Scrisoare deschisă de la amantă către soția trădată: "Îmi pare rău că am săpat o gaură în sufletul tău, care te va împiedica să ai încredere deplină în alt bărbat din viața ta"

Să fii victima unei trădări se numără printre cele mai dureroase experiențe pe care le putem trăi! Sentimentul de a nu fi fost de ajuns, de a nu mai avea întâietatea care e tot ce contează la un moment dat și de a pierde tot ce îți e mai drag e atât de sfâșietor, încât îți curmă orice urmă de rațiune și îți umple sufletul de ură: la adresa lui, la adresa ei, la adresa destinului.

Știm că apelul la înțelegere și la umanitate este exact picătura care ar umple paharul tău! Dar adevărul este că nu există parte fericită într-o trădare, orice ar spune aparențele! Ca să te convingi, citește scrisoarea deschisă a unei amante către soția trădată: cu siguranță, te va zgudui!

Către soția lui...

Draga mea,

Îmi pare rău. Știu că nu e ceea ce vrei să auzi acum, știu că nu e o justificare pentru comportamentul meu, dar regretul este una dintre senzațiile care mă încearcă cel mai tare. Îmi pare rău că suferi atât de tare și din cauza mea. Îmi pare rău că am stricat o poveste atât de frumoasă, pe care amândoi ați considerat-o la un moment dat perfectă. Dar mai ales îmi pare rău că am săpat o gaură în sufletul tău, care te va împiedica să ai încredere deplină în alt bărbat din viața ta.

Dar știu că părerile mele de rău nu au nicio valoare pentru tine. Știu că, chiar de aș repeta de mii de ori, până rămân fără voce, că regret profund, nu te-ar ajuta nicidecum. Și scrisoarea mea nu e o spovedanie. Știu că îți sunt datoare cu o explicație și exact asta voi încerca să îți ofer.

A greși e omenește și vreau să știi că nu sunt o persoană rea. Cel puțin, înainte de a-l întâlni pe el, nu mi-am pus niciodată această problemă. Primele flirturi au venit natural, poate prea repede, dar nu le acordam mare importanță, doar ne distram. Pe măsură ce lucrurile au avansat, am continuat să îmi repet că nu răneam pe nimeni cu atitudinea mea: era doar sex. Tu nu erai acolo, iar el avea nevoie să se elibereze și ne simțeam bine împreună. Pe tine te iubea, eu eram doar partenera de nebunii care îi ținea patul cald. O conveniență.

Ar fi trebuit să renunț după prima noapte când, după sex, am rămas să discutăm până în zori. După primul moment când am simțit că nu vreau să plec sau că nu vreau să îl las să plece. La naiba, da, ar fi trebuit să mă opresc după primul sărut. Dar nu am făcut-o. Și, pe măsură ce timpul trecea, am început să mă simt importantă. Tu te-ai întors, el nu mai era singur, dar continua să se întoarcă la mine. Am înțeles că însemnam ceva pentru el și asta îmi plăcea nepermis de mult. Mă simțeam specială, iar inima a luat cu timpul locul rațiunii.

Așa îmi explic de ce am putut să continui și după ce te-am întâlnit. După ce am asociat cu un chip numele pe care uram să îl aud, când el îl rostea la telefon, îndrugându-i minciuni. Erai bună, frumoasă, inteligentă, dar eu te vedeam ca pe un monstru. Tu erai singura vinovată, în mintea mea. Pentru că nu îi ofereai ceea ce avea nevoie și astfel el era nevoit să vină la mine. Dar nici nu îi dădeai drumul să plece. Din cauza ta trebuia să mintă la telefon, să fugă din brațele mele fără să vrea să o facă. Din cauza ta nu putea să posteze poze cu mine pe Facebook, să își sărbătorească ziua de naștere cu mine sau să mergem la părinții mei de Crăciun.

Îmi pare rău și pentru asta, că te-am urât fără să meriți. Dar nu îmi pare rău și nu îmi cer scuze pentru că m-am îndrăgostit, pentru că am crezut că îmi va dărui lumea, deși el nu îmi oferea nici măcar un grăunte de nisip. Eram orbită de dragoste, ca atâtea altele înaintea mea, mândră că cineva atât de minunat ca el mă iubea pe mine. Și, da, cred că m-a iubit atunci, cu adevărat. Dar să știi că te-a iubit și pe tine. L-am văzut de atâtea ori luptându-se cu gândul de a te părăsi și renunțând, de fiecare dată. Nu faci asta din ură, din nepăsare sau din indiferență.

Îmi pare rău că l-am făcut să te înșele, îmi pare rău că te-am rănit și îmi pare și mai rău că te-am urât. Îmi pare rău chiar și pentru faptul că, prin această scrisoare, poate ți-am răpit alinarea de a mă considera o ființă inumană, o hoață lipsită de sentimente. Dar cred că meriți un final al poveștii, altul decât cel sentimental. Cred că meriți să știi ce s-a întâmplat și să pornești, poate, cu o altă perspectivă în noile relații. Îmi pare rău pentru ce am făcut, dar nu pot da timpul înapoi. Scrisoarea asta e tot ceea ce îți pot oferi.

Semnat:

Amanta