Atunci când o carte se poate mândri că a petrecut cel mai mult timp pe prima poziţie a topurilor de carte din Marea Britanie (20 de săptămâni) şi că a vândut peste 15 milioane de ediţii în toată lumea (număr atins în octombrie 2016), cuvântul „bestseller” este prea mic pentru a-i descrie succesul. Şi totuşi „Fata din tren” este cea mai bună definiţie a gloriei în literatura ultimilor ani (cu excepţia lui „Harry Potter şi copilul blestemat”, încadrat însă la categoria dramaturgie, din fericire pentru Paula Hawkins): un thriller ca o plimbare în montagne russe, cu emoţii complicate, sentimente care răbufnesc şi o privire aruncată asupra celor mai întunecate faţete ale psihologiei umane!
Tu nu o cunoşti. Dar ea te cunoaşte!
Sau cel puţin aşa crede! Rachel Watson face naveta în fiecare zi din Ashbury în Londra, către un job pe care l-a pierdut din cauza alcoolismului, dar spre care continuă să se îndrepte din puterea obişnuinţei şi pentru a ţine ascuns faţă de colega sa de cameră faptul că e şomeră. Dragostea pentru vin şi ginul tonic nu a deposedat-o însă pe Rachel doar de locul de muncă, ci şi de căsnicia cu Tom Watson, soţul care a înşelat-o, care i-a cerut divorţul şi s-a recăsătorit cu Anna, femeia cu care o trădase pe Rachel.
Chinul protagonistei este reiterat în fiecare zi, deoarece, în călătoria sa cu trenul, trece pe lângă casa în care fusese odată fericită şi în care soţul său trăieşte acum cu o altă femeie. Rachel nu a trecut peste mariajul său eşuat şi, în episoadele în care îşi pierde cunoştinţa din cauza alcoolului, îşi sună obsesiv fostul soţ, îi spionează nevasta şi fetiţa, Evie, totul culminând cu o nefericită ocazie din trecut, în care a dat buzna peste acestea şi a răpit-o pe micuţă, fiind surprinsă de mama sa disperată în timp ce se îndrepta spre calea ferată. Rachel nu îşi aminteşte decât parţial aceste lucruri, la fel și scandalurile din timpul căsniciei sale, când îl făcea pe Tom de ruşine cu comportamentul său.
Pentru a-şi distrage atenţia de la casa în care nu mai poate să locuiască, Rachel priveşte o locuinţă alăturată, unde observă un cuplu frumos şi fericit. I-a botezat Jess şi Jason şi îi priveşte ca pe întruchiparea armoniei conjugale de care s-ar fi putut bucura şi ea, dacă nu ar fi existat Anna (Rachel rareori acceptă faptul că alcoolismul ei este cel care a cauzat destrămarea căsniciei şi nu îi poartă deloc pică soţului trădător, pe care încă îl mai iubeşte). Cu timpul, femeia devine obsedată de superba pereche şi aşteaptă cu nerăbdare inutilele călătorii cu trenul, doar pentru a-i revedea.
Această mică plăcere îi este perturbată atunci când, într-o dimineaţă, o zăreşte pe Jess sărutând un bărbat străin. Ameţită din cauza alcoolului pe care îl bea şi în tren, Rachel se simte trădată, îndurerată şi chiar furioasă şi cochetează cu ideea de a-i reproşa străinei gestul său sau chiar de a-i aduce la cunoştinţă soţului că a fost înşelat. Lucrurile devin şi mai complicate în continuare: Rachel se îmbată şi se trezeşte a doua zi de dimineaţă acasă, cu o lovitură la cap, într-o stare avansată de ebrietate şi cu vagi amintiri din noaptea trecută.
Confuzia devine alarmantă în momentul în care femeia află că Jess, care se numeşte Megan în realitate, a dispărut cu o seară înainte de acasă, după o ceartă cu soţul său, Scott (Jason al lui Rachel). Iar situaţia ia o întorsătură dramatică atunci când Rachel, tulburată, are flashbackuri în care se vede exact în apropierea locului de dispariţie al lui Megan, iar fostul ei soţ, Tom, o anunţă că a apărut acasă la ei şi a speriat-o de moarte pe Anna.
