Cauza sarcoidozei nu a fost clarificata pana in prezent, dar se presupune conditionarea factorilor de mediu si a unor factori genetici. Aproximativ jumatate din cazuri evolueaza asimptomatic.
Anua, 10 pana la 40 de persoane din 100.000 se imbolnavesc de sarcoidoza. Boala apare cu predilectie in intervalul de varsta 20-40 de ani si afecteaza mai mult femeile decat barbatii. Incidenta bolii creste semnificativ in unele grupe populationale ( la afroamericani) sau in unele tari (Suedia, Islanda), datorita unor factori genetici sau de mediu.
Cauzele sarcoidozei
In sarcoidoza, formatiunile nodulare constituite din tesut de granulatie se formeaza prin activarea sistemului imunitar.
Pana in prezent nu s-a clarificat cauza sarcoidozei, insa se banuieste actiunea mai multor factori, dintre care noxele care patrund in organism pe cale respiratorie si factorii genetici.
Dat fiind faptul ca aproximativ 5% din cazurile de sarcoidoza apar in familie, se presupune ca factorii genetici joaca un anumit rol in declansarea bolii. Mai mult, s-a descoperit ca riscul de sarcoidoza creste din cauza unei anumite mutatii genetice.
Potentiale cauze de sarcoidoza sunt considerate pe rand:
-infectiile bacteriene
-medicamentele
-expunerile la substante toxice
-factorii genetici
-autoimunitatea
Simptomele sarcoidozei
Pacientii cu sarcoidoza vor dezvolta granuloame (mase sau noduli anormali, ce contin celule inflamatorii) in anumite viscere din organism. Aceste granuloame pot altera functionalitatea normala a organului, ceea ce va declansa simptomele sarcoidozei.
Simptomele sarcoidozei pot varia foarte mult de la un pacient la altul, in functie de organele atinse de procesul patologic. Majoritatea pacientilor acuza tuse uscata, astenie si dispnee.
Sarcoidoza este diagnosticata relativ rar la copii, in aceasta situatie simptomele fiind de obicei reprezentate de triada leziunilor oculare, tegumentare si articulare, fara implicarea plamanilor in procesul patologic.
Alte simptome ale sarcoidozei pe care pacientii le acuza relativ frecvent sunt:
-dureri toracice, osoase, articulare
-febra
-scadere ponderala
-ochi rosii, hiperlacrimatie si reducerea acuitatii vizuale
-adenopatii dureroase la nivel cervical, axilar, inghinal
-dureri abdominale cu hepatomegalie (marirea ficatului)
Diagnosticul sarcoidozei
Diagnosticul sarcoidozei este stabilit in general doar daca exista dovezi histopatologice clare (deci modificari tisulare) in organele tinta ale bolii si doar dupa ce alte boli cu tablou clinic similar sunt excluse.
Pentru diagnosticarea sarcoidozei este necesara in primul rand analiza histopatologica a tesuturilor afectate, dar si prezenta unor radiografii care sa certifice existenta granuloamelor (nodulilor).
Tratamentul sarcoidozei
In ciuda evolutiei clinice bune a sarcoidozei, la unii pacienti apar sechele si chiar complicatii, insa mortalitatea acestei boli este foarte mica. Prognosticul cel mai bun il au pacientii asimptomatici, dar care la radiografii prezinta adenopatii hilare. Pacientii simptomatici, cu afectare multiviscerala, vor dezvolta boala cronica.
Sarcoidoza este o afectiune ce nu beneficiaza de un tratament curativ, insa exista scheme terapeutice care pot avea rezultate foarte bune si pot ameliora foarte mult evolutia pacientului. In plus, in anumite cazuri, boala se amelioreaza de la sine in timp.
Avand in vedere faptul ca nu se cunoaste etiologia sarcoidozei, nu exista niciun fel de masuri profilactice impotriva ei. Persoanele care au antecedente heredocolaterale relevante (cazuri de sarcoidoza la un mebru din familie) prezinta un risc mai ridicat fata de populatia generala de a dezvolta aceasta boala.
Urmareste-ne pe Google News
