Dermatofitia este o infectie cutanata produsa de dermatofiti- care sunt fungi pluricelulari ce se caracterizeaza prin:
-patogenitate crescuta pentru om si animale
-adaptabilitate buna in conditii de mediu
Toate dermatofitiile poarta numele generic de tinea, la care se adauga termenul latin al localizarii.
Clasificarea dermatofitiilor:
1. Dermatofitiile pielii glabre (epidermomicoze nefoliculare)
2. Epidermomicoze foliculare (pilomicoze)
3. Onicomicoze
4. Otomicoze
Cauza dermatofitiei
Epidermomicozele nefoliculare sunt micoze superficiale produse de dermatofiti ce apartin genurilor: Microsporum, Trichophyton, Epidermophyton. Dermatofitii paraziteaza predominant keratina superficiala a stratului cornos al pielii si pot determina simptome variate.
In functie de localizarea si aspectul leziunilor determinate de dermatofiti, se disting urmatoarele forme clinice:
-tinea corporis ( herpes circinat)
-tinea faciei
-tinea cruris ( eczema marginala Hebra)
-tinea pedis
-tinea manum
Tinea corporis : dermatofitii mai frecvent implicati in etiologia bolii sunt Microsporum canis, Trichophyton mentographytes asteroides, Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum.
Clinic, tinea corporis se caracterizeaza prin aparitia unor placi eritemo- scuamoase sau eritematoase, cu chenar vezicular, rotunde si bine delimitate. Atunci cand leziunile sunt produse de dermatofiti zoofili, placa lezionala este reliefata, dureroasa, acoperita cu papulo-pustule si cruste. Se asociaza cu limfangite si adenite regionale dureroase, iar leziunea este denumita herpes circinat subinflamator sau foliculita Leloir.
Tinea faciei este o micoza ce afecteaza pielea glabra ( pielea lipsita de par) de la nivelul fetei, inclusiv pleoapele.
In etiologia acestui tip de afectiune pot fi implicati oricare din genurile si speciile de dermatofiti.
Clinic, afectiunea se caracterizeaza printr-o leziune de herpes circiat cu localizare pe fata.
Tinea cruris (epidermofitie inghinala sau eczema marginum Hebra) este micoza pliurilor inghinale.
Responsabili de aparitia acestui tip de dermatofitie sunt dermatofitii antropofili si zoofili ca: Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum, Trichophyton verrucosum. Contaminarea si dezvoltarea leziunilor este favorizata de o predispozitie individuala, dar si de factori locali ca transpiratia abundenta sau obezitatea .
Afectiunea se intalneste mai ales la barbati, fiind rara la femei si exceptionala la copii.
Clinic, aspectul este dominat de prezenta unei placi eritematoase rotunde, usor reliefate, cu marginea activa acoperita de vezicule si scuame ce ocupa pliurile inghinale. Limita placardului este vag policiclica elevata, marcata uneori de noduli si pustule, de unde si denumirea de eczema marginatum.
Leziunile se extind in timp, depasind uneori cu mult zona uzuala si cuprind si organele genitale externe, fesele, regiunea lombo-sacrata, abdomenul.
Un alt simptom al epidermofitiei inghinale este pruritul care insoteste constant leziunile, impune gratajul si favorizeaza aparitia fisurilor.
Tinea pedis este dermatomicoza vietii moderne, si este determinata de Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum, Trichophyton mentographytes interdigitalis.
Clinic, se descriu trei tipuri:
-tinea pedis intertriginoasa ce se caracterizeaza de un epiderm alb macerat, discret eritematos si fisuri la nivelul spatiilor interdigitale. Leziunile sunt pruriginoase si uneori dureroase, iar in sezoanele calde se pot extinde in regiunea plantara sau fata dorsala a piciorului.
