Hipersensibilitatea la metale este o problemă destul de comună, care afectează între 10% și 15% din populație. În urma contactului cu diferite metale, unii oameni pot prezenta o varietate de simptome, precum erupții cutanate, umflături și chiar dureri.
Pe lângă reacțiile cutanate locale, alergia la metale poate declanșa și afecțiuni cronice, precum fibromialgia și sindromul de oboseală cronică. Conform statisticilor recente, până la 17% dintre femei și 3% dintre bărbați sunt alergici la nichel, în vreme ce 1% până la 3% dintre persoane sunt alergice la cobalt și crom.
Persoanele alergice la metale prezintă, în cele mai multe cazuri, reacții localizate limitate la o zonă anume – la cea în care se intră în contact direct cu obiectul în cauză. Cu toate acestea, în situații mai izolate, pot apărea reacții generalizate, răspândite pe suprafețe mai mari ale corpului.
Cauze ale alergiei la metale
Simptomele de hipersensibilitate la metale se declanșează în momentul în care sistemul imunitar percepe ionii metalici ca pe niște amenințări care pun în pericol sănătatea acestuia. Celulele care alcătuiesc sistemul imunitar distrug în mod normal bacteriile și virusurile, stârnind diferite inflamații. Dacă aceste celule încep să atace ionii metalici pe care persoana în cauză îi atinge, mănâncă, inspiră sau îi are implantați în urma unor intervenții chirurgicale (plombe sau tije metalice), simptomele specifice alergiilor încep să se declanșeze – rând pe rând sau toate deodată.
Cei mai comuni declanșatori ai reacțiilor alergice la metale sunt ceasurile, monedele și bijuteriile de tot felul. Cu toate acestea, există și alte surse care pot declanșa simptomele de hipersensibilitate, care sunt mai puțin evidente în viața de zi cu zi. De exemplu, există pe piață nenumărate produse cosmetice (rimelul, de exemplu, conține o cantitate semnificativă de mercur, un metal foarte nociv) și soluții de lentile de contact care conțin metale ce pot declanșa o reacție alergică în zona de contact cu pielea.
Nichelul este unul dintre cele mai frecvenți alergeni, provocând dermatită de contact locală (înroșirea și mâncărimea pielii). Aluminiul, mercurul, arsenicul, plumbul, cuprul, cadmiul, cromul și cobaltul sunt, de asemenea, metale declanșatoare de reacții alergice. Aceste metale pot fi găsite în articole de consum zilnic – de la bijuteriile mai sus enumerate până la telefoane mobile, diferite gadgeturi și chiar și unele articole de îmbrăcăminte.
Alergeni precum cromul și titanul se regăsesc și în dispozitivele medicale, implanturile și plombele dentare mai vechi, fabricate din metale. Din nefericire pentru femei, și anumite tipuri de sterilet sunt realizate din cupru și pot provoca alergie. Totodată, există o sumedenie de dispozitive implantabile - precum genunchii artificiali, șoldurile artificiale, stimulatoarele cardiace, stenturile și plăcile, tijele sau știfturile folosite în cazul fracturilor - care pot conține metale declanșatoare de reacții alergice.
În plus, persoanele care au deja o tulburare autoimună, din cauza faptului că sistemul lor imunitar se află într-o stare constantă de activitate, au, din start, o predispoziție spre apariția hipersensibilității la metale.
Simptomele și complicațiile alergiei la metale
Semnele și simptomele hipersensibilităților la metale pot varia de la cele minore, aproape insesizabile, până la cele mai grave și răspândite pe o suprafață mai mare a corpului. Reacțiile limitate se pot prezenta sub forma unei dermatite de contact pe pielea care a fost expusă la metal. Pielea devine roșie, se umflă ușor și prezintă mâncărimi accentuate. Se pot dezvolta, de asemenea, urticarii și erupții cutanate.
Reacții de hipersensibilitate la metal mai severe apar de obicei după expunerea prelungită la un alergen metalic - și aici intervin implanturile sau ionii metalici care sunt inhalați/consumați cu regularitate.
Aceste reacții conduc adesea la dureri cronice articulare sau musculare, inflamații și umflături, stare de oboseală generalizată și lipsă de energie.
