Sindromul neuroleptic malign- simptome, diagnostic si tratament

Sindromul neuroleptic malign este o tulburare neurologica rara, dar amenintatoare de viata, cauzata cel mai frecvent de o reactie adversa la medicamente neuroleptice sau antipsihotice. Aceste medicamente sunt prescrise in mod frecvent pacientilor cu tulburari neurologice, psihoemotionale, schizofrenie , dar si alte probleme psihice.

Din nefericire, simptomele sunt interpretate gresit de catre doctori ca boli mentale, fapt ce intarzie tratamentul. In timp ce unii factori de risc pentru sindromul neuroleptic malign exista, incidenta scazuta si dificultatea studierii sale intr-o maniera controlata fac manifestarile clinice, conditiile de predispozitie, tratamentul si prognosticul dificil de definit.

Cauzele sindromului neuroleptic malign

Unul dintre cei mai cunoscuti factori de risc in dezvoltarea sindromului neuroleptic malign este evolutia medicatiei aleasa pentru a trata diverse tulburari neurologice. Folosirea neurolepticelor de inalta potenta, cresterea rapida a dozajelor si folosirea formelor de neuroleptice cu durata lunga de actiune sunt toate cunoscute a creste riscul de dezvoltare a sindromului neuroleptic malign.

Cel mai frecvente medicamente care pot cauza sindromul neuroleptic malign sunt:
-haloperidolul
-clorpromazina
-flufenazina
-perfenazina

Demografic se pare ca barbatii, mai ales cei sub 40 de ani, au un risc mai ridicat de a dezvolta aceasta afectiune, desi este neclar daca incidenta ridicata este rezultatul unui consum mai mare de neuroleptice in randul acestora.

Simptomele sindromului neuroleptic malign

Debutul sindromului neuroleptic malign poate fi brusc (in decursul a catorva ore), insa de cele mai multe ori apare la 7-14 zile de la initierea tratamentului (aproximativ 90% din pacientii cu sindrom neuroleptic malign dezvolta simptome sugestive in primele 10 zile). Principalele simptome in sindromul neuroleptic malign sunt: - febra - rigiditate musculara - status mental alterat - disfunctii vegetative - coma Aceste disfunctii sunt de fapt tulburari care apar in cadrul functionarii anormale a sistemului nervos vegetativ, ceea ce determina aparitia de variatii importante ale tensiunii arteriale, transpiratii excesive si secretie salivara crescuta.

Alte simptome in sindromul neuroleptic malign pot cuprinde tremor muscular si faringita. Pe masura ce simptomele progreseaza rapid, ele pot atinge intensitatea maxima in 3 zile. Aceste simptome pot dura de la ore la cateva zile.

Cum se pune diagnosticul sindromului neuroleptic malign

Diagnosticul de sindrom neuroleptic malign se poate pune in prezenta urmatoarelor criterii:
- tratament recent cu neuroleptice (in ultimele 4 saptamani)
- hipertermie (temperatura peste 38 de grade)
- rigiditate musculara

Studiile de laborator efectuate pentru stabilirea diagnosticului acestei afectiuni arata:
-rigiditatea si hipertermia din acest sindrom contribuie la distrugerea muschilor si necroza
-se observa niveluri ridicate de creatinin kinaza, aminotransferaza si lactat dehidrogenaza care reflecta distrugere si necroza. Acestea pot progresa rapid la rabdomioliza cu hiperkaliemie, hiperuricemie, hipocalcemie  
-niveluri ridicate de mioglobinurie si mioglobina in sange care conduc la insuficienta renala
-leucocitoza
-deshidratare
-scaderea fierului seric

Tratamentul sindromului neuroleptic malign

Sindromul neuroleptic malign este o urgenta si poate conduce la deces daca este netratata.

Primul pas in tratamentul sindromului neuroleptic malign este inlaturarea agentilor neuroleptici si tratarea agresiva a hipertermiei cu paturi reci, pachete de gheata axilar si inghinal. Multe cazuri necesita terapie intensiva circulatorie si ventilatorie. Medicatia cu dandrolene sodium si bromocriptina poate fi utila.

Benzodiazepinele pot fi folosite pentru a controla agitatia. Creatinfosfokinaza ridicata lezeaza rinichii, de aceea hidratarea adecvata este necesara. Resuscitarea volemica este importanta- se administreaza perfuzii cu glucoza.

Daca este recunoscut indeajuns de devreme, sindromul neuroleptic malign nu este fatal, totusi in 10% dintre cazuri apare decesul pacientilor.