Cel mai recomandat tratament din lume pentru scăderea colesterolului crescut este acela pe bază de statine. Statinele reprezintă o categorie de medicamente despre care se spune că scad lipidele, reducând astfel incidența bolilor cardiovasculare.
Un nou studiu confirmă faptul că 50% dintre pacienții cărora li s-au administrat statine nu reușesc să ajungă la un nivel sănătos de colesterol în termen de doi ani de la începperea tratamentului tratament.
Concluziile – publicate în revistă de specialitate Heart- subliniază faptul că este necesară o medicație personalizată de scădere a nivelurilor de colesterol și de reducere a bolilor de inimă şi a cazurilor de accident vascular cerebral.
Cercetările au avut la bază cifrele procurate de Institutul Naţional pentru Sănătate şi Îngrijire din Regatul Unit al Marii Britanii, care stipulează o reducere de 40% sau mai mult în colesterolul rău. Cercetătorii au vrut să afle cât de bine pacienţii răspund la statine şi felul în care acest lucru ar putea influența, pe viitorul, incidența bolilor cardivasculare.
Informațiile finale au fost obținute în urma cercetării a 165.411 de pacienți care nu au fost tratați pentru boală de inimă sau accident vascular cerebral și cărora le-a fost măsurat colesterolul cel puțin o dată pe an înainte de tratamentul cu statină și cel puțin o dată la 2 ani după începerea tratamentului. Orice reducere a colesterolului sub 40% după cei 2 ani de tratament cu statină a fost considerată răspuns "suboptimal". Din păcate, acesta a fost cazul a jumătate (51% mai exact) din pacienți.
După luarea în considerare a factorilor potențial influenți, inclusiv vârsta, nivelul colesterolului și orice afecțiuni avute înainte de începerea tratamentului, pacienții care nu au reușit să atingă scăderea de 40% după 2 ani aveau cu 22% mai multe șanse de a dezvolta boli cardiovasculare decât cei care au răspuns bine.
Pentru cei cu rezultate mai bune, riscul de a dezvolta boli cardiovasculare a fost cu 13% mai mic decât la cei din categoria mai sus menționați.
Mai mulți factori pot fi în spatele diferenței de răspuns, dar moștenirea genetică și lipsa de continuitate și disciplină în ținerea tratamentului.
Urmareste-ne pe Google News
