Superfemeia de astăzi nu trăieşte în paginile unei reviste de benzi desenate, ci chiar în universul tău: poate fi mama, sora, prietena cea mai bună, colega de serviciu sau chiar tu. Cum o recunoşti? Superfemeia este o mamă exemplară care are grijă de propriii părinţi, un profesionist ireproşabil, care îşi câştigă independenţa financiară, dar poate rivaliza cu Martha Stewart în bucătărie.
Între toate aceste sarcini, multe superfemei reuşesc să ajungă şi la cursul de spinning sau la un curs de Photoshop. Dincolo de aparenţe, în majoritatea cazurilor, se ascunde o femeie extenuată, care se simte adesea deconectată de lumea sa interioară.
În psihosociologie, această tipologie comportamentală poartă numele de „sindromul Superwoman” şi descrie un viciu deghizat în virtute. Află care este părerea specialiştilor despre costul acestor alegeri şi care sunt sfaturile lor pentru superfemeile din jurul nostru.
Mitul tiranic al perfecţiunii determină tot mai multe femei să devină copleşite de responsabilităţi şi să se ridice la standarde ce ar putea fi considerate opresive. În ciuda eforturilor pe care le depun, ele simt că nu mănâncă suficient de sănătos, că ar putea practica mai mult sport şi s-ar putea implica în mai multe activităţi în afara orelor de serviciu.
Fie din cauza presiunii sociale sau standardelor autoimpuse, anumite femei ajung să dezvolte sindromul Superwoman indiferent de vârsta, statutul social sau marital ori jobul pe care îl au – oricine poate cădea în capcana perfecţionismului exacerbat. Incapacitatea de a refuza sau delega un nou task sau, dimpotrivă, nevoia de a-şi demonstra capabilităţile ori de a-i face fericiţi pe toţi sunt câteva dintre cel mai des invocate motive pentru dezvoltarea sindromului Superwoman.
Atunci când trebuie să facă faţă presiunii angajatorului, provocărilor aduse de statutul de mamă, termenelor-limită sau unui partener mai puţin implicat ori lipsei acestuia, o superfemeie se simte adesea neputincioasă. În cazul Sindromului Superwoman, senzaţia vine însoţită de sentimentul de vină şi inutilitate, ducând la o stimă precară de sine, în ciuda aparenţelor.
Psihologii sunt de părere că nevoia de a performa întotdeauna la capacitate maximă vine din externalizarea simţului de confort şi siguranţă interioară. Cu alte cuvinte, superfemeile îşi apreciază valoarea de sine din merite şi realizări dobândite, în loc să-și găsească un lucru interior care să le ancoreze.
Sindromul Superwoman cunoaşte diferite stadii de intensitate şi poate afecta fiecare persoană în mod diferit, însă există un numitor comun: nevoia de a menţine acelaşi ritm alert de viaţă este esenţial pentru a evita anxietatea provocată de sentimentul că întreaga fundaţie a existenţei lor s-ar putea dărâma peste noapte. „Perfect” este adjectivul care descrie o superfemeie, însă consecinţele lui nu sunt deloc dezirabile.
Depresia, sindromul burnout, alcoolismul, surmenajul fizic şi psihic sunt doar câteva dintre urmările negative pe care acest stil de viaţă le poate aduce. Pentru a evita aceste consecinţe, transformarea propriilor nevoi într-o prioritate reprezintă un prim pas esenţial pentru o superfemeie. Tehnicile de mindfulness și consilierea psihologică sunt două modalităţi care le pot ajuta pe aceste superfemei să facă faţă mai bine stresului şi să îşi găsească echilibrul.
În mod ideal, dacă perfecţionismul ar trebui să nască ambiţia de a deveni din ce în ce mai buni, acesta ar trebui orientat într-o direcţie diferită în sindromul Superwoman: să devenim mai buni în a ne gestiona propriul perfecţionism într-un mod mai realist.
Tu eşti o superfemeie sau cunoşti pe cineva afectat de sindromul Superwoman? Spune-ne experienţa ta în secţiunea dedicată comentariilor!
Urmareste-ne pe Google News