Deşi nu îşi aminteşte nimic cu exactitate, în momentul în care este contactată de poliţie, Rachel povesteşte despre faptul că a văzut-o pe Megan sărutându-se cu un alt bărbat, indicându-le forţelor de ordine că, cel mai probabil, acesta este răspunzător de dispariţia sa. Este rugată să îl identifice şi descoperă că bărbatul era Kamal Abdic, un psiholog pe care Megan îl frecventa la rugămintea lui Scott. Din cauza problemelor cu alcoolul şi a vieţii pe care o duce, Rachel nu este însă considerată un martor credibil, aşa că decide să îl contacteze pe Scott şi să îi spună în ce ipostază a surprins-o pe soţia sa, pentru a se asigura că, în urma presiunilor acestuia, vor fi luate măsuri împotriva lui Kamal.
Convinsă că ea deţine cheia misterului şi că, dacă şi-ar putea aminti ce s-a petrecut în noaptea dispariţiei lui Megan, ar putea-o salva, Rachel începe să se simtă importantă şi se implică în viaţa lui Scott şi a lui Kamal, continuând însă să se amestece şi în căsnicia lui Tom. Relatarea ei este însoţită de alte două puncte de vedere, al lui Megan, înainte de a dispărea, şi al Annei, completând tabloul unui thriller care te atrage în vâltoarea sa, încetul cu încetul. În momentul în care este descoperit cadavrul lui Megan, iar poliţia anunţă că aceasta era şi însărcinată, tensiunea atinge cote alarmante nu doar pentru personaje, dar şi pentru cititor!
Cine a omorât-o pe Megan Hipwell?
E întrebarea pe care ţi-o vei adresa, complet captivată, pe tot cuprinsul ultimei treimi a romanului. „Fata din tren” este o lectură care te absoarbe cu toată puterea şi care te conduce pe piste greşite, tentându-te cu indicii false şi propulsându-te într-o stare de confuzie fascinantă, de care nu mai vrei să te scuturi. Care este sursa acestei ameţeli? Cei trei naratori necreditabili: Rachel, o alcoolică de 32 de ani, care a pierdut totul, Megan, o femeie frumoasă, dar bântuită de un secret din trecut, care o împiedică să doarmă şi o determină să îşi înşele bărbatul, şi Anna, femeia care a spulberat o căsnicie, dar care duce o viaţă fericită, armonioasă, fiind în stare de orice ca să nu o piardă - înşelata, infidela şi cealaltă femeie, prototipuri de personaje şi naratori în care nu te poţi încrede, fie pentru că sunt confuzi, precum Rachel, sau că ascund în mod intenţionat amănunte, precum Megan, ori pentru că se complac în iluzia unei vieţi perfecte, precum Anna.
Principala calitate a romanului „Fata din tren” rămâne însă măiestria cu care autoarea analizează psihologic personajele sale. Naraţiunea la persoana întâi e autentică şi nu te poţi abţine să nu te simţi precum Rachel, Anna şi Megan, atât de puternică e perspectiva lor. Iţele misterului sunt inteligent ticluite şi, chiar dacă îţi vei da seama cine „a omorât-o pe Megan”(noi îţi recomandăm să păstrezi savoarea lecturii şi să nu cauţi acerb soluţii, pentru a degusta suspansul dezvăluirii), tot vei devora pagină cu pagină, antrenată în acţiunea trepidantă. Nu degeaba a fost comparată cu „Gone Girl” („Fata dispărută” romanul lui Gillian Flynn, bestseller ecranizat într-un film cu Ben Affleck şi Rosamund Pike): „Fata din tren” este genul de lectură care te absoarbe în universul său atât de intens, încât nu te vei putea abţine să nu îi priveşti cu suspiciune pe cei din jurul tău, ore întregi după ce ai întors şi ultima filă a cărţii.
Tu ai citit „Fata din tren”? Dacă da, povesteşte-te dacă ţi-ai dat seama cine a omorât-o pe Megan, dar păstrează misterul: nu vrei să le dezvălui şi celorlalte cititoare „cine a făcut-o”. De asemenea, nu uita că te poţi bucura şi de adaptarea cinematografică a cărţii, într-un fim care îi are în rolurile principale pe Emily Blunt (Rachel), frumuşelul Luke Evans (Scott), Justin Theroux (Tom), soţul lui Jennifer Aniston, şi revelaţia Haley Bennett (Megan).
Citeşte aici şi recenzia noastră la „Casa spiritelor”, de Isabel Allende!
Urmareste-ne pe Google News
