Tratament enterocolită: cum scapi rapid de simptome

Predispoziția genetică de a dezvolta diferite boli sau afecțiuni este, de regulă, una dintre cauzele principale pentru care foarte multe persoane se confruntă cu numeroase probleme de sănătate, însă există și alți factori care pot contribui la o sănătate precară, printre care se numără alimentația nesănătoasă sau tratamentele cu antibiotice, care, deși sunt recomandate pentru a trata diferite infecții sau inflamații din organism, pot produce schimbări ce pot duce la dereglări destul de mari, în special la nivelul stomacului.

Enterocolita este o inflamație a tractului digestiv, iar tratamentul diferă de la un caz la altul. Termenul de enterocolită provine din alăturarea a două cuvinte: enterită (n.r. - inflamarea intestinului subțire) și colită (n.r. -  inflamarea colonului).

Astfel, această afecțiune este prezentă atât la nivelul intestinului subțire, cât și la nivelul colonului, cauzând o serie de reacții în organism.

Tipuri de enterocolită și simptome

Deoarece simptomele acestei afecțiuni sunt destul de comune, este absolut necesar să consulți medicul în cazul în care ele persistă mai multe zile la rând. Ele diferă de la o persoană la alta în funcție de tipul de enterocolită, iar cele mai multe dintre semne pot fi asociate cu alte boli.

Cele mai comune simptome sunt:

• Febră, frisoane;
• Diaree;
• Crampe abdominale;
• Balonare;
• Greață;
• Vărsături;
• Pierderea apetitului;
• Deshidratare;
• Oboseală.

În unele cazuri, pot fi prezente și simptome mai grave, cum ar fi sângerarea rectală. Cunoscută în termeni medicali sub denumirea de hematochezie, se referă la eliminarea de sânge (adesea amestecat cu resturi ale scaunului și/sau cheaguri de sânge) din tractul digestiv, prin rect.

Tipuri de Enterocolită

Enterocolită necrozantă

Este cea care apare atunci când inflamația este acompaniată de moartea unor țesuturi de la nivelul intestinelor. Acest tip de enterocolită apare deseori la nou-născuții prematuri sau la copiii foarte mici. Nu se cunoaște o cauză exactă a acestui tip de enterocolită, însă există teorii care sugerează faptul că bebelușii născuți prematur au sistemul imunitar slăbit, iar din acest motiv sunt vulnerabili în fața bacteriilor.

Alte teorii sugerează că o scădere a fluxului sangvin sau a oxigenului la nivelul intestinelor provoacă inflamația inițială, care se înrăutățește ulterior din cauza infecției bacteriene.

Simptome:

• Abdomen umflat;
• Sânge în scaun;
• Diaree;
• Vărsături.

Aceasta poate cauza simptome specifice unei infecții bacteriene precum: febră, dificultăți de respirație sau oboseală extremă. Netratată la timp, enterocolita necrozantă poate fi fatală.

Enterocolită asociată cu administrarea antibioticelor

Acest tip de enterocolită apare după un tratament cu antibiotice. La nivelul intestinelor unei persoane sănătoase, bacteriile benefice se străduiesc să ajute procesul de digestie. În urma unui tratament cu antibiotice, bacteriile „bune” sunt distruse, ceea ce înseamnă că se creează mediul perfect pentru apariția și dezvoltarea bacteriilor „rele”. În acest caz, bacteria Clostridium Difficile este cea responsabilă.

Simptomele apar în primele 10 zile de tratament și includ:

• Crampe și balonare;
• Diaree apoasă;
• Febră;
• Oboseală;
• Stare generală de rău;
• Dureri severe la nivelul stomacului.

Acest tip de enterocolită poate evolua în enterocolită pseudomembranoasă.

Enterocolită pseudomembranoasă

Acest tip de enterocolită presupune inflamarea întregului sistem gastrointestinal și este cauzat de o infecție bacteriană care, de cele mai multe ori, apare pe fondul unui tratament agresiv cu antibiotice.

Simptome:

• Diaree apoasă și urât mirositoare;
• Febră;
• Crampe severe;

Această boală cauzează, de asemenea, acumularea de celule albe în sânge, depozite de mucus și eliberarea de proteine din peretele intestinal. Toate aceste semne pot fi observate în timpul examinării scaunului.

Enterocolită hemoragică

Este tot o formă de enterocolită cauzată de o infecție bacteriană precum E.coli. Aceasta cauzează, de obicei, crampe severe și diaree apoasă sau/și sângeroasă, rareori febră.