-tinea pedis dishidroziforma se caracterizeaza prin leziuni de tip eritemato-veziculos, dispuse in placi si placarde cu evolutie excentrica si margini policiclice. Uneori pot lua aspect inflamator violent cu edem important, cu aparitia de leziuni buloase si dureroase. Localizarea leziunilor este de regula simetrica, interesand ambele picioare cu sediu la nivelul spatiilor interdigitale, marginile picioarelor antero-lateral si scobitura plantara
-tinea pedis uscata, scuamoasa, este o forma cronica de micoza, ce se caracterizeaza prin placarde discret eritematoase acoperite de scuame hiperkeratozice si fisuri. Localizarea este caracteristica la nivelul calcaiului si boltii plantare.
Tinea manum este micoza superficiala a palmei, determinata de
Trichophyton rubrum, Epidermophyton floccosum, Trichophyton
mentographytes interdigitalis.
Si in cazul acestei forme de micoza se disting mai multe aspecte:
-forma uscata: cu descuamare difuza
-forma exudativa: veziculoasa
-forma hiperkeratozica: caracterizata prin fisuri si accentuarea pliurilor palmare.
Pilomicozele sunt dermatoze ce intereseaza predominant firul de par. In functie de localizare se descriu tinea capitis care intereseaza predominant copiii si tinea barbae intalnita la adulti.
Dermatofitiile scalpului sunt clasificate in:
1.Pilomicoze tondante: microsporia si trofitia uscata
2.Pilomicoze inflamatorii: tricofitia inflamatorie si favusul
Microsporia este o pilomicoza tondanta, contagioasa, care apare frecvent la copiii cu varsta cuprinsa intre 5-15 ani, si care are caracter autolimitant.
Agentul patogen cel mai des implicat este Microsporum canis, dar pot fi izolate specii ca Microsporum audouini, Microsporum ferugineum, Microsporum gypseum. Rezervorul de paraziti il constituie copilul bolnav sau animalele de casa (caini, pisici).
Leziunile care apar sunt situate la nivelul scalpului, si sunt dispuse sub forma unor placi de dimensiuni mari (2-10 cm), rotunde, ovalare, bine delimitate, discret eritematoase. Suprafata lor este acoperita cu scuame fine pitiriaziforme.
Firele de par situate pe suprafata placilor sunt rupte, lipsite de luciu cu tonicitate pastrata.
Trofitia uscata a scalpului este o pilomicoza mai putin contagioasa, cu evolutie cronica. Se intalneste frecvent in copilarie, iar focarul permanent de boala il constituie cazurile de tricofitie cronica a adultului.
Dermatofitii implicati in etiologia bolii sunt: Trichophyton tonsurans, violaceum, quinckenaum.
Leziunile caracteristice sunt situate pe scalp sub forma de placi de dimensiuni mici, numeroase, cu un contur vag cirucular si neregulat. Placile sunt acoperite de scuame furfuracee, iar firele de par sunt rupte la distante inegale.
Tricofitia inflamatorie este o micoza de tip inflamator cu localizare la nivelul scalpului la copii si la adulti in barba si mustata.
Etiologic, boala este determinata de specii zoofile, iar sursa de infectie o reprezinta cabalinele, bovinele, cainii si pisicile.
Din punct de vedere clinic, se caracterizeaza prin placi inflamatorii cu aspect pseudotumoral, dureroase, rotunde, bine delimitate numite kerion celsi. Leziunile sunt insotite de adenita satelita dureroasa.
Favusul este pilomicoza cu evolutie cronica, fiind mai putin contagios. Este favorizat de igiena deficitara si de subalimentatie, raportandu-se cazuri familiale.
Onicomicozele (tinea unghium) sunt produse de dermatofiti din genul Trichophyton: speciile rubrum, violaceum si mentagrohytes interdigitale.
Clinic, afectiunea debuteaza la extremitatea distala sau de la marginea laterala a unghiei. Leziunea de debut este o mica pata triunghiulara, de culoare alb-galbuie, lipsita de luciu, care se inchide progresiv. Lama unghiala se ingroasa, devine mata si friabila. Subunghial se constituie un depozit stratificat, care ridica unghia de pe patul unghial.
