renale urmareste:
- mentinerea unei concentratii urinare scazute prin regim alimentar echilibrat (ingestia sporita de lichide - apa, ceaiuri diuretice, compoturi ; restrictii pentru carnea rosie si alcool,) sau medicatie adecvata.
- in functie de compozitia chimica a calculilor se impun masuri terapeutice specifice (evitarea anumitor alimente, administrarea unor medicamente);
- calculii de acid uric puri sunt singurii care sub tratament strict supravegheat au sanse sa se dizolve complet si sa se elimine.

Litotritia extracorporeala
(=metoda neinvaziva de sfaramare si eliminare a calculilor) cu unde de soc (ESWL) pentru calcul renal a intregit paleta terapeutica moderna, capabila sa rezolve nesangerand litiazele aparatului renal superior.

Terapia interventionala minim invaziva este litotritia endoscopica (sfaramare si eliminare a calculilor cu ajutorul endoscopului-instrument utilizat pentru cercetarea organelor) a litiazei renale.

Nefrectomia
(scoaterea rinichiului) este indicata in cazurile cu distructii importante ale rinichiului.

Modalitati de prevenire a calculilor renali

Nu este bine cunoscut mecanismul complex prin care iau nastere calculii renali ca sa putem evita formarea lor, dar daca avem un stil de viata sanatos vom putea sa-i tinem departe :
- consumul de lichide, cel putin 2 litri pe zi
- alimentatie variata (fructe, legume, carne de pui)
- evitarea grasimilor, a carnii de porc, vita, miel, vanat
- activitate fizica zilnica, evitarea sedentarismului
- control medical periodic.

                             

Bibliografie:

1.    "Urologie" - Catalin Pricop, Dan Mischianu. Ed. Tehnopress, Iasi - 2005
2.    „Urologie" - V. Gheorghiu, C. Costache, V. Radu. UMF "Gr.T.Popa", Iasi - 2002
3.    „Tratat de Patologie Chirurgicala" - Nicolae Angelescu. Ed. Medicala, Bucuresti, 2003

Articolul urmator
Sindromul persoanei rigide: cauze, simptome și tratament
Sindromul persoanei rigide: cauze, simptome și tratament
De ce tratament ai nevoie în funcție de tipul de ten?
Incepe quiz
De ce tratament ai nevoie în funcție de tipul de ten?

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

3.1 (101)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.
    Hritcu Alexandra (anonim)
    7 martie 2011 17:05

    din pacate da, poate sa apara la orice varsta, si la copii si la varstnici , insa cea mai mare incidenta este in randul persoanelor de 20-40 ani.

    1 (anonim)
    16 ianuarie 2011 22:10

    mi-a placut acest articol si as vrea sa intreb si eu ceva.aceasta boala poate sa apara la orice varsta?