Prima impresie este, de multe ori, singurul lucru care ne conturează imaginea despre un om. De cele mai multe ori însă, aceasta se dovedeşte greşită. Un exemplu comun îl reprezintă medicii, pe care tindem să îi considerăm nişte zei care stabilesc graniţa dintre viaţă şi moarte. Însă uităm, adesea, că sunt oameni. „Povestea doctorului grăbit” ilustrează de ce ar trebui să ne înfrânăm impulsul de a trage concluzii bazându-ne pe impresii subiective.
Următoarea anecdotă este unul dintre cele mai evocatoare exemple ale faptului că nu ar trebui să ne lăsăm întotdeauna conduşi de prima impresie.
Un medic intră grăbit în spital, în urma unui apel pentru o operaţie urgenţă. Îşi schimbă hainele rapid şi se îndreaptă direct către sala de operaţii, unde îl găseşte pe tatăl băiatului ce urma să fie operat. La vederea acestuia, tatăl tânărului a izbucnit într-un val de reproşuri la adresa doctorului: „De ce v-a luat atât? Nu ştiaţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi niciun simţ al responsabilităţii?”
Doctorul zâmbeşte şi spune: „Îmi pare rău, nu eram în spital şi am venit cât se poate de repede după ce am fost anunţat. Acum, vă rog să vă calmaţi pentru a-mi putea face treaba”.
Tatăl, vizibil afectat de răspunsul doctorului, porneşte un nou val de acuzaţii. „Să mă calmez?! Dacă propriul dumneavoastră fiu ar fi acum în sala de operaţii, cum aţi reacţiona?”, a spus tatăl cu furie. „Vom face tot ce ne stă în putinţă, iar dumneavoastră ar trebui să vă rugaţi pentru viaţa fiului dumneavoastră”, a răspuns medicul.
„Să oferi sfaturi este uşor atunci când nu eşti implicat”, a murmurat tatăl. Operaţia a durat câteva ore, iar medicul a ieşit din sala de operaţii pentru a-i da vestea tatălui. „Slavă Domnului! Fiul dumneavoastră este salvat”, a spus doctorul. Fără să aştepte replica tatălui, medicul continuă: „Dacă aveţi întrebări, vă rog să vă adresaţi asistentei”.
„De ce este atât de arogant? Nu ar fi putut să aştepte câteva minute pentru a-mi spune care este starea fiului meu?”, o întreabă tatăl pe asistentă, după ce doctorul a dispărut. Aceasta îi răspunde, cu ochii în lacrimi: „Băiatul lui a murit ieri într-un accident de maşină. Domnul doctor era la înmormântare în momentul în care l-am sunat pentru operaţia fiului dumneavoastră. Acum, după ce i-a salvat viaţa fiului dumneavoastră, a plecat pentru a participa la funeraliile fiului său”.
Înainte de a emite o judecată negativă despre o persoană, fă un exerciţiu de empatie: gândeşte-te la motivele pe care le-ar putea avea pentru a acţiona într-un anumit mod şi dacă este sau nu justificat să crezi că motivul din spatele acţiunii este personal. De cele mai multe ori, vei descoperi că oamenii nu sunt rău-intenţionaţi, aşa cum ai putea fi tentată să crezi.
Urmareste-ne pe Google News
