Mi-as dori sa ma numar si eu printre femeile care au parte de povesti de dragoste de care se pot bucura, pe care le pot trai intens, dar tot timpul am avut parte de complicatii in viata mea. Am impresia ca voi ramane mereu singura, pierduta intr-o realitate cruda, lipsita de iubire. Nici acum nu stiu daca am facut bine atunci cand am renuntat la dragoste in favoarea mamei mele. Am vrut sa o stiu pe ea fericita, asa ca m-am lasat pe mine pe ultimul loc, dar lacrimile si regretele nu le pot opri nici acum, dupa atatia ani.
Nu m-au atras niciodata barbatii de aceeasi varsta cu mine, ci cei de la care chiar aveam ce sa invat. L-am intalnit pe EL, il voi numi aici Silviu, la mare, acum trei ani. Atractia a fost reciproca de la prima vedere. Desi avea 45 de ani, arata mult mai tanar, iar aspectul fizic se completa cu felul lui de a fi. Era tot ce imi doream de la un barbat si inca este, trebuie sa recunosc ca o invidiez pe mama. Am petrecut o saptamana superba la mare alaturi de el, aproape uitasem ca venisem cu prietenele mele. Ne-am plimbat mult, am purtat o multime de discutii, efectiv ma incanta mentalitatea lui, iar in ultimile doua seri am gustat si din fructul interzis - m-am culcat cu el. Nici la acest capitol nu am fost dezamagita in vreun fel. Parca imi cunostea deja zonele erogene si nu mai era nevoie sa il ghidez eu spre ele. Totul a fost un vis frumos, dar la scurt timp s-a transformat intr-un cosmar.
Am decis sa continuam relatia dupa doua luni, pentru ca el urma sa plece in Germania cu un proiect de munca. Am pastrat legatura si in acest timp, insa nu i-am vorbit mamei despre el. Eram mai preocupata sa o ajut sa isi refaca viata dupa moartea tatalui meu, un barbat care nu a meritat-o niciodata. I-am facut cont pe retele de socializare si chiar pe cele matrimoniale. Era incantata de noile experiente si mi-a spus ca a inceput sa se intalneasca cu cineva. Desi era mai mic ca ea, pareau sa se inteleaga bine. Asteptam curioasa sa il cunosc, insa acum imi doresc sa nu o fi facut-o niciodata. Iubirea vietii mele, Silviu, barbatul care m-a fermecat din prima clipa, este acum tatal meu vitreg.
In momentul intalnirii in familie, socul a fost mare de ambele parti, insa am disimulat atat cat am putut. A recunoscut ca ma placea mult, insa eram prea mica pentru el. Eu nu consider nici acum acest lucru. Cu toate acestea, nu am rezistat tentatiei de a mai fi o data cu el inainte sa se casatoreasca cu mama. Partida aceea de dragoste a fost de neinchipuit, placere intensa amestecata cu o durere sfasietoare. Simteam la fiecare penetrare cum mor in interior. Nici acum nu stiu ce a durut mai mult. Faptul ca am tradat-o pe mama sau ca am renuntat la el pentru totdeauna.
Recunosc ca trebuie sa imi vad de viata mea, insa nu reusesc. Consider in continuare ca el este sufletul meu pereche. Ma zbat intre fericirea mamei si a mea. In final, nu stiu care va castiga...
Urmareste-ne pe Google News
