Miochimia poate fi regionala sau generalizata in functie de etiologie. De asemenea, fenomenul poate fi observat si la persoanele sanatoase, tranzitor dupa exercitii fizice extenuante. Cele mai multe cazuri nu sunt amenintatoare de viata. Prognoza este dependenta doar de etiologiile de baza. Miochimia este considerata benigna cand este detectata la pacientii care au efectuat efort fizic.
Cauzele miochimiei
Mecanismul exact al miochimiei nu este bine cunoscut. Afectiunea este considerata a fi asociata cu generarea de activitate nervoasa spontana, incluzand descarcari miochimialike. Prin acest mecanism, descarcarile spontane pot initia impulsuri episodice sau fibrele aferente pot stimula direct fibrele eferente din vecinatatea leziunii si sa produca un circuit perpetuu.
Cauzele miochimiei sunt destul de simple:
-lipsa de somn
-stres
-oboseala generala
-anxietate
-exces de cofeina sau alti excitanti
-droguri
-alcool
Miochimia se mai declanseaza si in cazul persoanelor care sufera de diferite alergii sau daca exista un alt factor iritativ. Unii medii cred ca si lipsa anumitor nutrienti din alimentatie poate declansa spasmele, ca si in cazul carceilor.
Simptomele miochimiei
|
Simptomele in miochimie pot fi reprezentate de: In caz de miochimie, muschii afectati prezinta miscari fine, lente, ondulante la suprafata pielii prin activarea straturilor musculare superficiale. Uneori, slabiciunea faciala poate fi prezenta. |
 |
Miochimia faciala este cel mai frecvent intalnita. Este raportata la pacientii cu istoric de radioterapie si poate fi asociata cu boli precum:
-neoplasme cerebrale
-sindrom Guillain-Barre
-leziuni intramedulare pontine
Simptomele in miochimia generalizata sunt reprezentate de redoare musculara (durere la incordarea muschiului) si reflexe tendinoase scazute. Aceasta forma este denumita si sindromul Isaac. Slabiciunea si atrofia musculara insotite de transpiratie excesiva sunt frecvent asociate.
Diagnosticul miochimiei
Simptomele senzoriale in miochimie sunt raportate rar, daca etiologia nu include nervii senzitivi. Descarcarile miochimice tipice pot fi observate pe electromiograma pacientului- foarte utila in stabilirea diagnosticului de miochimie.
Elementele miochimiei faciale, segmentare sau focale din alte localizari ale corpului si ale miochimiei generalizate sunt diferite la examinarea fizica si ca etiologii potentiale.
Electromiograma prezinta descarcari miochimice tipice cu salve spontane, ritmice/semiritmice de potentiale cu aspect normal. Acestea sunt urmate de o perioada de liniste, cu repetarea secundara a descarcarilor musculare cu potentiale identice.
In stabilirea diagnosticului de miochimie sunt necesare o serie de studii de laborator, precum:
-hemoleucograma completa
-valoarea creatinin kinazei
-testarea tiroidiana
-teste reumatologice
-alcoolemia serica si nivelul de toxine in cazurile cu debut brusc
Studiile imagistice in miochimie precum computer tomografia sau rezonanta magnetica sunt efectuate pentru anumite regiuni dupa examinarea atenta si in cazul in care studiile electrodiagnostice au localizat o leziune intr-o anumita zona. Punctia lombara cu examinarea lichidului cerebrospinal este efectuata pentru pacientii cu poliradiculopatie, afectiuni demielinizante ale sistemului nervos central, acute sau cronice.
Tratamentul miochimiei
Tratamentul miochimiei este diferit in functie de cauza care a dus la aceste manifestari specifice. Cei mai multi pacienti cu miochimie faciala sau a membrelor nu sunt deranjati de simptomele caracteristice.
Manifestarile care acompaniaza etiologia neurologica reprezinta tinta tratamentului. Pentru conditiile secundare tireotoxicozei, otravirilor si sindromului de sevraj alcoolic, miochimia dispare cu rezolutia sau ameliorarea conditiilor medicale.
Miochimia observata in poliradiculopatiile acute sau cronice se amelioreaza cu terapie imunomodulatoare. Miochimia care se dezvolta dupa exercitiile fizice se remite spontan in cateva saptamani.
Urmareste-ne pe Google News
