Insuficienta cardiaca congestiva (ICC ) este forma de insuficienta cardiaca cu evolutie cronica, care este caracterizata prin staza venoasa.
Insuficienta cardiaca acuta si insuficienta cardiaca cronica definesc forma de debut acuta ( debut brusc si manifestari dramatice) sau cronica (debut insidios si evolutie lenta, indelungata). Termenii sunt insa relativi, intrucat o cauza precipitanta survenind in insuficienta cardiaca cronica poate crea falsa impresie clinica de insuficienta cardiaca acuta.
Cauzele insuficientei cardiace congestive
Inima are o capacitate maxima de lucru din care utilizeaza doar o parte -lucru efectiv- pentru satisfacerea nevoilor circulatorii curente. Diferenta dintre acestea reprezinta forta de rezerva a inimii. Concordanta dintre lucru efectiv al inimii si circulatia corespunzatoare nevoilor curente tisulare se face prin interventia unor mecanisme de adaptare: tahicardie, hipertrofie.
Defectul de baza din insuficienta cardiaca consta in imposibilitatea fibrei miocardice de a se contracta normal, ceea ce are drept consecinta imediata reducerea debitului sistolic si golirea incompleta a ventriculilor. Intr-un prim stadiu al insuficientei cardiace, cresterea volumul de sange rezidual constituie un mecanism compensator, deoarece alungirea fibrelor musculare (dilatarea ventriculilor) creste implicit forta de constractie. In stadiile avansate ale IC, nici un mecanism compensator nu mai este eficient.
Orice afectiune cardiaca miocardica, endocardica (valvulara) su pericardica poate fi cauza insuficientei cardiace.
Cauzele cele mai frecvente care determina instalarea unei insuficiente cardiace congestive sunt:
1.Suprasolicitarea fizica a cordului: cresteri tensionale, stenoze valvulare, insuficiente valvulare, sunturi intracardiace sau extracardiace
2. Scaderea eficientei contractiei: infarctul miocardic, cardiomiopatii primitive sau secundare
3. Afectarea umplerii cardiace: tahicardii excesive, mixom atrial, cardiomiopatii restrictive, pericardita constrictiva, tamponada cardiaca.
Exista o serie de factori agravanti si precipitanti care pot declansa aparitia sau pot grabi evolutia unei IC :
-inflamatii: miocardite, endocardite
-medicamente, toxice
-ischemia miocardica
-tulburarile de ritm sau de conducere
-cresteri ale tensiunii arteriale sistemice sau pulmonare
-cresteri ale volemiei
-sindroame hiperkinetice ( anemia, febra )
-efortul
-surmenajul
-obezitatea
-carentele vitaminice
Clasificarea functionala NYHA permite incadrarea bolnavilor intr-o clasa corespunzatoare gravitatii bolii.
|
Clasa I: nu exista o limitare a activitatii fizice; activitatea fizica obisnuita nu cauzeaza oboseala sau dispnee ( dificultate in respiratie) Clasa II: apare o limitarea usoara a activitatii fizice; nu exista simptome in repaus, dar activitatea fizica obisnuita determina oboseala, palpitatii, dispnee, angina pectorala (durere in piept) Clasa III: apare o limitare importanta a activitatii fizice; nu exista simptome in repaus, insa activitatile minime determina astenie, palClasa IV: apare incapacitatea de a efectua orice activitate fizica, apare de asemenea si angina pectorala de repaus.pitatii, dispnee, angina pectorala |
 |
Simptomele insuficientei cardiace congestive
Printre simptomele datorate unei ICC se numara:-oboseala
-astenie
-scaderea tolerantei la efort
-dispnee de efort (dificultatea in respiratie) in stadiile incipiente
-dispneea de repaus
-ortopneea
-dispnee paroxistica nocturna
-tuse nocturna
-tahicardie
-greata
-balonari
-dureri abdominale
-presterea presiunii in venele jugulare
-hepatalgia (durerea de ficat)
Diagnosticul insuficientei cardiace congestive
Importante pentru diagnostic sunt nu doar anamneza si examenul fizic realizat de medic, ci si o serie de investigatii paraclinice care pot pune un diagnostic de certitudine, pot identifica o cauza a aparitiei ICC, si pot ajuta medicul la recomandarea celui mai bun tratament in functie de stadiul bolii. Printre acestea se numara:-analizele de sange: hemoleucograma completa, ionograma, enzime cardiace, uree, creatinina, TGO. TGP, T4,T3, azotemia
-examenul urinii
-examen radiologic toracic
-electrocardiograma
-ecocardiografia
-metode izotopice
-cateterism cardiac
Tratamentul insuficientei cardiace congestive
Principalele metode de tratament sunt:
-repausul
-dieta
-medicatia inotrop pozitiva: digitalicele, beta-2-stimulantele, inhibitorii fosfodiesterazei
-medicatia diuretica
-medicatia vasodilatatoare: venoasa, arteriala si mixta
-medicatie de blocare a activitatii neurohormonale: beta-blocantele, blocantii enzimei de conversie
-tratamente speciale: proteze, transplant, cord artificial.
Repausul fizic si psihic reduc munca inimii. Repausul absolut la pat se indica in formele acute. La bolnavii cu forme de boala mai putin grave, repausul este relativ. Bolnavul va sta in pat, cu partea superioara a corpului mai ridicata.
Dieta se refera in primul rand la restrictia de sare. In formele usoare sau moderate care raspund la tratamentul cu diuretice, se permit 2-4 g de sare/zi. La majoritatea bolnavilor este suficient sa se interzica adaugarea de sare la masa, evitandu-se insa alimentele bogate in sare ( mezeluri, muraturi, conserve, masline) si medicamentele care contin Na. Restrictii mai mari ( in jur de 1 g) se fac in cazurile grave sau in stadiile avansate care nu raspund la tratamentul cu diuretice, cand se interzice gatirea cu sare a alimentelor si chiar se exclud alimentele cu continut mare de sare (lapte, carne, oua, morcovi. Condimentele nu sunt contraindicate. Nu este necesara reducerea cantitatii de lichide.Cafeaua si ceaiul sunt permise daca nu produc tulburari. Alcoolul trebuie evitat pe cat posibil, mai ales in formele severe.
Urmareste-ne pe Google News
