Adevarata Stare de Bine
Nu Skin

Cum să îți stăpânești lacrimile și crizele de furie la muncă

Luni, 22.04.2019
de Silvia Turceanu

Ți s-a pus vreodată un nod în gât în timpul unei ședințe? Ai simțit cum lacrimile se adunau încet, împăienjenindu-ți privirea, în timp ce încercai zadarnic să ți le stăpânești? Sau poate ai simțit cum ți se taie respirația de furie și ți-ai dorit ca nimeni să nu se uite la tine și, cu atât mai puțin, să-ți pună vreo întrebare? Pentru că știai că, dacă ai fi deschis gura să-i răspunzi, ai fi cedat nervos.

Presiunea crește... nervii explodează... lacrimile curg... Dacă ai trecut printr-o asemene situație, cu siguranță te-ai întrebat cum ai fi putut să-ți stăpânești plânsul sau cum ai fi putut evita să ajungi în halul acela de enervare.

Ultimul loc în care ți-ai dori să plângi este locul de muncă. Dar, dat fiind timpul pe care îl petreci acolo, este inevitabil să se întâmple și asta. I se poate întâmpla oricui. Plânsul acesta nu este însă un semn de slăbiciune, ci o reacție emoțională firească la stresul cotidian. Și totuși...

Cu siguranță, nu ești singura căreia i s-a întâmplat așa ceva. Un sondaj realizat cu personalul unei firme americane de recrutare a relevat faptul că 45% dintre respondenți au plâns la birou. Deși plânsul la locul de muncă este un fenomen răspândit, totuși, când ți se întâmplă țíe, ai senzația că încalci un fel de regulă de comportament nescrisă.

Denise Dudley, psiholog comportamental, fondatorul și fostul CEO al seminarelor SkillPath, susține că nimeni nu ajunge la ea să întrebe cum să nu plângă la un film sau la o înmormântare, sau cum să nu plângă în diferite situații în fața prietenilor. Oamenii întreabă frecvent cum să nu mai plângă la locul de muncă. De unde concluzia că, fără ca lucrul acesta să fie recunoscut deschis, ceea ce este considerat o reacție normală în alte împrejurări la locul de muncă se simte ca un tabu.

Când și de ce plânsul la locul de muncă te-ar putea răni

Este bine să plângi la locul de muncă? Răspunsul scurt este că depinde în ce situație te afli când îți dau lacrimile, cât de des ți se întâmplă, cine este în jurul tău atunci când se întâmplă, în ce fel de mediu lucrezi, ce filosofie personală ai despre plâns etc. Majoritatea oamenilor cred că plânsul la job poate avea consecințe negative. Potrivit sondajului, aproximativ 70% dintre respondenți au convenit că „plânsul este OK din când în când, dar prea des poate să-ți submineze perspectivele în ceea ce privește cariera” și că „plânsul nu este niciodată în regulă la lucru - oamenii te vor percepe ca fiind slab sau imatur”. Doar 30% au considerat că „plânsul nu are niciun efect negativ, ci arată că ești uman”.

Kimberly Elsbach, profesor la UC Davis Graduate School of Management, care a studiat percepțiile despre plânsul la locul de muncă, afirmă că, în cel mai bun caz, asupra acestui subiect te poți aștepta la un răspuns neutru. Când cineva plânge la serviciu din cauza unei probleme personale (cum ar fi un deces în familie, un divorț sau o concediere), percepția este oarecum neutră: „Atât timp cât nu a plâns prea mult și nu a întrerupt munca altora...”.

În alte circumstanțe - în timpul unei evaluări a performanței profesionale sau în timp ce se confruntă cu o dată-limită stresantă sau într-o întâlnire formală -, plânsul ar putea face ca persoana respectivă să fie percepută ca fiind slabă, neprofesionistă sau manipulativă.

Dudley este de părere că există situații în care e mai bine să nu plângi. „Ar fi de preferat să facem un efort pentru a schimba situația, dar, între timp, să încercăm să facem față acelei situații”, spune ea. Și, până când percepția culturală în jurul plânsului nu se va schimba, ea ne sfătuiește să ne străduim să evităm lacrimile, mai ales persoanele aflate într-o poziție „unică”: un angajat care vorbește cu un superior (mai ales dacă au o relație complicată), o femeie într-un grup de bărbați, un lucrător aflat în fața unor persoane din conducere, într-o situație tensionată sau într-un conflict cu un coleg.

