Cardiomiopatia alcoolica - simptome, diagnostic si tratament

Indivizii care consuma mari cantitati de alcool pot dezvolta dupa multi ani (aproximativ 10 ani) un tablou clinic identic cu cel al cardiomiopatiei dilatative idiopatice; in multe tari din lume cardiomiopatia alcoolica este forma majora de cardiomiopatie dilatativa secundara. Intreruperea consumului de alcool inainte sa se dezvolte insuficienta cardiaca severa poate opri progresia si chiar induce regresia acestei boli, spre deosebire de varianta idiopatica, care este caracterizata prin deteriorare progresiva.

Alcoolicii cu insuficienta cardiaca  avansata au un prognostic prost, in special daca ei continua sa bea; mai putin de un sfert supravietuiesc la 3 ani. Cardiomiopatia alcoolica afecteaza mai frecvent barbatii, dar femeile sunt mai sensibile la actiunea toxica a alcoolului. Aceasta este o boala care afecteaza mai ales persoanele de varsta mijlocie si este observata mai rar la cei sub 40 de ani.

Cauzele cardiomiopatiei alcoolice

Principala cauza a cardiomiopatiei alcoolice este consumul excesiv de alcool. Efectul toxic al alcoolului pe muschiul striat se exercita in afara de cord si pe muschii scheletici producand miopatie. O a doua manifestare a cardiotoxicitatii alcoolului poate fi descoperita la indivizii fara insuficienta cardiaca si consta in tahiaritmii supraventriculare sau ventriculare recurente.

Incidenta cardiomiopatiei alcoolice se coreleaza cu durata si cantitatea zilnica de alcool consumat - este necesara o perioada de consum excesiv de minim 10 ani pentru a fi observate efectele clinice asupra miocardului.

Cauza alcoolismului  nu este bine cunoscuta. Exista cateva dovezi ale implicarii genetice si predispozitiei biologice pentru aceasta boala. Studiile au demonstrat ca barbatii sunt de doua ori mai afectati decat femeile.

Iata cativa dintre factorii care cresc riscul de alcoolism:

- factori sociali, cum ar fi influenta familiei, a cercului de prieteni si societatii

- disponibilitatea alcoolului

- factori psihologici, cum ar fi grad crescut de stres, mecanisme de copiere sociala inadecvate

Simptome in cardiomiopatia alcoolica

Tabloul clinic al cardiomiopatiei alcoolice este asemanator cu cel al altor cardiomiopatii dilatative. Principalele manifestari de care se plang pacientii sunt:

- dispnee (dificultate in respiratie)

- ortopneea (pozitie a corpului care usureaza actul respirator)

- dispneea paroxistica nocturna

Alte simptome ale cardiomiopatiei dilatative sunt:

- dureri toracice

- oboseala

- palpitatii

- ameteli

- lesin

- anorexia

Debutul simptomelor este de obicei insidios, dar decompensarea acuta poate fi de asemeni observata, mai ales la pacientii cu disfunctie a ventriculului stang asimptomatica care dezvolta fibrilatie atriala sau alte tahiaritmii.

Unii pacienti cu cardiomiopatie alcoolica pot prezenta si:

- tuse cu mucus roz

- edemul gleznelor si a picioarelor

- scaderea puterii de concentrare si a intelectului

- nicturie (nevoia de a urina noaptea)

Diagnosticul cardiomiopatiei alcoolice

Alcoolismul este asociat cu un spectru larg de probleme medicale si psihiatrice. Alcoolicii confruntati vor nega dependenta de alcool. Anumite devieri comportamentale sugereaza apropiatilor pacientului, dar si medicului dependenta de alcool.

Diagnosticul de cardiomiopatie alcoolica se face prin:

- echocardiografie (dilatatia camerelor inimii, valve incompetente)

- electrocardiograma

- cateterizare si angiografie coronariana

- radiografie toracica (cord dilatat, edem pulmonar cronic, insuficienta cardiaca)

Tratamentul cardiomiopatiei alcoolice

Tratamentul de baza al cardiomiopatiei alcoolice este abstinenta completa si continua de la consumul alcoolic. Eficacitatea abstinentei a fost demonstrata la bolnavii in stadii initiale ale bolii (inainte de instalarea fibrozei miocardice severe) si la cei cu boala mai avansata.

Terapia medicala este identica cu terapiile conventionale ale altor forme de insuficienta cardiaca. Aceasta include administrarea de inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, digoxina pentru pacientii cu insuficienta de ventricul stang si administrarea simptomatica de diuretice.

Se folosesc si terapii noi cum ar fi utilizarea de beta-blocante la pacientii stabili fara insuficienta cardiaca decompensata. Se administreaza multivitamine pentru a combate malnutritia caracteristica acestor pacienti si se echilibreaza electrolitii serici pentru a evita instalarea unor aritmii severe.