Otita este inflamatia acuta a urechii medii ce evolueaza spre supuratie si perforarea timpanului. Aceasta boala apare des la copii deoarece anatomia canalului prin care comunica cavitatea nazala cu urechea medie favorizeaza acumularea de secretii si inflamarea mucoasei.
Unul din sase este afectat in primul an de viata si unul din zece pana la varsta de 6 ani. Otita reprezinta la copil o complicatie a rinitei si rinofaringitei.
Cauzele otitei la copil
Inflamatia urechii medii poate fi data de virusuri, dar cel mai des se datoreaza unor bacterii: class="spell">Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, streptococ beta hemolitic, Staphylococcus aureus.
La nou nascut infectia urechii poate fi datorata si patrunderii lichidului amniotic in canalul auditiv.
Factorii favorizanti ai infectiei sunt reprezentati de: varsta mica, intarziere in dezvoltare, vegetatii adenoide (polipi), palatoschizis (malformatie a valului palatin), conditii socio-economice precare, sezonul rece.
Simptomele otitei
Copilul tau poate avea otita concomitent cu o rinofaringita sau amigdalita ori daca face una din bolile copilariei: rujeola, rubeola , scarlatina .
Copilul cu otita poate avea initial simptomele clasice ale unei raceli iar la 2-3 zile apar semnele clasice ale infectiei urechii:
- hipoacuzie (diminuarea auzului)
- febra
- durere la nivelul urechii (otalgie)
De asemenea, daca are otita, copilul tau poate avea o stare generala proasta, cu insomnie, lipsa poftei de mancare, transpiratii si tahicardie (accelerarea batailor inimii), paloare, delir iar durerile sunt intense cu caracter pulsatil.
La copilul mic simptomele sunt nespecifice; din cauza otalgiei, sugarul este agitat, plange, refuza sa manance, varsa si are diaree. Orice copil sub un an cu febra trebuie suspectat de otita si examinat in acest sens.
In evolutia otitei apare o scurgere purulenta la nivelul urechii care este urmata de scaderea febrei si ameliorarea starii generale.
Otita poate da complicatii precum osteomastoidita (inflamatia celulelor mastoide) sau infectie cronica, cu secretie purulenta permanenta sau recurenta.
Diagnosticul de otita
Medicul cu specializare ORL este cel mai in masura sa puna diagnosticul de otita. Se poate sti daca sugarul sau copilul are otita, doar printr-un simplu examen clinic; medicul vede in ureche o zona mai rosie, pierderea luciului si bombarea timpanului, mobilitatea acestuia redusa si chiar perforarea sa.
Tratamentul otitei
Cand otita este virala, este suficient tratamentul simptomatic: combaterea congestiei nazale, reducerea edemului si a obstructiei tubare cu solutii antiseptice si vasoconstrictoare (efedrina), inhalatii cu alcool mentolat.
In infectia bacteriana se face in primul rand drenarea puroiului din casa timpanului prin timpanocenteza. La sugar, copilul mic si scolar se administreaza antibiotice timp de 7-10 zile, pana la vindecare, in functie de greutatea corporala. Se aleg chimioterapice antibacteriene precum: ceclor, ampicilina sau amoxicilina, iar daca acestea nu dau rezultatea se trateaza cu augmentin sau cefalosporine injectabile. De asemenea se trateaza si simptomele cu analgezice, antipiretice, caldura locala si fenobarbital.
In concluzie, cand copilul tau este agitat, il doare capul si are febra este bine sa te gandesti ca ar putea avea otita. Medicul este cel in masura sa puna acest diagnostic, dar pana ajungi la acesta, ii poti ameliora durerile copilului prin comprese calde.
Note de bibliografie
1. Curs de ORL, N. Ionescu, Editura Medicala Amaltea, Bucuresti, 1997
2. Esentialul in pediatrie, C. Ciofu, E. Ciofu, Editura Medicala Amaltea, Bucuresti, 1998
3. Harrison - Principiile medicinei interne, vol 1+2, 14 edition, editia a II-a in limba romana, A. S. Fauci E. Braunwald K. J. Isselbacher J. D. Wilson J. B. Martin D. L. Kasper S. L. Hauser D. L.
Urmareste-ne pe Google News
