Hepatita A este o boală care afectează ficatul, fiind produsă de infectarea cu virusul hepatitis A. De cele mai multe ori, această afecțiune apare din cauza consumului de apă sau hrană contaminată ori a lipsei de igienă.
Spre deosebire de celelalte forme de hepatită, B și C, hepatita A nu duce la o boală cronică a ficatului și de obicei nu este mortală. Cu toate acestea, provoacă simptome extrem de neplăcute și în timp poate duce la insuficiență hepatică.
Cauzele hepatitei A
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, hepatita de tip A apare în episoade sporadice de epidemie, la nivel global. De obicei, virusul hepatitis A se transmite prin consumul de apă sau hrană infectată, contaminată cu fecalele unei persoane bolnave.
De aceea, apariția acestei boli este asociată frecvent cu lipsa de igienă din mediile mai sărace sau cu o preparare necorespunzătoare a hranei. Din păcate, virusul rezistă mult timp în mediu și nu este distrus prin procedurile obișnuite de prelucrare a alimentelor.
În țările foarte sărace, unde măsurile de igienă sunt precare, aproximativ 90% dintre copii se îmbolnăvesc până la vârsta de 10 ani. Ulterior, ei capătă imunitate și nu mai resimt simptomele bolii. Epidemiile grave apar în zonele unde adulții nu au imunitate și se îmbolnăvesc, dezvoltând simptome grave.
Simptomele hepatitei A
Perioada de incubație a virusului, după consumul hranei contaminate, este de 14-28 de zile. După acest interval, apar simptomele, care pot fi ușoare sau severe. Printre acestea se numără febra, greața, voma, pierderea poftei de mâncare, diareea, amețeala, durerea de burtă. Urina va fi mai închisă la culoare, iar pielea bolnavului va căpăta o culoare gălbuie, cu zone albe în jurul ochilor. Boala are manifestări mult mai grave la adulți decât la copii.
În funcție de gravitatea bolii, o persoană își va reveni în câteva săptămâni sau luni. Prin urmare, o epidemie de hepatită A poate avea consecințe economice serioase. Uneori, boala reapare după un interval de timp, putând să alterneze o vreme episoadele acute cu perioadele de recuperare.
Persoanele care sunt expuse unui risc mai mare de îmbolnăvire cu hepatita A sunt cele carelocuiesc în condiții proaste de igienă, care nu au acces la apă curată, consumă droguri sau au contacte sexuale cu o persoană bolnavă. Diagnosticarea bolii se face prin teste de sânge, care detectează prezența anticorpilor specifici IgM. Există și teste mai elaborate, care pot fi făcute pentru a detecta ARN-ul virusului hepatitis A, însă acestea se pot face doar în anumite laboratoare.
Tratamentul hepatitei A și măsuri de prevenție
Nu există un tratament specific pentru hepatita A. Trebuie evitate medicamentele care nu sunt necesare, precum Paracetamolul sau tratamentele antivomitive. Recuperarea este de durată și este esențial ca bolnavul să aibă o dietă echilibrată și să consume multe lichide, pentru că se deshidratează din cauza diareei. Dacă medicul nu observă semne de insuficiență hepatică, pacientul nu are nevoie de spitalizare.
Ca măsuri de prevenire a bolii, pe primul loc este igiena. Fiecare comunitate trebuie să respecte regulile de preparare a alimentelor, să aibă acces la apă potabilă și canalizare. De asemenea, este foarte importantă igiena personală, fiecare persoană trebuie să se spele regulat pe mâini.
Există mai multe tipuri de vaccin pentru a căpăta imunitate împotriva hepatitei A. Toate au la bază virusul hepatitis A inactivat și pot fi administrate copiilor de peste 1 an. În 16 țări din lume, acest vaccin este inclus în programul de imunizare a copiilor. Vaccinul poate fi administrat și turiștilor care merg în zone de risc, unde există o epidemie de hepatită A sau condiții igienice precare. De asemenea, vaccinul este recomandat persoanelor care suferă de insuficiență hepatică cronică. Ei riscă să facă diverse complicații și chiar să moară dacă se îmbolnăvesc de hepatita A.
De obicei, vaccinul este administrat în două doze injectabile, însă în anumite țări se adminsitrează o doză unică. Imunitatea apare la o lună de la administrare, în aproape 100% din cazuri. Vaccinul are efect chiar și în caz de expunere la virus, dacă este administrat în doză unică, după cel mult 2 săptămâni de la contaminare. Totuși, pentru o imunitate de durată, medicii recomandă și a doua doză de vaccin, după 5-8 ani de la administrarea primei injecții. Vaccinul este foarte bine tolerat și nu au fost observate până acum efecte secundare neplăcute. În China este disponibilă și o formă de vaccin cu virus activ, care se administrează oral.
Citește și: Tipuri de leucemie: care sunt cel mai des întâlnite forme ale acestei afecțiuni
Urmareste-ne pe Google News
