Cu siguranţă ai auzit de filmul celebru al epocii glamour a Hollywoodului, cu o Audrey Hepburn într-unul dintre cele mai fascinante roluri jucate vreodată! Ştiai însă că la baza filmului stă o carte cel puţin la fel de apreciată, scrisă de unul dintre marile genii ale literaturii, americanul Truman Capote? Îmbracă cea mai frumoasă little black dress, pune-ţi ochelarii de soare şi ronţăie dintr-un croasant – îţi prezentăm mai jos recenzia la „Mic dejun la Tiffany’s”, o lectură care îţi va marca radical existenţa ca cititoare!
O protagonistă pe care nu te poţi abţine să nu o iubeşti
Dacă ai văzut filmul şi consideri că nu mai este cazul să citeşti şi cartea, noi te vom contrazice. Deşi îţi recomandăm ca de fiecare dată să intensifici experienţa din cinema cu cea literară, în cazul „Mic dejun la Tiffany’s”, acest gest devine obligatoriu: Truman Capote a conturat un univers şi o protagonistă mai dark decât alter-egoul jucat de Audrey Hepburn, iar melancolia superbă cu care este infuzată lectura te va cuceri la fel de repede precu dulceaţa romantică a filmului de la Hollywood.
Iniţial, „Mic dejun la Tiffany’s” trebuia să fie publicată în revista americană Harper’s Bazaar, însoţită de ilustraţii superbe realizate de David Attie (unul dintre cei mai cunoscuți fotografi americani ai decadelor '50-'80). Însă limbajul licenţios utilizat de Capote (mai ales pentru vremea respectivă) şi identitatea controversată a eroinei sale (Holly Golightly poate fi descrisă drept o socialite libertină, dar semnificaţiile acţiunilor sale se apropie îndrăzneţ de mult de cele ale unei prostituate) i-au determinat pe editorii de la Bazaar să refuze în cele din urmă publicarea romanului, după ce Capote nu a acceptat numeroasele modificări impuse. Scriitorul a schimbat tabăra şi a vândut drepturile publicaţiei Esquire, pentru o sumă mai mare! Popularitatea de care s-a bucurat a dovedit că a avut dreptate: „Mic dejun la Tiffany’s” a devenit una dintre lecturile de căpătâi ale anilor '60, iar Holly Golightly, o eroină reprezentativă a literaturii americane.
Romanul (cu dimensiuni de nuvelă, nu îţi va lua mai mult de două ore să îl citeşti) este situat cronologic în New Yorkul din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Personajul principal este naratorul care rămâne anonim, identificat numai după porecla Fred, pe care i-o oferă Holly. Acesta trăieşte într-un apartament închiriat într-o clădire de piatră a oraşului care nu doarme niciodată, sperând să devină un scriitor cunoscut. Nu are prea multe legături cu vecinii săi, dar situaţia se schimbă într-o zi, atunci când Holly Golightly, o fată tânără şi frumoasă, care obişnuia să dea petreceri zgomotoase şi să supere chiriaşii ajungând noaptea târziu acasă şi uitându-şi cheile, îi bate în geam şi se cuibăreşte în patul său, sub simpla motivaţie că „o face să se simtă în siguranţă”. Comportamentul intim al fetei îl încurajează pe narator să îi adreseze întrebări personale (în legătură cu fratele său, Fred, despre care Holly afirmase că îi seamănă), dar reacţia ei îl descumpăneşte total: Holly izbucneşte în hohote de plâns şi fuge din cameră.
Două dintre trăsăturile definitorii ale protagonistei ne sunt revelate prin atitudinea sa: Holly visează la un cămin protector, în care să se simtă în siguranţă, dar nu suportă să fie închisă într-o cuşcă. Cu toate acestea, personalitatea sa e mult mai complexă decât atât: naratorul devine fascinat de ea şi de stilul său de viaţă, ajungând să facă parte din anturajul frumoasei socialite.
Holly adoră să dea petreceri şi se întreţine din relaţiile pasagere cu bărbaţi mai în vârstă, care o invită la restaurant şi îi fac cadouri scumpe, dar şi din vizitele „nevinovate” pe care i le face lui Sally Tomato, un gangster aflat în închisoare. Mai târziu, aflăm că acesta o foloseşte pe Holly pentru a livra mesaje codate avocatului său, aparent legate de starea vremii, în realitate informaţii despre transporturi ilicite de droguri.