Otomicozele sunt afectiuni ce intereseaza conductul auditiv extern, produse de dermatofiti in asociere cu mucegaiuri si germeni oportunisti.
Clinic, se caracterizeaza prin eritem descuamativ , fisuri si prurit intens.
Diagnosticul de dermatofitie
Diagnosticul clinic al micozelor cutaneo-mucoase prezinta dificultati diferite datorita unui tablou clinic variabil, polimorf, precum si datorita posibilitatii asocierii cu alte afectiuni (infectioase sau non-infectioase). De aceea, diagnosticul clinic trebuie sustinut si completat prin examene de laborator:-examenul microscopic direct: acest examen se realizeaza extemporaneu si este suficient in marea majoritatea a cazurilor pentru diagnosticul de micoza.
-examenul micologic al culturilor: este utilizat pentru precizarea speciei agentului micotic izolat din patologic.
-antibiograma fungica: este folosita pentru determinarea sensibilitatii unei specii de agent micotic fata de un produs antifungic.
-intradermoreactia: se utilizeaza pentru explorarea imunitatii celulare si foloseste antigene izolate din culturi de dermatofiti
-examen histopatologic: este putin utilizat in diagnosticul micozelor cutanate superficiale
-examenul ultramicroscopic: este utilizat pentru studierea caracteristicilor structurale ale unui agent micotic
Tratament dermatofitie
Tratamentul este stabilit de medic dupa diagnosticarea exacta a formei de dermatofitie. Astfel, diferitele forme de dermatofitie au tratamente diferite, dupa cum urmeaza:
-tinea corporis: se administreaza un tratament local cu antifungice. Uneori pot fi necesare badijonarile locale cu alcool iodat, solutie clotrimazol, aplicarea de creme, unguente cu Miconazol sau Bifonazol
-tinea faciei: in tratamentul acestei boli se pot utiliza derivati imidazolici in aplicatii locale sub forma de solutii, unguent sau creme
-tinea cruris: se administreaza un tratament general ( antimicotice de tipul Ketoconazol, Itraconazol), un tratament local ( creme, unguente si solutii cu actiune antimicotice)
-tinea pedis: se administreaza un tratament local ( se aplica substante keratolitice in combinatie cu substante antifungice), un tratament oral ce poate fi asociat unui tratament local pentru formele rezistente de tinea pedis, si un tratament profilactic (dezinfectia ciorapilor, pantofilor si a obiectelor de toaleta, precum si indepartarea factorilor favorizanti)
-tinea manum: se aplica un tratament local (antimicotice in asociere cu corticoizi topici sau cu keratolitice)
-pilomicoze tondante: tratamentul de electie consta in administrarea de antifungice per os timp de 4-6 saptamani
-tricofitia inflamatorie:se administreaza un tratament local (epilarea firelor de par de la nivelul placii inflamatorii, compresii locale cu solutie Lugol, aplicarea de antimicotice), tratament general (antimicotice, antibiotice, antiinflamatorii) si un tratament profilactic (tratarea corecta a bolnavilor, sterilizarea obiectelor de toaleta, tratarea animalelor bolnave)
-favusul: in cazul acestui tip de tinea, tratamentul general este indispensabil, fiind necesara administrarea de antifungice per os, timp de 4 saptamani
-onicomicozele: tratamentul acestora este dificil si dureaza aproximativ 6 luni pentru unghiile de la maini si 1 an pentru cele de la picioare. Se administreaza un tratament general (Ketoconazol) si un tratament local (lacuri de unghii cu amorolfina, pansamente oclusive cu uree 50-60%)
-otomicozele: se prefera tratamentul local cu antimicotice in asociere cu antibacteriene.
Urmareste-ne pe Google News
