Doctorul Vlad Ciurea recomandă cel mai bun ceai pentru un creier sănătos
Mituri despre sănătate în care ar trebui să încetăm să mai credem
Ce poate declanșa cancerul, conform neurologului Vlad Ciurea
Tămâia atacă oasele: mit sau adevăr
Etapele somnului: ce se întâmplă în corpul tău în fiecare perioadă
Ce ne sfătuiește medicul Mihail Pautov să facem pentru a ne elibera de stres
Superalimentul care nu trebuie să-ți lipsească din casă, potrivit doctorului Vlad Ciurea
Puls în ureche: cauze și remedii
Legătura dintre cafea și tensiune: ce trebuie să știi
Acesta este unul dintre cele mai răspândite mituri despre creier, repetat de decenii în mass media, prin care se încearcă să se propage ideea conform căreia avem un potențial mintal imens, nefolosit. Pe de altă parte, s-au făcut numeroase studii și experimente, iar în urma analizelor a reieșit că, de fapt, pentru orice lucru mărunt ne folosim destul de multe porțiuni din creier. Fiecare activitate solicită diverse părți din creier și chiar și cea mai mică leziune a acestuia poate să ne afecteze permanent și să ne incapaciteze. Cât despre măsura în care ne folosim creierul sau, mai degrabă, inteligența, studiile arată că oamenii obțin scoruri mult mai mari atunci când sunt motivați, ceea ce arată că nu funcționăm întotdeauna la aceeași capacitate.
Este adevărat că o mare parte din funcțiile cognitive încep să „ruginească” atunci când îmbătrânești și că memoria este de obicei cel mai puternic afectată de etate. Însă este la fel de adevărat că există funcții cognitive care se îmbunătățesc odată cu vârsta, cum ar fi vocabularul sau capacitatea de a judeca o situație. Aceasta se întâmplă pentru că intervine experiența acumulată de-a lungul anilor. În plus, chiar dacă anumite funcții ale creierului scad, problema reală este că oamenii în vârstă nu se străduiesc să învețe lucruri noi mereu, astfel încât să ia naștere noi legături neuronale.
Vorbim despre viteza de procesare, despre capacitatea de stocare și despre circuite. Însă creierul nu are o plăcuță de memorie care se poate umple și nu funcționează la fel ca un calculator, pentru că, deși primim un „input” prin intermediul stimulilor, lucrurile sunt mult mai complexe de atât: oamenii interpretează activ stimulii, îi anticipează și sunt atenți la diverse elemente ale lumii înconjurătoare. Creierul este mult mai complex decât orice tehnologie folosită de om și, deși lucrează pe bază de impulsuri electrice, el are niște abilități pe care o mașinărie nu le va avea niciodată.
Poate că ai văzut de nenumărate ori în filme acest scenariu: un personaj ajunge să fie implicat într-un accident teribil și se trezește la spital, însă nu își mai amintește nimic despre el sau despre viața lui. În lumea reală, există două tipuri de amnezie: anterogradă (inabilitatea de a forma memorii noi) sau retrogradă (inabilitatea de a-ți aminti evenimente din trecut). Aceasta din urmă poate să fie provocată de Alzheimer, de leziuni ale creierului, de insuficiență de tiamină și alte afecțiuni, însă o simplă lovitură la cap nu are capacitatea de a bloca memoriile autobiografice.
Fără a intra într-un subiect mai degrabă filosofic, o să revenim la un punct anterior: creierul nu este un computer. Prin urmare, informațiile externe pe care le primim prin organele de simț nu sunt pur și simplu culese și descifrate de creier. Omul este construit „să caute” patternuri în realitate, adică scenarii pe care le poate recunoaște. Dacă nu ar exista acest mecanism mental, nu ne-am putea simți niciodată în siguranță, din cauză că am trăi într-o lume în care totul ar fi nou, în permanență. Așadar, creierul nostru anticipează ceea ce urmează să percepem, iar detaliile care nu sunt anticipate sunt adesea ratate. Avem o abilitate redusă de a fi atenți la mediul înconjurător și suntem mereu influențați de ceea ce vrem să vedem. Într-un fel, lumea este într-adevăr creată de mintea noastră, fiind un cumul de așteptări și interpretări pe care creierul nostru le creează pentru noi.
