Prietenul la nevoie se cunoaste ?!

      Acum vreo doua luni m-am dus in vizita la cea mai buna prietena a mea. Ca de obicei, dupa salutul afectuos, am trecut la povesti. Nu a trecut mult si in camera a intrat Eli, colega ei de apartament. M-a salutat neutra si s-a grabit sa iasa. Din priviri, am cerut explicatii prietenei mele. O stiam pe colega ei destul de vesela si de prietenoasa. Ce i se intamplase?
      Ca un copil vinovat, prietena mea mi-a marturisit:”Am comis-o!”. Era vorba despre o intamplare recenta, care trebuia povestita. Asa cum si banuiam, pornise de la bunavointa prietenei mele de a ajuta pe oricine ii cere sprijinul. S-a intamplat ca Eli sa fie incantata de felul original in care prietena mea se tunde(obisnuieste sa „experimenteze” pe parul ei, iar inventivitatea si priceperea in materie de aranjare a parului s-au dovedit compatibile intotdeauna in ce o priveste, desi nu a urmat un instructaj de specialitate) si sa o roage sa o aranjeze si pe ea in acelasi fel. Cu simtul riscului si al modei(tunsorile simetrice sunt in top), cele doua s-au pus pe treaba. Am aflat detaliile: „i-am facut un mot in crestetul capului, am luat foarfeca si l-am taiat. Nimic diferit de ceea ce imi faceam si mie...” a spus ea cu o sinceritate senina. Rezultatele nu au fost insa nici pe departe asemanatoare. Faptul ca respectiva s-a trezit cu smocuri scurte de 2 centimetri in crestet nu a bucurat pe nimeni. Au urmat plansete si scuze, acuze mai mult sau mai putin mascate si regrete de ambele parti. Deja trecusera trei zile de la marea experienta si apele inca nu se calmasera. Cu parul anapoda, cu o imagine de sine cam zdrentuita si cu o caciula purtata in regim permanent, tanara nu se simtea prea bine.
      Dar timpul trece si daca nu le rezolva pe toate, macar aduce impacare sau resemnare. Intelegand situatia(propunerea fusese a „victimei”) si faptul ca acceptarea este mai inteleapta decat revolta sterila impotriva a orice, cele doua s-au impacat si au gasit impreuna o solutie—ajutor specializat! Nu, nu a fost vorba de psihoterapie, ci de un stilist competent...
      Am mers de curand pe la ele si am stat din nou cate trei la povesti. Atmosfera era alta. Am vorbit chiar despre intamplarea de atunci si am ras fara retineri—nu a fost haz de necaz pentru ca nu mai e cazul. Intr-un fel, experienta a adus beneficii. Eli a mers la un salon si s-a ales cu o schimbare de look efectuata in conditii optime. Este vorba despre o tunsoare destul de nonconformista(dar nu „din topor” cum primise), care o reprezinta foarte bine. Parul lung, drept, fara volum ii ascundea multe din trasaturi si chiar din temperamentul vulcanic. Pe de alta parte, prietena mea s-a convins ca poti sa faci rau si cand ai intentii bune, iar eu mi-am revizuit intentia de a-i cere „o sedinta”.
      Ce e drept, prietenul la nevoie se cunoaste, dar cand nevoia se numeste schimbare de look cel mai bun prieten este specialistul. Cred ca ocaziile de a te convinge nu trebuie traite neaparat pe pielea ta. Daca te incumeti, experimenteaza. Despre costuri vorbim la urma...