De multe ori ne dorim să fim eroi, să luăm asupra noastră suferința celor iubiți, să vindecăm durerile din suflete. Am vrea să-i însoțim mereu pe cei de care ne pasă, să îndepărtăm orice piedică din calea lor și să le aducem răspunsuri la toate întrebările.
Din păcate, acest tip de gândire ne duce la o stare de codependență, în care fericirea noastră depinde exclusiv de bunăstarea celorlalți, iar aceștia lasă adesea responsabilitățile lor în grija noastră. Nici ei, nici noi nu suntem cu adevărat liberi sau împliniți.
Pentru a putea accede cu adevărat pe calea spiritualității, este important să ținem cont de cele 10 porunci ale acceptării de sine și ale împăcării cu limitele noastre.
1. Nu poți salva pe nimeni
Poți fi prezent alături de cei care suferă încercând să le oferi stabilitate și pace interioară. Poți să le arăți perspectiva ta senină, să le împărtășești experiențele tale cele mai profunde. Dar nu le poți înlătura durerea, pentru că fiecare poartă propria cruce și numai orgoliul searbăd te poate face să crezi că ești mântuitorul altei persoane.
2. Nu poți parcurge o cale în locul celuilalt
Toți avem calea noastră, destinul care se construiește din ceea ce ne este particular, din consecințele lucrurilor pe care le facem, din trăirile și înțelegerile personale. Fie că este o cale mai grea sau mai ușoară, nu poate fi a altcuiva decât a celui care pășește pe ea secundă cu secundă, experiență cu experiență. Putem fi prezenți o vreme pe calea unei persoane, dar nu putem s-o parcurgem în locul ei.
3. Nu poți da răspunsuri la întrebările altora
Fiecare este dator să-și găsească propriile răspunsuri, să-și pună propriile întrebări, să-și aprofundeze propriile incertitudini. Pe calea sa, orice om face propriile greșeli, își trăiește propriile întristări, își învață propriile lecții. Aceasta este adevărata inițiere pe calea vindecării de sine.
4. Nu poți vindeca pe nimeni
Vindecarea este un act de credință și autodescoperire. Poți trata suferințele trupului, dar nu poți înlătura din sufletul unui om teama, mânia, neputința. Nu poți lua cu mâna emoțiile dureroase. Dacă impui adevărurile tale altei persoane, aceasta va trăi viața altcuiva, a ta, în loc de propria existență unică.
5. Nu creezi tu durerea celuilalt
Deși ne simțim uneori responsabili de suferința celor de lângă noi, în realitate nu avem atât de multă putere încât să creăm efectiv durerea. Poate că facem sau spunem lucruri care aduc la suprafață suferința, dar ea există deja în celălalt. Poți să-ți asumi responsabilitatea pentru faptele și cuvintele tale, dar nu poți schimba nici viitorul, nici trecutul. Iar suferința se naște tocmai din această curgere inflexibilă a timpului, căreia toți îi facem față în felul nostru.
6. Nu ești responsabil pentru fericirea celui de lângă tine, nici el pentru fericirea ta
Desigur, când vorbim despre „noi”, există un fel de fericire comună, dar, în realitate, fiecare trăiește propria fericire. Fiecare își ia din lume lucrurile care îl împlinesc, își caută resursele care îl țin stabil și îi dau puterea de a se bucura de viață. Dacă o persoană nu a deprins capacitatea de a fi fericită, îi poți oferi chiar și luna de pe cer și tot nu va simți nicio mulțumire.
7. Nu poți elibera nicio persoană
Nu poți elibera pe nimeni și nu poți fi eliberat. Nu există nimeni care să te salveze, pentru că nu există cu adevărat ceva din care să fie nevoie să te eliberezi. Nimeni nu te poate face perfect sau fericit. Idealurile sunt povești ce trebuie abandonate, pentru că fiecare persoană este frumoasă în imperfecțiunea sa.
8. Înțelege că ești o ființă întreagă
Respiri. Știi că ești în viață. Ai dreptul de a exista, simți ceea ce simți, gândești ceea ce gândești. Ai dreptul să te bucuri și să te întristezi. Ai și dreptul să te îndoiești. Ai dreptul de a face lucurile cum trebuie și dreptul de a greși. Ai dreptul de a fi fericit, de a te împărtăși din forța uriașă care animă toate lucrurile. Toate acestea sunt părți din tine și toate formează un întreg, iar tu nu ai fost niciodată mai puțin decât un întreg.
9. Valoarea ta nu este legată de ce cred alții despre tine
În această lume infinită ești o persoană unică, ce poate avea acces la miracole, la frumusețea cosmosului, la înțelepciunea singurătății, la recunoștința fiecărei noi zile. Cum ar putea fi important ce gândesc ceilalți despre tine?
10. Fericirea nu poate veni din afara ta
Dacă vine din afară, este o fericire dependentă, o fericire fragilă, care se va transforma repede în suferință. Și atunci te vei trezi prins într-o rețea de vinovăție, regrete și persecuție. Fericirea ta este direct legată de faptul de a fi prezent, de a-ți simți corpul, respirația, stabilitatea. Fericirea ta nu poate fi înlăturată de frică, furie sau de cea mai intensă rușine. Fericirea ta nu este o stare sau o experiență trecătoare, nici un sentiment pe care ți-l pot oferi alții. Fericirea ta este vastă, mereu prezentă în spațiul nelimitat al inimii, alături de bucurie și întristare, binecuvântare și plictiseală, certitudine și îndoială.
Urmareste-ne pe Google News
