Boala urâțeniei închipuite îi determină pe pacienți să creadă că anumite părți ale corpului lor sunt urâte sau neplăcute. Persoanele care suferă de acest sindrom pot petrece ore în șir în fața oglinzii, concentrându-se pe ce anume consideră că este greșit în privința aspectului lor fizic.
Sunt îngrijorați în mod constant de înfățișarea lor și de multe ori își arată nesiguranța în fața celorlați sau, ajung să cadă în cealaltă extremă și să încerce să repare sau să acopere ceea ce pentru alți poate părea un defect minor. Sindromul urâțeniei imaginate nu a existat până la apariția fotografiei, atunci când oamenii au putut să se privească într-o altă imagine decât cea reflectată în oglindă.
Dismorfofobia a fost semnalată inițial de către psihologul italian Enrique Morselli, în anul 1886, iar printre simptome se numără faptul că pacientul dezvoltă o obsesie pentru un coș inestetic, nasul care i se pare prea mare, mic sau borcănat, buze subțiri care, de fapt, sunt perfect normale.
Simtome ale bolii urâțeniei închipuite
- Atunci când o persoană suferă de sindromul urâțeniei imaginate îi este greu să se mai concentreze la orice altceva decât la propriul aspect fizic. Își focusează toată atenția asupra unui detaliu care îl deranjează, cum ar fi un coș, forma nasului, a buzelor, urechilor sau mâinilor.
- O persoană care suferă de acest simptom este mereu îngrijorată, stresată și chiar anxioasă cu privire la aspectul său fizic în majoritatea timpului.
- Se uită aproape non-stop în oglindă și chiar cere părerea celor din jur cu privire la modul cum arată, căutând mereu validări.
- Unele persoane care suferă de boala urâțeniei închipuite sunt atât de deranjate de imaginea lor, încât evită să fie privite și chiar se retrag în singurătate. Pot alege de multe ori să rămână acasă și să evite să iasă în public.
- Pacientul cu dismorfofobie nu își vede trupul sau chipul așa cum este cu adevărat sau cum îl percep alții. Se îngrijorează în privința unor defecte fizice imaginare și este absolut convins că are un aspect respingător, ceea ce nu este deloc adevărat.
Boala urâțeniei închipuite poate fi diagnosticată cu ajutorul unui specialist, în urma unor controale amănunțite. Acest simptom este des întâlnit în rândul tinerilor, chiar și în rândul starurilor internaționale, precum Michael Jackson, care a fost mereu obsedat de forma nasului său sau de culoarea pielii. Așadar, chirurgii esteticieni solicită un aviz de la psihiatru înaintea oricărei intervenții estetice.
Au existat cazuri în care pacienții cu sindromul urâțeniei imaginate nu au apelat la intervențiile estetice, ci au căzut într-o depresie adâncă ce a culminat ulterior cu sinuciderea. Spre exemplu, în Marea Britanie, a existat un tânăr diagnosticat cu schizofrenie, care avea și manifestări de dismorfofobie, ce s-a sinucis pentru că nu îi plăcea cum îi stătea bretonul. El și-a justificat gestul printr-un bilet de adio pe care i l-a lăsat mamei sale.
Medicul Radu Mihăilescu, director al Spitalului de Neuropsihiatrie "Alexandru Obregia", spune că dismorfofobia se întâlnește în multe ipostaze, iar primele indicii apar încă din adolescență. Pacientul tinde să petreacă ore în șir în fața oglinzii și să fie îngrijorat în privința anumitor părți ale corpului care nu îi plac.
Citește și: Ce secrete dezvăluie grupa de sânge despre personalitatea ta, conform savanților japonezi
"Dismorfofobia e teama de a arată rău și se întâlnește în mai multe ipostaze. Prima este cea care apare la adolescență, când se structurează caracterele sexuale secundare. Atunci ea are o conotație fiziologică. Adolescentul se descoperă, stă mai mult în fața oglinzii și observă că nu-i mai plac anumite părți ale trupului său nu-i mai plac nasul, sprâncenele, buzele. Toate aceste neplăceri cauzate de schimbările corpului durează puțin și nu sunt periculoase. Nu necesită vreun tratament, trec o dată cu vârsta", a spus medicul Radu Mihăilescu.
Totodată, există și varianta nevrotică a acestei afecțiuni, în care, de cele mai multe ori, persoanele apelează la intervențiile chirurgicale pentru a corecta anumite defecte închipuite.
"O altă variantă a dismorfofobiei este cea nevrotică. O afecțiune care trebuie cunoscută, pentru că, din păcate, unele dintre persoanele care suferă de așa ceva apelează des la soluții chirurgicale. Își corectează, spre exemplu, un nas care nu arată prea bine, dar, peste un an, li se pare că o ureche e prea mare, că la gură a aparut un rid, iar o sprânceană are un defect. Și se operează din nou. Din acest motiv, chirurgii esteticieni solicită un aviz de la psihiatru înaintea oricărei intervenții. În cazul acestei variante nevrotice a dismorfofobiei se poate adopta o conduită terapeutică bazată pe psihoterapie, și nu pe medicamente. Cea mai gravă însă este dimensiunea psihotică a dismorfofobiei, care se întâlnește ca simptom în schizofrenie", explică prof. dr. Radu Mihailescu.
Surse articol: Kidshealth / Adevarul / Mayoclinic
Urmareste-ne pe Google News
