Infarctul cerebral: cauze, simptome și tratament

Accidentul vascular cerebral (AVC), numit uneori infarct cerebral, este un nume general care definește o varietate de tulburări ce apar în câteva secunde sau minute când sângele nu mai ajunge la creier. Această afecțiune medicală este principala cauză de mortalitate în România, iar rata de supraviețuire este foarte mică. Oricine poate suferi un atac cerebral, indiferent de vârstă, sex sau rasă. Există câțiva factori de risc care pot fi controlați prin alegerea unui stil de viață sănătos, însă, cu toate acestea, nu reprezintă o garanție.

Este important să recunoști semnele acestei afecțiuni grave și să acționezi imediat. Potrivit definiției medicale, AVC reprezintă afectarea țesutului cerebral prin apariția unei leziuni consecutive unui accident neurologic localizat, cu simptome ce durează mai mult de 24 de ore.

De asemenea, trebuie menționat că accidentul vascular cerebral este de două feluri: ischemic și hemoragic. Cel ischemic, denumit și infarct cerebral, este produs prin oprirea bruscă a circulației sângelui la nivelul unei artere cerebrale și are ca mecanism principal de producere ateroscleroza, care duce în final la astuparea vasului de sânge. Accidentul vascular cerebral hemoragic se produce prin ruperea unui vas la nivelul creierului și are drept consecință inundarea acestuia cu sânge. În ambele cazuri, creierul suferă leziuni grave și apar semne și simptome specifice.

Semnele unui infarct cerebral

Semnele de avertizare sunt indicii că creierul nu primește suficient oxigen. Trebuie apelat imediat la ajutor dacă sunt observate următoarele semne:

• oboseală bruscă, paralizie sau amorțeală la nivelul feței, brațelor sau picioarelor, în special pe o singură parte a corpului;
• tulburări de vedere și reducerea câmpului vizual sau chiar pierderea vederii;
• dificultăți de vorbire;
• tulburări de sensibilitate;
• amorțeală inexplicabilă sau pierderea echilibrului.

Uneori, unele persoane pot simți simptome ale unui atac vascular cerebral care dispar în câteva minute. Aceste mini-atacuri (atacuri ischemice tranzitorii sau TIA) apar când fluxul sanguin către o parte a creierului este temporar redus sau blocat, iar cel mai adesea se întâmplă din cauza unui cheag de sânge. Spre deosebire de atacul cerebral, când obstrucția nu dispare și leziunile care apar sunt definitive, în cazul atacurilor tranzitorii, fluxul de sânge se restabilește în câteva minute și semnele dispar complet. Cu toate acestea, atacurile de avertizare reprezintă un factor de risc pentru un accident vascular și nu trebuie ignorate. Aproximativ o treime din persoanele care suferă un TIA vor avea în cele din urmă un accident vascular cerebral.

Semnele și simptomele unui atac ischemic tranzitoriu sunt aceleași ca în cazul atacului cerebral. Persoanele care au suferit un TIA pot lua măsuri pentru a reduce riscul de AVC, iar terapia medicamentoasă, în special cea cu aspirină, împiedică formarea cheagurilor de sânge. De asemenea, modificările în stilul de viață, cum ar fi desfășurarea activităților fizice, renunțatul la fumat sau reducerea consumului de alcool, pot reduce riscul de AVC.

Atacul ischemic – cauze și tratament

Atacul ischemic, cel mai frecvent tip de accident vascular cerebral, are loc atunci când o arteră a creierului este blocată complet. Țesuturile creierului mor și apar semne de paralizie și amorțeală pe o singură parte a corpului pentru o perioadă destul de lungă (zile, săptămâni sau chiar permanent).

Cauze

Principala cauză a infarctului cerebral o reprezintă ateroscleroza, care constă într-o depunere lentă și progresivă de grăsimi la nivelul peretelui arterial, care duce la îngustarea progresivă a lumenului vascular, fapt care determină, în final, astuparea acestuia.

Alte cauze pot fi:

• cheagurile de sânge (emboliile) care provin de la inimă;
• bolile infecțioase și inflamatorii ale arterelor;
• bolile de sânge;
• traumatismele arterelor din zona gâtului;
• cheagurile de sânge care se rup și ajung în artere înguste.

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza simptomelor, a examinării neurologice și a investigațiilor medicale: tomografie cerebrală și RMN. Se mai pot adauga analize de sânge, EKG, ecografie cardiacă și test eco-Doppler carotide sau arteriografie.

Tratament

Tratamentul începe, de obicei, în camera de urgență, astfel încât medicii să poată diagnostica tipul de accident vascular cerebral. De regulă, se administrează medicamente care ajută la dizolvarea cheagului de sânge. În cazul în care apare un edem la nivelul creierului, din cauza sângelui scurs în vasele de sânge deteriorate, medicii pot administra tratamente pentru a reduce inflamația.

Odată stabilizat, un pacient care a suferit un AVC va primi un tratament medicamentos care ajută la îmbunătățirea circulației sângelui pe termen lung:

• aspirină;
• alte medicamente;
• anticoagulante.

Infarctul hemoragic – cauze și tratament

Accidentul vascular cerebral hemoragic apare atunci când o arteră din creier se rupe, cauzând moartea țesuturilor din acea zonă. Chiar dacă este mai puțin frecvent decât atacul ischemic, acest tip de accident vascular este de obicei mai grav.

