“Să fii” cu un singur ”i” sau doi ”i”? – aceasta este întrebarea. Chiar şi vorbitorii nativi ai limbii române se întâlnesc adesea cu această dilemă, iar unul dintre cel mai des întâlnite exemple îl reprezintă distincţia dintre “să fi cuminte” şi “să fii cuminte”.
Limba română este plină de provocări, iar dilema verbului “a fi” la modul conjunctiv încă mai creează confuzii. Iată care este forma corectă!
În modul conjunctiv prezent, la persoana a doua, singular, verbul “a fi” se scrie întotdeauna cu doi ”i”. Pentru a lămuri orice urmă de neclaritate, forma corectă este întotdeauna “să fii cuminte”.
Să fi/ Să fii cuminte - de unde apare confuzia
Confuzia se produce, în special, atunci când întâlnim verbul la forma negativă. Trebuie să reţii însă un singur lucru: în modul conjunctiv, verbul “a fi” se scrie întotdeauna cu doi ”i”, indiferent de formă sau timpul verbal în care îl întâlnim. Regula se aplică şi în cazul conjugării verbului “a fi” la imperativ afirmativ (“Fii cuminte!”).
Exemplu:
Vreau să fii cuminte la şcoală. (conjunctiv prezent, formă pozitivă)
Aş vrea să nu fii atât de agasantă. (conjunctiv prezent, formă negativă)
Atenţie! “A fi” se conjugă cu doi “i” doar la conjunctiv prezent şi imperativ afirmativ. În celelalte moduri verbale, “a fi” se scrie cu un singur “i”.
Cum scriem corect verbul a fi
Exemplu:
– infinitiv: a fi cuminte
– imperativ negativ: Nu fi cuminte!
– condiţional prezent: aş fi, ai fi (cuminte)
– condiţional perfect: aş fi fost, ai fi fost, ar fi fost (cuminte)
– conjunctiv perfect: să fi fost (cuminte)
– viitor: voi fi, vei fi (cuminte)
– când “a fi” este un verb auxiliar: pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi (cuminte)
Află răspunsurile corecte ale celor mai întâlnite confuzii gramaticale, urmărind secţiunea “Cum e corect?” pe DivaHair!
Urmareste-ne pe Google News