Pentru bărbați – semn al sensibilității; pentru femei – slăbiciune jenantă

Există totuși o parte periculoasă a plânsului la serviciu (cauzată, de fapt, de prejudecățile care funcționează încă în societatea actuală), aceea că plânsul la locul de muncă ne repoziționează defavorabil. În orice situație, când plângem, riscăm să ne pierdem puterea, credibilitatea și chiar încrederea în noi. Paradoxal, prejudecata aceasta le vizează mai ales pe femei. Ai crede că, dat fiind faptul că suntem considerate „sexul slab”, ar fi de așteptat ca o femeie să nu fie condamnată pentru că plânge chiar și la locul de muncă, iar la un bărbat aceasta să fie considerată slăbiciune. Realitatea este însă alta, total opusă. După cum afirma regizoarea „Twilight”, Catherine Hardwicke, „un bărbat primește ovații pentru că plânge (e atât de sensibil!), dar o femeie este rușinată”.

Este deci imposibil să abordăm problema plânsului la locul de muncă fără a ne referi și la sexul persoanei care plânge. Într-un studiu efectuat asupra a peste 700 de persoane, 41% dintre femei și doar 9% dintre bărbați au recunoscut că au plâns la locul de muncă.

Deși insuficiente pentru o concluzie generală despre bărbații care plâng la serviciu, datele furnizate de aceștia au condus la percepții... pozitive! Ceea ce sugerează aplicarea unui standard dublu – nejustificat și nedrept! - în aprecierea aceleiași situații.

Pe de altă parte, „societatea noastră se așteaptă ca fetele să nu-și exprime furia, dar este în regulă ca ele să plângă„, spune Mollie West Duffy, coautoare a cărții de dezvoltare personală „No Hard Feelings: The Secret Power of Embracing Emotions at Work” („Fără resentimente: Puterea secretă a îmbrățișării emoțiilor la locul de muncă”).

Dar, atunci când fetele devin femei și plâng la locul de muncă, aceeași societate nu mai consideră acest lucru acceptabil. În „What Men Need to Know (and Women Need to Tell Them) About Working Together”, Joanne Lipman spune că mulți dintre bărbații cu care a vorbit pentru carte i-au spus că se tem de lacrimile femeilor. Aceasta poate să dăuneze carierei femeilor dacă șefii lor bărbați împiedică feedbackul de frica lacrimilor, ceea ce nu fac în cazul bărbaților. Așadar, plânsul la locul de muncă poate avea consecințe reale și de durată.

7 modalități în care îți poți stăpâni plânsul și furia la serviciu

Mai întâi, să-ți fie clar: plânsul la locul de muncă NU este o amenințare pentru carieră, ceva de care trebuie să îți fie frică. Apoi, există mai multe metode de a-ți opri lacrimile sau de a le întârzia, cel puțin până găsești un loc sigur unde să le dai drumul sau pentru a reduce riscul de a mai plânge. Ține minte totuși că nicio soluție nu este magică și s-ar putea să nu poți mereu să-ți oprești plânsul.

1. Trage adânc aer în piept

O sugestie simplă pentru evitarea lacrimilor este să respiri profund când simți că ești pe cale să plângi. Nu este însă realist, spune Dudley, să crezi că poți intra în modul profund de respirație atunci când te afli într-o întâlnire cu personalul (asta, dacă îți dorești să treci neobservată).

În schimb, Dudley propune o miniversiune a acestei tehnici: inspiră profund, reține-ți respirația o clipă, apoi expiră. Chiar dacă durează 10 secunde, această metodă restabilește câteva lucruri în creierul tău sau în gât și poți astfel să-ți oprești lacrimile până după ședință.

2. Folosește-ți limba, sprâncenele sau mușchii feței

Dacă încerci să oprești plânsul fără a atrage atenția asupra ta, poți folosi unul dintre trucurile nu prea evidente în public. „Pur și simplu, împinge-ți limba pe cerul gurii”, sfătuiește Janine Driver, expert în limbajul corporal, pentru New York Times. „Sau încearcă să-ți relaxezi mușchii faciali, în special pe cei din dreptul sprâncenelor, care tind să se unească atunci când ești tristă.”

Pe de altă parte, Ad Vingerhoets, cercetător la Universitatea Tilburg (Olanda), care studiază lacrimile emoționale, a declarat pentru The Cut: „Creșterea tensiunii musculare și a mișcărilor poate limita răspunsul la plâns”.

