Ce sunt cu adevărat anxietatea și depresia? În ziua de astăzi, anxietatea și depresia par doar două cuvinte mult prea des folosite de majoritatea oamenilor. Viața nu este deloc ușoară, iar oricine susține contrariul trăiește într-o minciună. Cu toate aceastea, există lucruri și momente în această călătorie existențială a noastră care ne aduc bucurie în suflet tocmai pentru a exista un echilibru. Întrebarea este de ce tindem să credem că suferim de aceste două boli, care par a fi laitmotivele ultimului secol, când ne lovim de doar câteva greutăți?
Este extrem de important să înțelegem cu adevărat cu ce ne confruntăm, dacă avem nevoie de ajutorul unui doctor sau dacă doar renunțăm mult prea ușor când, de fapt ar trebui să analizăm situația și să găsim o soluție pentru a reveni din nou pe drumul fericirii și al împlinirii sufletești.
"Folosim cu mare ușurință etichetele anxietate sau depresie"
Psihoterapeutul specializat în terapii cognitiv-comportamentale, Diana Stănculeanu, a dezvăluit semnificația reală a acestor două afecțiuni psihice.
"Folosim cu mare ușurință etichetele ”anxietate” sau ”depresie” pentru a vorbi despre momentele în care, din diverse motive, nu ne simțim bine. Ce se întâmplă adeseori este că afirmăm că suntem copleșiți de anxietate sau depresie în situații în care ne încearcă 1-2 manifestări tipice uneia sau celeilalte dintre afecțiuni. Faptul că uneori suntem triști, fără chef sau lipsiți de motivație, nu înseamnă că avem depresie. Faptul că ne confruntăm din când în când cu îngrijorare, neliniște, că avem 2-3 nopți cu o calitate slabă a somnului, nu înseamnă că suferim de o tulburare de anxietate. Este insuficient să decupez din tabloul clinic al unei tulburări 1-2 simptome ce mă încearcă, poate nici cu durata sau intensitatea necesare, pentru a vorbi de o manifestare clinică a anxietății sau depresiei.
Nu aș vrea să fiu greșit înțeleasă – depresia și tulburările de anxietate aduc suferință în viața a milioane de oameni, fiind probabil cele mai frecvent diagnosticate afecțiuni emoționale ale ultimelor zeci de ani. Ele reprezintă însă categorii de tulburări cu criterii de diagnostic clar și științific definite, cu protocoale de evaluare care ne oferă repere deopotrivă cantitative și calitative (ex. număr de simptome identificate, durata de timp în care s-au manifestat, evaluarea subiectivă a intensității suferinței, gradul de afectare a diferitelor arii de funcționare etc.), pe care dacă nu le bifăm, nu vom putea să operăm cu un diagnostic", a declarat Diana Stănculeanu pentru doer.ro.
Există statistici care afirmă că unul dintre motivele pentru care oamenii nu se simt fericiți este stresul provocat la locul de muncă. Presiunea mult prea mare, orele petrecute peste program și eșecurile de la job ne împing într-o stare de angoasă sau chiar ajungem să credem că suferim de depresie. Dar... Oare chiar așa să fie?
"Dacă sunt extrem de nemulțumit de viața mea profesională și copleșit de stres profesional, dar sunt atent la restul vieții mele și constat că dincolo de job, sunt o persoană recunoscătoare pentru oamenii din viața mea (familie, partener de viață, copii, prieteni etc.), mulțumit cu restul rolurilor mele, cu interese, hobby-uri, sănătate etc. cel mai probabil, nu am depresie ci doar o decizie profesională de luat.
Atunci când se instalează, depresia contaminează multe (poate chiar toate) din ariile vieții noastre, făcând să dispară plăcerea și bucuria, aducând multă tristețe, vinovăție, lipsă de sens și motivație, modificând convingeri despre mine și valoarea mea personală, ceilalți și rolul lor în viața mea, viitorul meu în ansamblu, perturbând rutine de somn și hrană etc.
Doar stresul profesional în sine este insuficient pentru declanșarea unui episod depresiv. Precedat însă de o vulnerabilitate personală, emoțională veche (ex. o stimă de sine prăbușită, singurătate cronică, experiențe timpurii traumatice etc.), un stres profesional sever și prelungit poate să fie picătura ca umple paharul", considera psihoterapeutul.
Când putem vorbi cu adevărat despre depresie și anxietate
Totodată, Diana Stănculeau a oferit în cadrul interviului acordat pentru doer.ro atât definiția anxietății, cât și a depresiei și a vorbit pe larg despre simptomele lor.