Cele mai frecvente simptome ale alergiei la metale sunt:
- umplerea pielii de bășici
- oboseala cronică
- inflamația cronică
- tulburările cognitive
- depresia
- fibromialgia
- urticaria
- durerile articulare
- durerile musculare
- eczemele
- înroșirea pielii
- umflarea mainilor, picioarelor, ochilor etc.
Cum se stabilește diagnosticul de alergie la metale
Dacă antecedentele din istoricul medical și simptomele semnalate se potrivesc, medicul poate suspecta din start prezența unei alergii la metale. Pentru a determina posibilele cauze ale expunerii la metale, alergologul te poate întreba dacă ai un implant, fumezi sau utilizezi cu regularitate un anumit tip de produse cosmetice.
Pe lângă datele pe care le obține din simpla interogare – și mai ales dacă acestea nu sunt foarte concludente - medicul poate, de asemenea, să comande teste de sânge la laborator, pentru a confirma dacă există cu adevărat o hipersensibilitate la metale.
Ce se întâmplă, de fapt, când se testează sângele pacientului de alergie la metale? Tehnicienii de laborator testează celulele albe din sânge și activitatea lor împotriva ionilor metalici prin utilizarea radioizotopilor și prin observarea microscopică a modificărilor fizice care au loc în interiorul celulelor. Dacă testul arată că celulele albe din sânge își sporesc activitatea atunci când sunt expuse direct la ionii metalici, totul este clar: prezența unei hipersensibilități la metale este reală.
Dacă un pacient care prezintă simptome de alergie la metale ajunge la dermatolog, și acesta poate efectua, un test de alergie la nivelul pielii. Medicul expune diferite tipuri de ioni de metal pe piele, pentru a vedea dacă se declanșează vreo reacție de hipersensibilitate. Cum se întâmplă asta, mai exact? Acest test de alergie se face cel mai adesea ca un „test de patch-uri”. Ionii metalici despre care se crede că ar cauza reacția alergică sunt aplicați pe un plasture, care este apoi aplicat pe piele. Plasturele este lăsat în loc aproximativ 48 de ore, după care este îndepărtat de pe piele de medicul care l-a și pus. Pielea care este roșie sau iritată sub plasture este un semn clar al unei alergii.
Cum poate fi prevenită și tratată alergia la metale
Nu există, în cazul acestei afecțiuni, un tratament care să funcționeze la toată lumea. Acesta variază în funcție de fiecare individ în parte, deoarece și alergenii pot fi foarte diferiți, de la caz la caz.
Cea mai simplă metodă de prevenire a reacțiilor alergice la metale este, desigur, identificarea și evitarea elementului care le provoacă. Dacă acest lucru nu se întâmplă sau nu este suficient și reacțiile alergice persistă, atunci medicul poate prescrie creme și unguente cu corticosteroizi pentru a reduce inflamația locală.
Alergologul poate prescrie, de asemenea, antihistaminice pe cale orală pentru a reduce reacțiile alergice. Există și corticosteroizi orali, dar medicii evită recomandarea lor, deoarece aceștia pot produce efecte secundare problematice pe termen lung.
Reacțiile sistemice sunt cel mai greu de identificat și rezolvat, deoarece, în cele mai multe cazuri, sunt cauzate de implanturi. Îndepărtarea implantului respectiv poate fi considerată o soluție, asta în cazul în care este disponibil un înlocuitor nemetalic. De exemplu, această rezolvare poate exista în cazul plombelor: un material de umplere dentar pe bază de plastic poate fi utilizat pentru a înlocui o umplutură dentară metalică anterioară.
Cu toate acestea, în cazul în care alergia este cauzată de un genunchi sau șold artificial, înlocuirea cu o opțiune nemetalică ar fi un proces extrem de dificil de efectuat (spre imposibil). Pacienților care se află într-o astfel de situație li se recomandă un tratament care include administrarea de medicamente topice (de uz extern, cu acțiune locală) și medicamente pe cale orală pentru a reduce, pe cât posibil, reacțiile alergice.
Din această cauză, medicii au început să recomande tot mai des efectuarea unor teste de hipersensibilitate la metale înainte de orice intervenție care include implantarea unui metal în corpul pacientului.
Urmareste-ne pe Google News
