Am auzit pe cineva spunând că doliul nu este o condamnare pe viață, este un pasaj prin viață. Este singura experiență umană comună pe care o avem cu toții la un moment sau altul. Dar nu ne așteptăm să fie moartea unui copil, nu-i așa? Dacă citești acest lucru, este probabil că ai pierdut un copil sau ai fost afectat de pierderea unuia. Acum descoperi că durerea acestei pierderi este cel mai greu lucru pe care l-ai simțit vreodată.
Știu, pentru că, dintr-o dată, fără avertisment, viața mea s-a schimbat. Minunatul meu fiu, în vârstă de 16 ani, a venit acasă de la școală, plângându-se de dureri de cap și febră. Medicul l-a diagnosticat cu gripă. Dar nu a fost deloc așa. În timpul nopții, băiatul meu a plecat de lângă mine pentru totdeauna. L-am găsit a doua zi dimineață în patul lui, lipsit de viață. Diagnosticul greșit a fost de fapt o formă rapidă și mortală de meningită bacteriană.
Ai simțit vreodată o emoție atât de sfâșietoare ca și pierderea copilului tău? Este temerea oricărui părinte și de o pierdere de neimaginat. De neimaginat, până când ți se întâmplă. Oamenii se referă la aceasta drept "cel mai rău lucru care se poate întâmpla" și exact așa se simte.
Am învățat că oricât de mult aș jeli, lumea nu se oprește în loc
În anii care au urmat după moartea fiului meu, am descoperit, că oricât de mare ar fi pierderea mea sau cât de profundă e suferința, lumea nu se oprește în loc. Îmi amintesc că m-am gândit... cum să mai fiu vreodată fericită? Am simțit că durerea mea este vizibilă pentru alții și aș purta-o pentru totdeauna ca o mască și un slogan: "Sunt Ioana și am pierdut un copil."
Apoi un prieten mi-a dat un jurnal și mi-a spus: "Scrie. Doar scrie." Prima pagină goală a fost atât de dificilă. Nu puteam să pronunț decât o singură frază: "Fiul meu a murit și viața mea nu va fi niciodată la fel." A doua zi, am scris un paragraf și în fiecare zi după aceea am găsit cuvinte care au venit mai ușor. Jurnalul a devenit refugiul meu sigur pentru a goli fântâna durerii mele, vărsând lacrimi de cerneală pe hârtie. Și pentru o vreme, am luat o pauză de la emoții.
A trebuit să supraviețuiesc. Am trei alți copii, care aveau nevoie de o mamă sănătoasă din toate punctele de vedere. Nu eram dispusă să-mi sacrific rolul în viața lor cedând unei dureri paralizante. Am tot scris. Cuvintele m-au tras și m-au împins. Am început să văd ceva remarcabil, mai supraviețuisem încă o zi, o altă săptămână, o altă lună, iar eu deveneam tot mai puternică. Vedeam cuvintele speranței luminându-mi drumul.
Jurnalul nu are niciun secret magic. Ridică un pix și începe cu un singur cuvânt sau frază. Continuă să scrii. Vindecarea nu se întâmplă conform unui orar. De fapt, timpul nu remediază acest tip de pierdere. Vindecarea vine prin faptul că redevii activ. După o vreme, te vei uita înapoi la cuvintele tale și nu vei recunoaște persoana care ai fost cândva. Vei vedea cât de puternic ești cu adevărat.
Timpul nu vindecă o astfel de pierdere
Obișnuiam să cred clișeul "totul se întâmplă dintr-un motiv”, dar cu acest gen de tragedie, pare a fi inversat. Când se întâmplă o astfel de tragedie, poate fi locul de plecare pentru a-i oferi motiv și relevanță. Când recunoașteți acest lucru, este momentul în care suferința ta se va schimba.
Imaginează-ți asta. Cum s-ar simți? Obișnuiam să-mi imaginez viața fără durere scriind chiar această întrebare: Cum ar fi să simți pace în jurul morții lui George? M-aș vizualiza fără voalul durerii și aș permite ca fericirea să mă inunde. Și pentru un scurt moment, am putut-o simți. Odată cu trecerea timpului, am putut ajunge mai des la acel sentiment de pace. Am avut puterea în paginile jurnalului meu de a-mi compartimenta durerea. După ce știi cum se simte pacea, o vei putea accesa mai ușor.
Au trecut decenii de când iubitul meu fiu a părăsit acest pământ și uneori lacrimile încă mă iau prin surprindere. Dar vindecarea mi-a adus un amestec armonios de introspecție și confort, pe măsură ce inima mea se conectează cu bucurie la balada dulce a amintirilor sale. Vindecarea nu înseamnă că nu vei simți niciodată tristețea. Înseamnă că vei putea avea amintiri fără să atașezi o disperare intensă.
Urmareste-ne pe Google News