Ca și în cazul majorității sfaturilor despre cum să nu mai plângi, poate ar trebui să încerci câteva strategii pentru a vedea care funcționează cu adevărat în cazul tău. Dar reține că niciuna dintre ele nu reprezintă un pariu sigur.

3. Încearcă să te îndepărtezi de situația tensionată

Dacă îți vine să plângi și te afli într-un cadru în care nu dorești ca asta să se întâmple, cel mai bine este să te îndepărtezi de situație. Dacă tu conduci ședința, le poți acorda tuturor o pauză de 10 minute, după care să reluați ședința. Dacă nu conduci și nu ești în vizorul tuturor, poți ieși liniștită; la urma urmei, omenii merg tot timpul la baie.

„Cercetările arată că ne simțim mai bine dacă plângem singuri sau dacă avem alături doar o singură persoană”, spune Duffy. „Mai mult de o persoană și... ne copleșește îngrijorarea pentru modul cum suntem percepuți și asta ne-ar putea face să plângem și mai mult.”

Deci, du-te undeva unde poți fi singură (în biroul tău, dacă ai unul, în baie sau afară, la o plimbare), bea un pahar cu apă, respiră profund și spune-ți că totul este în regulă. Și, dacă ți-ar fi de folos, trimite un mesaj unei colege de încredere să vină lângă tine.

„Încearcă să te concentrezi pe altceva, să nu mai rumegi problema care-ți aduce lacrimi”, spune Elsbach, mai ales că speri să te aduni și să te întorci acolo. Când crezi că ți-a trecut, testează-te, adaugă ea: „Pot să mă gândesc la acel lucru și să nu încep să mă simt afectată?” Dacă crezi că poți, întoarce-te la ședință.

A te retrage din situația tensionată poate fi mai complicat dacă ești la o întâlnire în doi. Dacă este un superior sau un coleg amabil și știi că nu o va folosi împotriva ta, spune Dudley, poți cere o clipă de răgaz. Încearcă: „Mi-e greu să aud asta, dar știu că trebuie s-o discutăm. Te-ar deranja să ies câteva minute pe hol?” Dar, dacă vorbești cu cineva de care nu ești sigură, ai putea încerca altceva.

4. Oprește gândurile care te fac să plângi

Acest lucru cere un pic de practică. Dacă nu poți să scapi fizic din situația neplăcută, poți scăpa mental, cu o tehnică folosită în terapie numită „oprirea gândirii” sau „înlocuirea gândirii”.

Încearcă să scapi de gândurile care te fac să plângi concentrându-te către ceva total diferit. Dudley recomandă să ai un gând de înlocuire. De pildă, gândește-te la câinele tău, care te face mereu să râzi: „Îmi iubesc atât de mult câinele! Va fi atât de fericit când voi merge acasă!”. Spune-ți asta pentru a înlătura gândurile despre cât de rău te-a tratat colegul/șeful tău. Trebuie să exersezi metoda aceasta în situații cu mize mai mici înainte de a încerca să o folosești într-un moment crucial, recomandă Dudley, pentru că ai nevoie de practică pentru a reuși. „La început, s-ar putea să continui să mergi cu gândul înapoi, dar practica într-adevăr ajută”, spune ea. Chiar și așa, „poate nu funcționează pentru toată lumea, în orice situație”.

5. Pretinde că joci un rol într-un film

Dudley are o altă sugestie, puțin neconvențională, dar care pe ea a ajutat-o să treacă prin interacțiuni dificile atunci când lucra în spitale de psihiatrie și în momente frustrante la domiciliu (de exemplu, găsindu-și copiii desenând pe pereți, după o zi lungă și obositoare). Dacă simți că ești pe punctul de a plânge, de a țipa sau de a spune ceva ce ai putea regreta, pretinde că ești un actor într-un film. „Acum nu mai sunt eu, Denise, cea foarte supărată pentru că șeful ei tocmai i-a spus că nu-i mărește salariul.” Așa te poți distanța, poți juca „rolul angajatului profesionist excelent”, a cărui deviză este „calm și bine gândit”.

