Procesul pierderii în greutate ar trebui să fie simplu: în principiu, trebuie să arzi mai multe calorii decât asimilezi. Când tabelele nutriţionale de pe ambalajul alimentelor de la raft oferă informaţii precise despre cantitatea de glucide, carbohidraţi, lipide şi proteine, slăbirea ar trebui să fie condiţionată doar de abilitatea noastră de a rezista tentaţiilor dulci, nu-i aşa?
Însă oricine a încercat să ţină o dietă poate confirma că realitatea este de multe ori diferită. Acest lucru se întâmplă pentru că numărarea caloriilor este de multe ori inexactă, iar cele mai noi cercetări în domeniu indică faptul că nevoile nutriţionale ale fiecărei persoane sunt foarte specifice.
Află de ce ar trebui să încetezi să mai numeri caloriile şi ce poţi face în schimb!
Istoria caloriilor este lungă şi anevoioasă, însă a reuşit să producă formula de calcul folosită chiar şi în prezent pentru determinarea numărului de calorii: grăsimile conţin aproximativ 9 calorii/gram, în timp ce carbohidraţii şi proteinele oferă doar 4.
Majoritatea informaţiilor pe care le regăseşti pe orice ambalaj se bazează pe aceste estimări. Deşi sunt un indicator bun pentru a-ţi forma o imagine asupra macroelementelor pe care le obţii din hrană, acest proces este departe de a fi unul precis. Nivelul de activitate fizică, enzimele digestive pe care le produci, modalitatea de preparare a hranei şi, conform unor teorii noi, chiar populaţia de bacterii „prietenoase” din intestine influenţează modul în care asimilezi caloriile.
Cele mai noi studii indică faptul că alunele, fisticul şi migdalele nu sunt digerate în totalitate, precum alte alimente cu un nivel asemănător de proteine, carbohidraţi şi grăsimi, ceea ce înseamnă că au un aport de calorii mai scăzut decât s-ar crede. Potrivit unui studiu american, cantitatea de calorii oferită de o porţie de migdale a fost de 129 de calorii, nu 170, aşa cum atestă informaţiile de pe etichetă.
Chiar şi sursele de hrană care nu au evoluat pentru a rezista tranzitului intestinal diferă în gradul lor de digestibilitate. Proteinele pot avea nevoie de până la cinci ori mai multă energie decât lipidele, deoarece enzimele digestive trebuie să lucreze mai asiduu pentru a descompune lanţurile de aminoacizi din care sunt formate la nivel molecular.
În schimb, alimente precum mierea sunt digerate atât de uşor, încât impactul lor asupra trazitului digestiv abia dacă este resimţit. Astfel, caloriile asimilate sunt descompuse rapid în stomac şi ajung direct în sânge, de unde, dacă nu sunt folosite, sunt stocate sub formă de ţesut adipos.
Mai mult, diferenţele de înălţime, procentul de grăsime din corp, dimensiunea ficatului, nivelul de cortizol din corp, flora intestinală şi alţi factori biochimici influenţează nivelul de energie (calorii) de care organismul are nevoie pentru a întreţine funcţiile vitale. Între două persoane de acelaşi sex, greutate şi vârstă, acest număr poate diferi cu până la 600 de calorii. Aceasta este rata metabolică de bază, care se măsoară doar în clinici avizate, unde pacientul trebuie să respire 15 minute într-un aparat special.
Dincolo de rata metabolismului bazal, un indicator care măsoară numărul de calorii necesar fiecărui individ în parte pentru a întreţine procese metabolice, gradul de saţietate al alimentelor ar putea deveni noul etalon în procesele de nutriţie.
Imaginează-ţi o felie de tort care conţine 350 de calorii: cantitatea sa nu va reuşi să îţi potolească foamea, aşa că, în mod natural, vei fi tentată să mănânci în exces pentru a te simţi sătulă. În schimb, dacă vei ingera 350 de calorii sub forma unei salate cu nuci, ulei de măsline şi legume la grătar, vei beneficia de un aport echilibrat de nutrienţi, dar şi de o cantitate de fibre suficient de mare pentru a nu mai resimţi nevoia de a completa masa cu alte gustări, iar senzaţia de saţietate va dura mai multe ore. Merele, peştele alb şi iaurtul grecesc sunt câteva exemple de alimente care nu te vor face să simţi că eşti la dietă, dar vor ţine senzaţia de foame departe.
Totuşi, în cazul în care cuantificarea caloriilor s-a dovedit o strategie de succes pentru tine sau nutriţionistul ţi-a recomandat să monitorizezi numărul caloriilor ingerate, nu renunţa la acest obicei. O strategie mai eficientă ar putea fi să îţi stabileşti un număr săptămânal de calorii. Astfel, vei putea consuma un număr mai mare de calorii în zilele în care practici sport şi să echilibrezi balanţa, prin reducerea lor, în zilele cu un nivel redus de activitate fizică.
Tu crezi că avem nevoie de un nou sistem pentru monitorizarea aportului nutrițional sau preferi să numeri caloriile? Spune-ne părerea ta în secţiunea dedicată comentariilor!
Urmareste-ne pe Google News
