Ole!

     Imi place uneori sa colind pe pagini de internet in cautare de oameni, nu doar de chipuri. Oameni care exista fara ca eu sa ii vad altfel decat in poze, oameni despre care aflu si pe care nu am sa ii cunosc altfel decat din randurile scrise de ei sau despre ei, oameni care poate nici nu exista cu adevarat, ci sunt doar imagini intr-o lume in care ne hranim cu informatie sub orice chip. Mai ales daca informatia are un chip frumos... Asa ca mai intru si pe blog-uri de fotografie. Zilele trecute insa am vazut ca fotografie nu gasesti doar pe internet sau la expozitii. Eram in statia de metrou, asteptand. Langa mine, o domnisoara care tinea in mana doar un album foto, astepta si ea. Rasfoia albumul incet. Atat cat sa pot privi si eu fara sa par interesata la modul deranjant. Poze dragute, cu exceptia uneia care mi s-a parut extraordinara! De ce? Pentru ca sunt frumoase pozele care fac imaginea nu doar sa ajunga la tine, ci mai ales sa ramana cu tine, asa incat sa te faca sa o simti pe retina si la mult timp dupa, sa te determine sa traiesti imaginea, sa o simti intr-atat incat sa o poti impartasi. Asa cum intentionez eu sa fac acum, aici.
     Poza ilustra o tanara femeie bruneta, surprinsa in semi-profil. Stilul era clar unul voit latin, modelul si postura lui, unghiul de surprindere, culorile, opulenta detaliilor specifice culturii hispanice tradand intentia dusa cu bine la indeplinire: pasiune in orice detaliu! Pe un fond inchis, pielea modelului se completeaza cu fundalul si chiar cu detaliile rochiei de un rosu inchis, sangeriu. Nu stiu daca tine de machiaj sau de prelucrare, dar nu apar acele straluciri deranjante pe ten--senzatia este una singura, o senzatie de netezime perfecta, un compact tot epidermic care aproape poate fi simtit tactil prin simpla contemplare. Buzele excelent conturate, nasul cu profil asa cum doar sculptorii antici ar fi putut crea, sprancenele de un negru intens si genele lungi, plecate peste ochii semideschisi nu pot inspira decat voluptate si foc interior. Ar trebui sa vorbesc despre rosul care domina centrul pozei. Rochia cu specific national aminteste de coridele care chiar se desfasoara pe vremea aceasta in acel tinut in care infruntarea are forma unei fumoase traditii nepieritoare, tinutul Spaniei. Completata ca registru coloristic si ca linie stilistica de o floare rosie prinsa dupa ureche, imaginea acelei femei devine cuceritoare. Nu e o tanara ingenua, cu aspect serafic si insusiri calde. E o femeie in stare sa iti trezeasca un potop de stari, o femeie coapta cu gust si plina de gust. O femeie care stie sa arda si sa te arda si atunci cand doar o privesti, putand sa o receptezi mai mult decat ca pe o imagine. O poti privi obiectiv, dorind sa fii la fel de frumoasa ca ea sau chiar dorindu-i frumusetea--depinde aici pe ce pozitie esti, a mea sau a vecinului de langa scaunul meu...
      Elementul care mi-a spus insa cel mai mult este parul. Desi nu apare ca un val nebunesc de bucle, tabloul nu are decat de castigat din aceasta algere stilistica in dubla directie: fotografica si cea de hairstyling. Pe de o parte se pun in valoare toate detaliile modelului prezentate mai devreme, pe de alta parte coafura ajunge capabila de o frumusete integrata in tablou dar si independenta de el. Parul este strans pur si simplu, lipit de cap. Stralucirea e atat de naturala incat poti sa bagi mana in foc pentru ea. Daca la un moment dat m-am gandit ca mana artistului nu se putea rezuma doar la aparatul de fotografiat, ci este probabil sa fi si prelucrat ceva, parul nu poate fi decat natural. Stilul simplu, fara carare, parul perfect intins, dau senzatia unui cap perfect. Negrul profund al parului, stralucirea, potentarea naturaletii lui prin acea floare rosie si cerceii ca din lemn, in forma de mici castaniete ce atarna din urechile descoperite provocator, arata un chip nascut pentru poza. Prin detaliile perfect asamblate, ordonate dupa o logica estetica incontestabila, poza are capacitatea de a te cuprinde, de a iti ramane.
     Desi pare o experienta mai mult teoretica si personala, aceasta experienta se poate rasfrange foarte usor si in realitatea imediata. Cu toate putem fi frumoase asa. Cu atat mai mult cu cat avem sange latin in vene, cu atat mai mult cu cat e vara si un par starns nu e doar comod. Si ar mai fi un avantaj--reconfigurarea unei mode la care se preteaza femeia moderna. Moda femeii care se ascunde si se arata in acelasi timp, moda femeii care isi expune trasaturile tentand o incursiune in interiorul ei neexpus, intuibil cel mult. Mister, pasiune si frumos--se vad mereu! Chiar si in poze...