Ma uit in urma, privind in gol, si realizez ca se implineste un an in aceasta perioada. Retraiesc cu ochii mintii fiecare moment de fericire, dar si fiecare clipa de durere. Fiecare sarut, fiecare atingere, dar si fiecare cutit infipt fara mila in spate. Desi timpul a trecut si pot sa marturisesc ca acum sunt mult mai bine, nu pot sa imi opresc lacrimile atunci cand ma gandesc la... EL, persoana care a fost candva ingerul meu.
Vara trecuta, dupa primul an de studentie, am decis ca trebuie sa ma angajez pentru prima oara. Si cum niste colegi de facultate voiau sa se angajeze ca ospatari la mare, m-am gandit ca ar fi o oportunitate sa ma distrez si sa castig si bani. Rutina mea estivala era frumoasa: munca, plaja, distractie. Nu ma puteam plange de nimic. Totul era minunat acolo. Oricum in acea perioada obisnuiam sa ma bucur de tot. Eram o persoana plina de viata, optimista si deschisa la minte. Parea ca nimic nu imi poate sterge zambetul de pe fata. Parea...
Intr-o zi, cand contractul nostru se apropia de incheire, ne-am gandit sa facem cate o nebunie in fiecare zi. Trebuie sa recunosc ca nu se gandeau prea mult la consecinte colegii mei, dar au fost o companie minunata. Am inceput cu sporturile pe apa, desi nici unul dintre noi nu stia sa inoate prea bine. N-am tinut cont de sfaturile gazdei care ne-a atentionat ca sunt valuri mari in acea zi, ci ne-am aventurat in larg cu doua skijeturi. Greseala noastra fost ca ne-am gandit doar la pretul de inchiriere, nu si la faptul ca nu am primit si veste de salvare.
Colegii mei faceau tot felul de manevre, iar eu ma simteam mai libera ca oricand. Imi amintesc doar ca eram cu gura pana la urechi, apoi a venit peste noi un val care ne-a trantit de pe skijet, iar al doilea ne-a invaluit atat de repede incat nici nu am realizat ce s-a intamplat de fapt. Urmatorul lucru pe care l-am vazut au fost ochii lui albastri, cei ai salvamarului care ma salvase. Mi s-a parut ca eram in rai si un inger ma trezise cu un sarut.
Din fericire, intamplarea noastra nu s-a terminat cu o tragedie, dar cu siguranta va fi intotdeauna o lectie pentru mine. Marea nu este atat de prietenoasa pe cat o credeam. Am continuat sa ma intalnesc cu salvamarul meu frumos timp de doua saptamani. Nu mai intalnisem niciodata un barbat ca el. Era fermecator din toate puctele de vedere. Frumos, inteligent, cu planuri de viata, era... perfect. M-am bucurat cand am auzit ca eram din acelasi oras si ca puteam sa ne continuam relatia. Dar castelul meu de nisip s-a darmat dupa ce ne-am intors acasa...
Eu ma indragosteam tot mai mult, ii daruiam zilnic cate o bucata din inima mea si ajunsesem sa primesc in schimb indiferenta si jigniri, dar am suportat totul pentru ca il iubeam prea mult si el era ingerul meu salvator. Dar acum cred ca a fost doar un demon in viata mea, atat de mult rau mi-a facut. M-a inselat de nenumarate ori, iar eu il iertam, desi uneori flirta cu ele chiar in fata mea. Auzeam cum isi dadeau intalnire, cum le facea complimente si le zambea cu subinteles. Nu mai aveam nici macar inima sa ma doara, i-o daruisem lui.
Indiferent ce ma sfatuiau cei din jur, parca eram oarba. Dar am rezistat pana intr-o seara cand am iesit in club si am auzit cand i-a spus unei fete din grupul nostru ca o doreste si ca vrea sa faca sex cu ea in toaleta. Ma minteam ca este doar o gluma, dar ei s-au departat de noi dupa zece minute si s-au intors dupa douazeci. Fiecare minut care a trecut a fost un cutit infipt in spatele meu. Atunci parca mi s-a ridicat valul de pe fata, dar om normal n-am mai fost mult timp. M-am purtat ca o nebuna timp de cateva luni. Am trecut de la o stare la alta, ranindu-ma fizic de fiecare data cand voiam sa il caut.
Iubirea m-a salvat de la moarte, dar m-a adus in pragul nebuniei. Cum poate un inger salvator sa te raneasca atat de mult?
Urmareste-ne pe Google News
