Plantele au fost folosite din cele mai vechi timpuri ca leacuri pentru diverse afecțiuni. Lumânărica este una dintre plantele medicinale cu un potențial curativ extraordinar, fiind folosită pentru tratarea bolilor aparatului respirator, digestiv, renal, dar și pentru boli de piele sau de articulații. Iată mai jos tot ce trebuie să știi despre miraculoasa plantă medicinală.
Cum este lumânărica?
Lumânărica este o plantă erbacee răspândită în zonele cu climă temperată. Ea crește pe terenuri nisipoase și pietroase, pe dealuri și câmpii sau pe la marginea drumurilor. Are nevoie de multă lumină pentru a crește, tulpina sa ajungând până la înălțimi mari, de circa 2 metru. Florile sale sunt ușor asimetrice, de un galben strălucitor și cresc în ciorchini de câte 2-5. Ele pot ajunge până la 5 centrimetri diametru. Frunzele sunt dispuse una peste alta pe tulpină și au o textură păroasă, ca o pâslă.
Denumirea de lumânărică vine atât de la aspectul plantei (tulpina înaltă și florile galbene dispuse în special în partea superioară a plantei), dar ca urmare a ipotezelor conform cărora tulpinile uscate anterior înmuiate în rășină sau ceară au fost utilizate ca lumânări sau torțe.
Ce beneficii are lumânărica asupra sănătății?
Lumânărica are proprietăți expectorante, antiinflamatoare, antimicrobiene și antivirale. Ea era folosită încă din timpuri străvechi împotriva tusei cronice, durerilor în piept și afecțiunilor la plămâni. Astăzi, există o serie de afecțiuni care se pot trata cu lumânărică, de la răgușeală, tuse uscată, răceală, astm sau bronșită, până la gastroenterită și chiar tuberculoză. De asemenea, lumânărica este folosită și pentru uz extern, pentru tratarea furunculelor, hemoroizilor sau degerăturilor. Pentru uz intern, din lumânărică se prepară ceai, sirop sau tinctură, iar pentru uz extern - unguent sau cataplasme.
Proprietățile antiseptice, astringente, emoliente și expectorante ale plantei sunt datorate substanțelor active din compoziția sa, și anume mucilagii, flavonoide, iridoide, triterpenoide, vitamine și minerale. Pentru a fi folosită ca medicament, planta trebuie culeasă dimineața, cu mare atenție, deoarece perii plantei pot provoca inflamații ale pielii și ochilor. După recoltarea ei, planta se pune la uscat în camere răcoroase și bine aerisite.
Infuzia de ceai se prepară astfel: se toarnă în jur de 150 ml de apă clocotită peste 1,5 până la 2 grame de flori uscate și mărunțite de lumânărică și se lasă la infuzat timp de 10-15 minute. Se bea ceaiul ca atare, neîndulcit, recomandarea de consum fiind de 3-4 căni pe zi.
Tinctura se prepară astfel: într-un borcan se introduce o lingură de plantă uscată și se adaugă 100 ml alcool de 70 de grade. Se lasă la macerat 10 zile (agitând amestecul zilnic), apoi încă 6 zile în frigider. Apoi amestecul se filtrează și se pune în sticluțe mici, de culoare închisă. Tinctura se administrează dizolvând câte 15 picături în apă, de 3 ori pe zi. Terapeuții recomandă o cură de minimum 3 luni, chiar dacă simptomele dispar după câteva zile. Cura are rolul de a restabili echilibrul organismului pe termen mai lung.
Citește și Cele mai bune plante medicinale pentru ficat
Urmareste-ne pe Google News