6. Încearcă să elimini sau să reduci factorii stresanți din viața ta

Te poți ajuta să eviți să plângi încă dinainte de a te afla într-o situație care provoacă lacrimi. Asigură-te că dormi suficient, că te hrănești și te hidratezi corespunzător. Încearcă să reduci sau să elimini și alți factori de stres din viața ta. De exemplu, dacă te cerți în mod constant cu soțul sau colegii de cameră, fă tot ce poți pentru a remedia situația; aceasta te va ajuta să reduci tensiunea emoțională din viața ta, să fii mai echilibrată, mai calmă. Dacă ești într-o stare de dezechilibru, ai toate șansele să plângi. Așa că verifică dacă există lucruri neplăcute în viața ta pe care le poți controla sau elimina. Și acționează!

7. Nu uita ce te face să plângi și de ce ai plâns ultima oară

Dacă la o evaluare a performanțelor profesionale te aștepți la elogii și în schimb primești critici serioase (oricât de constructive), șocul te-ar putea face să reacționezi foarte puternic. „Dar dacă te aștepți la critici, te poți pregăti pentru asta”, spune Elsbach. Încearcă să anticipezi situații care ar putea fi dificile și să te pregătești din timp pentru ele. Ar putea să te ajute să-ți menții calmul, cel puțin până vei rămâne singură. Dacă ai plâns cândva într-o situație asemănătoare, nu lăsa deoparte amintirea aceea.

Adesea, „lacrimile curg și ne străduim să uităm asta imediat, pentru că ne simțim rușinați sau supărați de ce s-a întâmplat și vrem să nu ne mai gândim niciodată la asta”, spune Duffy. Dar o asemenea abordare „te poate face să plângi mai mult în viitor, fiindcă nu ai făcut o pauză pentru a încerca să-ți dai seama de ce plângi. Lacrimile conțin semnale emoționale foarte importante. Dar înveți din ele doar dacă îți faci timp să le acorzi atenție”.

Bărbații țipă, femeile plâng

Lacrimile pot fi un semn de furie, în special pentru femei. Bărbații țipă, femeile plâng. Și, „din păcate, plânsul la locul de muncă atunci când ești furioasă nu le arată celorlalți că ești supărată, ci le poate sugera că ești tristă, rușinată sau incontrolabilă”, spune Duffy.

Deci, odată ce te-ai liniștit, încearcă să-ți dai seama de ce ai început să plângi și care au fost emoțiile și factorii care au condus la acea situație. Indiferent dacă ești supărată, surmenată sau că îți urăști slujba, gândește-te și analizează situația atunci când nu mai ești așa de marcată afectiv. Aceasta ar putea să te ajute la prevenirea apariției lacrimilor într-o situație similară.

Dacă observi însă că plânsul a devenit un lucru obișnuit, ar putea fi un semn că există probleme mai mari în viața ta decât să găsești modul cel mai bun de a-ți opri lacrimile într-un moment nepotrivit. Ar putea fi depresia sau un mediu de lucru toxic. Și asta trebuie să rezolvi neapărat!

Argument pentru evitarea lacrimilor la locul de muncă

Data viitoare când te vei gândi cum să-ți oprești plânsul, consideră că a plânge nu este ceva atât de teribil, că este acceptabil chiar și la locul de muncă. Dudley ar dori să trăiască într-o lume în care plânsul să fie considerat normal și acceptat, la fel ca râsul (dar, să sperăm, mai puțin frecvent), și este convinsă că ne mișcăm în direcția bună.

„Plânsul la locul de muncă nu ne va distruge cariera”, spune ea. „Cred că există încă un stigmat în jurul acestei idei, de... acum 20 sau 30 de ani, când începeam să muncim într-un mediu dominat de bărbați, așa că plânsul nu era potrivit.” 

Totodată, este important și cum reacționezi când observi pe altcineva din birou plângând. „Nu putem schimba acest lucru dacă nu vom începe să schimbăm modul în care îl tratăm și în cazul altora”, spune Duffy.

Deci, nu fiți prea dure cu voi însevă dacă, din când în când, vă simțiți lacrimile curgând când sunteți la lucru. Și nu fiți dure nici cu colegii dacă plâng la locul de muncă. Duffy conchide: „Plânsul este un semn al omeniei noastre și dorim să vedem omenia între colegii noștri și cei care ne conduc”. 

Surse foto: iStock

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

0 (0)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.

    Ti-a placut articolul? Urmareste DivaHair pe Facebook sau pe mail!

    Cauta un furnizor in zona ta

    Ai nevoie de un SFAT?

    Adauga o intrebare la care vrei sa primesti raspuns. Comunitatea DivaHair te ajuta.

    întreabă

    LIKE si intra in universul divelor!