La petrecerile lui Holly, naratorul cunoaşte o gamă largă de personaje: pe O.J. Berman, un agent de la Hollywood care încercase să o transforme pe Holly într-o actriţă cu priză la public şi pe care fata i-l prezintă cu speranţa că îl va ajuta în meseria de scriitor, pe Rusty Trawler, un bărbat bogat, îndrăgostit de Holly, şi pe Mag Wildwood, model, amică a protagonistei (pe care nu o suportă, în realitate) şi iubită a unui diplomat brazilian cu ambiţii politice înalte, José Ybarra-Jaegar.
În tot aceste univers pestriţ, naratorul trăieşte momente intime de o tandreţe înduioşătoare cu Holly, în spaţiul pitoresc al New Yorkului, în episoade comice precum furtul unor măşti de Halloween, şi ajunge chiar să îi cunoască trecutul: după o copilărie marcată de sărăcie, Holly (pe numele ei adevărat Lulamae Barnes) se măritase la vârsta de 14 ani cu un doctor veterinar, Doc Golightly, pe care îl părăsise pentru a se muta la New York şi a se reinventa.
Deşi are impresia că ajunge la sufletul ei, trebuie să se recunoască învins în momentul în care Holly se întoarce dintr-o călătorie în Florida, logodită cu nimeni altul decât brazilianul José Ybarra-Jaegar. Fericirea ei efemeră este însă ameninţată de descoperirea ilegalităţilor comise de Sally Tomato, în urma cărora Holly este arestată pe motiv că făcea parte din reţeaua de droguri instituită de acesta. „Va reuşi Holly să scape şi de această dată şi îşi va găsi siguranţa, fericirea şi libertatea aparent incompatibile?” – este întrebarea care îl chinuie şi pe narator, dar şi pe noi, cititorii.
Cine este, de fapt, Holly Golightly?
Cu o vârstă nedefinită, pe care naratorul o plasează undeva între 17 şi 30 de ani (aflăm că avea, de fapt, 18 ani), cu trăsături de copil şi frumuseţe inocentă, strălucind sub tunsoarea pixie blondă şi fermecând cu silueta subţire de dansatoare, dar şi cu naivitatea, cu îndrăzneala şi cu personalitatea sa vibrant de contradictorie, Holly rămâne un mister şi pentru cititor, dar şi pentru majoritatea bărbaţilor din viaţa ei.
Ea visează la un acoperiş sigur deasupra capului, la braţe puternice şi la o stabilitate financiară care să o păzească de durere (simbolizate de spaţiul cald şi primitor de la Tiffany’s), dar nu suportă cuştile, fie ele de aur, ci jinduieşte după o libertate completă, fără limite. Aceasta este marea tragedie a eroinei noastre: că visurile ei nu rimează nicidecum cu personalitatea sa, că dorinţele nu îi traduc adevărata fire.
„Să nu iubeşti niciodată o sălbăticiune” e îndemnul pe care i-l oferă binevoitoare barmanului Joe Bell, îndrăgostit nebuneşte de ea, iar acest citat rezumă pe deplin caracterul personajului principal.
O asemenea făptură plăsmuită din stilul literar captivant al lui Capote, fermecătoare prin limbajul licenţios şi prin replicile amuzante, pline de naivitate, dar şocant de înţelepte pe alocuri, şi reală datorită defectelor, trecutului şi greşelilor sale, Holly Golightly nu putea decât să obsedeze. Scriitorul a declarat că este personajul său preferat, recunoscând că a fost inspirat de numeroase figuri feminine din viaţa sa, iar marile dive de la Hollywood s-au grăbit să se declare muze.
Gloria Vanderbilt, socialite, scriitoarele Carol Grace, Maeve Brennan şi Doris Lilly, modelele Dorian Leigh şi Suzy Parker, dar şi ultima soţie a lui Charlie Chaplin, Oona O'Neill, au concurat pentru statutul de surse de inspiraţie ale lui Holly. Gerald Clarke, cel care a scris o biografie a lui Capote, a regăsit figura iubitei protagoniste şi în mama autorului, iar scriitorul a afirmat că mereu a văzut-o pe Marilyn Monroe ca fiind cea mai bună Holly.
Cu toate acestea, personajul legendar al literaturii americane a prins viaţă în întruchiparea fermecătoarei Audrey Hepburn, într-un rol care avea să îi definească întreaga carieră, ceea ce a complicat şi mai tare întrebarea: „Cine este, de fapt, Holly Golightly?”
Noi te invităm să descoperi singură răspunsul la această întrebare citind „Mic dejun la Tiffany’s”, dar vizionând şi adaptarea sa cinematografică. Nu poţi rata niciuna dintre ele!
Citeşte aici şi recenzia noastră la „Splendida cetate a celor o mie de sori”, un bestseller cutremurător despre lumea arabă!
Urmareste-ne pe Google News
