Marasm- malnutritie protein-calorica: simptome, diagnostic, tratament

Marasmul este o afectiune nutritional-metabolica, care apare ca urmare a pierderii echilibrului dintre procesele anabolice si cele catabolice in favoarea acestora din urma. Marasmul este asadar un dezechilibru intre necesitatile organismului si aportul de alimente. Ca urmare, organismul isi va consuma propriile tesuturi pentru a acoperi necesitatile sale energetice. Tulburarile metabolice grave care apar in cadrul acestei boli sunt cauzate si de  modificarile biochimice si hormonale, care apar pentru a oferi endogen energia necesara functionarii organismului.
Marasmul, o stare avansata a deficitului proteino-caloric, va determina modificari ireversibile, mai ales la copii si batrani.

Cauzele marasmului

Principalele cauze care duc la instalarea marasmului sunt:
-regim alimentar inadecvat
-scaderea aportului alimentar
-consum de proteine din vegetale cu valoare biologica scazuta
-cresterea necesarului caloric datorita unor boli: boli consumpive, agitatie psihomotorie, febra
-pierderi mari de substante nutritive
-tulburari de digestie si absorbtie intestinala

Printre cauzele care determina instalarea deficitului proteino-caloric la copii, se numara:
-hipogalactia materna
-deversificare tardiva si necorespunzatoare
-diete restirictive

Iar factorii favorizanti ai marasmului la copii sunt:
-varsta mica de debut : sub patru luni
-greutate mica la nastere
-conditii de mediu nefavorabile (venit scazut, asistenta medicala nesatisfacatoare, familii dezorganizate)

Consecintele malnutritiei protein-calorice sunt:
-regresarea tuturor activitatilor metabolice: scaderea metabolismului bazal, scaderea posibilitatii de a retine apa si sare, scaderea rezervelor intracelulare de apa
-scaderea tolerantei digestive: scaderea secretiei pancreatice , scaderea secretiei de acizi biliari
-pierderea capacitatii de aparare la infectii
-hipoglicemie
-hipoinsulinism
-mobilizarea acizilor grasi din tesutul adipos spre ficat
-scaderea utilizarii glucozei in muschi
-cresterea secretiei de adrenalina
-cresterea cortizolului
Toleranta digestiva foarte scazuta si aportul exogen care nu pot acoperi nevoile energetice de intretinere duc la procese de autofagie (metabolism de inanitie).

Simptomele marasmului

Pierderea in greutate este un simptom fundamental, adeseori observandu-se aspectul de "topire" a musculaturii de la nivelul extremitatilor. Alte simptome intalnite sunt: -letargia -iritabilitate -apatia -hipotensiune arteriala -bradicardie -hipotermie -pielea isi pierde elasticitatea si devine ridata -leziunile cutanate sunt frecvent intalnite -escare de decubit -parul este friabil, subtire -constipatie -edeme -tulburari retiniene -ochi infundati in orbita

-functia de detoxificare a ficatului este afectata
-mucoasele sunt subtiri si netede
-atrofia cerebrala este observata in formele severe
-intoleranta la glucoza
-anemia feripriva
-starea psihica se degradeaza
-la copii apare aspectul de imbatrinire,de intarzierea in crestere
Aritmia  si stopul cardiac pot surveni in stadiul final al bolii.

Diagnosticul marasmului

Cantarirea si evaluarea bilantului azotat nu sunt suficiente pentru un diagnostic complet al marasmului. Alte investigatii care sunt necesare sunt:

-investigatii pentru diagnosticarea infectiilor: hemograma, sumar de urina, coprocultura, examen coproparazitologic, radiografie pulmonara, examen ORL
- vitaminelor si a oligoelementelor
-evaluarea capitalului proteic: proteine serice, creatinina urinara, aminoacizi esentiali si neesentiali, enzime plasmatice
-constante homeostatice: glicemie, lipide, colesterol
-evaluarea statusului imunologic
Se impune, de asemenea, efectuarea unei anchete alimentare si a unui examen fizic complet.

Tratamentul marasmului

Tratamentul marasmului in prima faza presupune corectarea dezechilibrelor acido-bazice, circulatorii si electrolitice, precum si a infectiilor, pentru ca acestea pun in pericol viata pacientului.

Apoi se trece la tratamentul dietetic, care nu este insa lipsit de riscuri, caci lipsa de experienta si graba pot avea efecte defavorabile. Realimentarea va fi progresiva, fractionata, crescindu-se initial nu cantitatea de alimente, ci valoarea calorica a acestora. Mesele vor fi dese si reduse cantitativ. Se va evita administrarea alimentelor greu digerabile, precum si zaharurile concentrate.

Se vor administra pacientului proteine cu valoare biologica mare, si anume: lapte, oua, carne slaba, lapte praf, peste. Se va suplimenta dieta cu vitamine si substante minerale.

In functie de starea pacientului, alimentarea se poate face:
-pe cale orala
-pe cale enterala
-pe cale parenterala

Tratamentul trebuie continuat si in perioada de convalescenta, fiind necesare vizite regulate la medic pentru evaluarea progreselor facute. Tratat corect, marasmul poate avea o evolutie buna. Insa, daca nu se respecta indicatiile medicului, poate surveni decesul in timpul tratamentului, sau la copii poate sa persiste o intarziere in dezvoltarea emotionala si fizica.