Lăsată netratată, enterocolita hemoragică poate prezenta un risc crescut de complicații. Dacă bacteriile intră în sânge, infecția se poate răspândi și la alte organe.

În cazuri severe, pacienții pot dezvolta sindromul hemolitic-uremic (SHU), o afecțiune rară, dar severă, considerată ca fiind una dintre principalele cauze de insuficiență renală acută la copiii mici. SHU este des întâlnit la copiii cu vârsta sub cinci ani, în etiopatogeneza bolii fiind implicați factori infecțioși, genetici sau imunologici. Acest sindrom poate duce și la accident vascular cerebral.

Diagnosticul de enterocolită

Diagnosticul corect necesită o serie de analize. De regulă, doctorul va afla mai multe informații despre istoricul medicul al pacientului și va cere efectuarea unor teste, printre care se numără analizele de sânge, coprocultura și urocultura. În unele cazuri, poate fi solicitat un test de imagistică pentru a vedea dacă este prezentă o inflamație la nivelul intestinelor și pentru a putea identifica alți posibili markeri ce sunt asociați cu enterocolita.

Ultrasonografia (ecografia) reprezintă o examinare a abdomenului cu ajutorul ultrasunetelor și este utilizată ca metodă de primă intenție în investigarea patologiei abdominale, pentru detectarea și diagnosticarea afecțiunilor abdominale.

În unele cazuri, medicul poate recomanda și colonoscopie sau clismă cu bariu.

Tratament pentru enterocolită

În funcție de simptomatologia bolii, tratamentul enterocolitei diferă de la un pacient la altul. Odată ce a fost pus diagnosticul corect, doctorul va oferi mai multe metode de ameliorare a simptomelor.

Fiecare plan de tratament diferă în funcție de tipul de enterocolită și de gradul de evoluție a acesteia.

În unele cazuri, poate fi necesară internarea pacientului în spital, astfel încât medicii să poată monitoriza progresele și să aibă o evidență strictă asupra afecțiunii. Poate fi necesară administrarea de fluide intravenoase pentru menținerea echilibrului electrolitic, pierdut din cauza deshidratării. De asemenea, poate fi necesară transfuzia de sânge.

În cazurile de enterocolită recurentă, medicii pot efectua un transplant microbian fecal, prin care înlocuiesc microorganismele intestinale cu bacterii vii preluate de la un donator sănătos.

Antibioticele și medicamentele antidiareice nu sunt prescrise de regulă, deoarece pot provoca apariția unor infecții sau pot duce la agravarea stării de sănătate a pacientului. Însă, în unele cazuri, medicii le pot recomanda în funcție de cauza afecțiunii (bacterii, fungi, paraziți, virusuri).

Pot fi administrate și antivomitive, medicamente pentru calmarea crampelor abdominale sau care absorb gazele intestinale.

În cazuri grave, de enterocolită necrozantă, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea țesuturilor moarte.

Spitalizarea este obligatorie în cazurile de enterocolită semnalată în rândul copiilor mici.

Regim alimentar în caz de enterocolită

Dacă pacientul își schimbă planul alimentar, tratamentul enterocolitei poate fi mai ușor de suportat. Cel mai important aspect pe care trebuie să îl ia în considerare orice pacient este consumarea unei cantități suficiente de apă.

Diareea este un simptom ce apare la pacienții care suferă de enterocolită, motiv pentru care hidratarea este foarte importantă în timpul tratamentului. Și alimentele care conțin foarte multă apă sunt recomandate în timpul tratamentului, mai ales că ele oferă organismului substanțele nutritive necesare pentru a lupta cu bacteriile.

Probioticele pot fi, de asemenea, de mare ajutor, așa că alimentele precum iaurtul sau chefirul pot ajuta pacientul pe durata tratamentului.

Alimente interzise:

• Alimente picante;
• Alimente grase (prăjeli, alimente care conțin ulei);
• Carne grasă;
• Cofeină;
• Alcool.

Enterocolita este o afecțiune la nivelul tractului digestiv, motiv pentru care alimentația joacă un rol extrem de important pentru îmbunătățirea sănătății. Dacă ai fost diagnosticată cu enterocolită, este recomandat să discuți cu medicul specialist pentru stabilirea celui mai bun plan alimentar. Doctorul va ține cont dacă ai alte probleme de sănătate, afecțiuni sau alergii la unele alimente, care ți-ar putea agrava starea. Respectă dieta recomandată și consumă cu moderație alimentele în timpul tratamentului. În cazul în care unele simptome nu se ameliorează, este necesar să consulți din nou medicul.