Cea mai frecventă cauză o reprezintă hipertensiunea arterială, urmată de boli ale sângelui (hemofilie, tratamentul cu substanțe anticoagulante), traumatismele, intoxicațiile cu monoxid de carbon și tumorile cerebrale.

Tipuri de accident vascular cerebral hemoragic:

• anevrisme - o parte slabă a unui vas de sânge se rupe;
• hemoragia subarahnoidiană (HSA) - afecțiune medicală care apare în urma fisurarii sau ruperii unei artere cerebrale la nivelul spațiului subarahnoidian (în afara parenchimului cerebral);
• hemoragia intracerebrală - sângerarea apare brusc, adânc în creier, și poate provoca afectări rapide ale creierului. Este o leziune care poate provoca moartea.

Semne

• durere de cap extrem de severă;
• slăbiciune;
• amețeală;
• confuzie;
• sensibilitate extremă la lumina;
• gât înțepenit;
• paralizie sau stare de inconștiență în cazuri grave.

Diagnostic

Pe lângă simptome, medicii folosesc tomografia cerebrală și un test numit puncție lombară, pentru a găsi sânge în lichidul măduvei spinării, astfel încât să poată determina dacă este vorba de un accident vascular cerebral hemoragic.

Tratament

Limitarea leziunilor cerebrale este scopul principal al tratamentului în cazul accidentului hemoragic. Monitorizarea tensiunii arteriale și a circulației sângelui din creier pentru a preveni deteriorarea vaselor este principala prioritate. În cazul în care pacientul a suferit o hemoragie subarahnoidiană, este necesară o intervenție chirurgicală imediată pentru a repara vasul rupt.

Efectele accidentului vascular cerebral

Efectele unui AVC variază de la o persoană la alta, în funcție de zona creierului afectată și de severitatea afecțiunii. Cele mai frecvente sunt:

• probleme de vedere;
• dificultăți de vorbire;
• paralizia în diferite părți ale corpului;
• stare de inconștiență.

Metode de recuperare după un AVC

Majoritatea pacienților îți pot relua activitățile de zi cu zi odată ce se întorc acasă de la spital. Doar aproximativ 20% dintre persoanele care au suferit un AVC continuă să aibă nevoie de ajutor pentru desfășurarea unor activități, iar doar 15% dintre ele devin dependente de ajutorul altor persoane.

Pentru recuperare, sunt recomandate următoarele:

• fizioterapie, pentru a menține flexibilitatea articulațiilor și membrelor paralizate;
• ergoterapie, pentru învățarea unor noi modalități de adaptare la sarcini;
• consiliere, pentru a învăța noi modalități de a comunica;
• grupuri de sprijin, care pot ajuta în special la combaterea depresiei.

În cazuri grave, unele persoane care au suferit un AVC pot avea nevoie de echipamente care furnizează oxigen, substanțe nutritive și medicamente. Din păcate, nu există nicio modalitate de a vindeca leziunile cerebrale, scopul îngrijirii persoanelor care se află în stare gravă fiind acela de a le ajuta să supraviețuiască, prevenind astfel alte accidente vasculare.

Categorii de persoane la risc de a face infarct cerebral

Oricine, indiferent de vârstă sau sex, poate avea un infarct cerebral. Cu toate acestea, atacul cerebral este mult mai probabil să apară odată cu înaintarea în vârstă. Dup vârstă de 35 de ani, riscul se dublează la fiecare zece ani.

Riscurile pot fi reduse astfel:

• Monitorizarea tensiunii arteriale. Potrivit medicilor, 70% din cazuri sunt întâlnite în rândul persoanelor care au o tensiune arterială foarte mare. Se recomandă consumul redus de sare și efectuarea exercițiilor fizice.
• Renunțatul la fumat. Fumul de țigară este legat de acumularea de substanțe grase în artera carotidă, care furnizează sânge, iar blocarea acestei artere este cauza principală a atacului cerebral. În plus, substanțele toxice din fumul de țigară, cum ar fi nicotina și monoxidul de carbon, măresc tensiunea arterială, favorizează apariția cheagurilor de sânge și reduc cantitatea de oxigen care ajunge la creier.
• Monitorizarea diabetului. Persoanele care suferă de această condiție medicală prezintă un risc de a suferi un atac vascular cerebral, motiv pentru care se recomandă monitorizarea nivelului de zahăr din sânge, pentru a preveni astfel apariția leziunilor la nivelul vaselor.
• Tratarea bolilor de inimă. Multe dintre tulburările cardiace comune pot crește riscul apariției unui AVC, motiv pentru care pacienții care au un istoric medical cu afecțiuni la nivelul inimii trebuie să consulte medicul și să respecte planul de tratament recomandat în cazul lor.
• Tratarea atacurilor ischemice tranzitorii (TIA). Acestea sunt un factor de risc pentru apariția unui accident vascular cerebral, motiv pentru care nu trebuie ignorate.

Prognosticul pentru fiecare pacient care a suferit un accident vascular cerebral este diferit, în funcție de locul în care a apărut leziunea, de amploarea atacului cerebral și de sănătatea generală a pacientului. Unii pacienți se pot recupera complet sau aproape complet. Unii pacienți își pot pierde parțial capacitatea de vorbire și memoria, în timp ce alții pot suferi de paralizie.  

Tratamentele pentru un AVC variază de la un pacient la altul, iar medicii trebuie să ofere o serie de servicii și proceduri medicale care pot ajuta la recuperarea parțială sau integrală, în funcție de caz.