Dacă ai pretenția să ai "copilul perfect" și îl compari cu cel al prietenei tale, el nu va reuși să se descopere în profunzime. Va considera că te-a dezamăgit și că nu este suficient de bun. Acest lucru se aplică și în cazul favoritismului între frați, care va duce la o rivalitate între ei. Mai mult decât atât, unul dintre frați se va simți mai iubit și mai important, în timp ce stima de sine a celuilalt va scădea considerabil. La maturitate poate apărea chiar depresia.
Sigur, o jucărie stricată poate părea lipsită de importanță în comparație cu plata în fiecare lună a facturilor, dar nu înseamnă că un copil nu are dreptul să simtă emoții. Când se întâmplă acest lucru, copiii învață să-și exprime bucuria, tristețea sau furia. Dacă îi interzici acest lucru, va ajunge un adult incapabil să se exprime sau să construiască relații cu alți oameni. Ar putea să devină un adult anxios și introvert.
Copiii au o memorie fantastică. Așa că ai mare grijă atunci când îi promiți ceva. Nu îl minți, prin faptul că nu vei recunoaște că ai spus ceva la un moment dat. Nu te preface în fața copilului tău, pentru că va ști că nu ești sincer cu el și se va simți trădat. Totodată, ar putea să îți copieze comportamentul la maturitate și să considere că așa este bine.
Aici ne referim mai mult la ceea ce spui și nu la ce simți. Nu îi spune copilului tău că îl vei iubi mai mult dacă va face un anumit lucru. Cu siguranță poți să găsești alte modalități de a-l motiva. Nu avea cerințe absurde și nu implica iubirea ta în încercarea de a-l face să ducă la bun sfârșit o sarcină importantă.
"De ce nu ești mai bun la matematică?" Este un exemplu de propoziție pe care nu ar trebui să o rostești în fața copilului tău. Acest lucru nu îl va ajuta să se străduiască mai mult. De fapt are efectul opus. Cu cât îi pui mai mult la îndoială capacitățile, cu atât sunt mai mari șansele ca el să renunțe. Astfel de fraze ale părinților îl fac pe copil să-și piardă încrederea în el însuși.
În timp ce copiilor li se spune întotdeauna să ignore lucrurile dureroase pe care le spun alte persoane, nu pot face întotdeauna același lucru atunci când vine vorba despre cuvintele părinților. Indiferent dacă îi indici faptul că are un defect fizic sau mental, îl va face să își denatureze imaginea pe care o are despre el. Studiile au arătat că acesta este unul dintre motivele pentru care unele persoane dezvoltă tulburări alimentare la maturitate.
Sigur, probabil că a trebuit să renunți la multe lucruri de dragul copilului tău. Dar asta înseamnă viața de părinte, nu-i așa? A fost alegerea ta să ai un copil. Nu transfera responsabilitatea asupra lui. Nu trebuie să se simtă vinovat din cauza deciziilor tale. În unele cazuri, poate duce la vină patologică care la rândul său este asociată cu diferite nevroze, inclusiv tulburarea obsesiv-compulsivă.