"Atât anxietatea cât și depresia sunt tulburări de sănătate mintală. Cuvântul anxietate, acoperă o categorie largă de tulburări specifice, care au în centru un management deficitar al emoției de frică, manifestată în raport cu cele mai diverse situații de viață. De precizat că, în tulburările de anxietate, această emoție de frică, fie nu se justifică (persoana nu are în mod rațional motive pentru a simți disconfortul respectiv), fie este copleșitoare ca intensitate. În completarea tabloului emoțional (frică, neliniște, îngrijorare, panică, disperare, agitație), persoanele cu anxietate se remarcă printr-un tipar specific de evaluare a mediului înconjurător (sunt foarte vigilente la situații potențial periculoase sau amenințătoare și, în același timp catastrofizează atât amenințarea cât și consecințele acesteia sau capacitățile lor de a face față situației), printr-un set de comportamente disfuncționale prin care fie se pregătesc excesiv pentru situația amenințătoare, fie o evită cu totul, refuzând să se confrunte cu ea, precum și printr-o activare excesivă la nivel corporal, frica fiind una dintre emoțiile cu cele mai puternice corelații în corp.
Astfel, în situații evaluate de către persoana respectivă ca fiind dificile, amenințătoare, în care se trăiește subiectiv teamă, neliniște sau îngrijorare, corpul va reacționa prin stări de greață, dureri de cap, puseu de temperatură, amețeli, transpirație excesivă și/sau rece, creștere a ritmului cardiac, disconfort digestiv etc. toate aceste reacții vor fi interpretate suplimentar de către persoana cu anxietate ca fiind dovezi ale gradului de periculozitate al situației respective.[...]
Cât despre depresie, se construiește în jurul emoțiilor de tristețe și vinovăției, a unei percepții deformate a pierderilor din viață (pierderea diferitelor legături semnificative pentru fiecare dintre noi – sinele, sensul, sănătatea, relațiile, natura, credința, încrederea, respectul social și profesional etc.). aduce cu sine retragerea accentuată, uneori până la izolare, din viața socială, pierderea plăcerilor și bucuriilor ce ne animau viața (deși ele sunt încă obiectiv posibile), prăbușirea stimei de sine, a speranței într-un mai bine ce ar putea veni cândva, dezechilibre ale resortului motivațional (nu mai avem chef de nimic), modificări de somn și apetit alimentar și sexual, dificultăți de concentrare, dificultăți decizionale, oboseală și epuizare accentuată, pierderea rutinei de îngrijire personală și corporală, iar in extremis, gânduri de suicid", a spus Diana Stănculeanu.
Anxietatea și depresia ne fură viitorul și trecutul
Ultimele luni din viețile noastre au reprezentat o adevărată provocare pentru psihicul nostru. Pandemia de coronavirus ne-a dat viețile peste cap, iar mulți resimțim acum immpactul negativ al virusului, dar nu la nivel fizic, ci psihic, iar Diana Stănculeanu a vorbit și despre ce ar trebui să urmărim acum din punct de vedere emoțional și psihologic pentru a trece cu bine peste.
"Este important să acceptăm și să ne așteptăm realist la faptul că vom trăi zilnic momente de panică, tristețe, îngrijorare, frică, neliniște, confuzie. Ar fi absurd și ne firesc să fie altfel – ne confruntăm cu o situație nouă, departe de a fi plăcută, cu pericole reale ce anunță alte pericole probabile, pentru care nu avem un prognostic sau un final previzibil.
Știm că această poveste se va încheia la un moment dat, dar nu știm când, cum și mai ales, cum va arăta lumea, cum va arăta viața noastră după această criză. Să înțelegem însă că toate aceste emoții grele, copleșitoare uneori, ne sunt date pentru a ne mobiliza și a supraviețui. Relaxarea, ca răspuns emoțional la întâlnirea cu pericolul, cu amenințarea, nu ajută ființa umană în găsirea soluțiilor necesare pentru a rămâne în viață. Suntem echipați genetic cu răspunsuri de luptă, fugă sau blocaj în fața pericolului, răspunsuri activate însă doar de emoția de frică.
Așadar, pentru a ne proteja, este inevitabilă întâlnirea cu toate valențele fricii, de la neliniște la panică. Diferența între un comportament funcțional, adaptativ și unul care mai degrabă nu ajută, o face intensitatea fricii și felul în care noi interpretăm și evaluăm pericolele cu care ne întâlnim. Astfel, în panică, este puțin probabil să luăm decizii sănătoase și utile, cel mai adesea vom catastrofiza, nu vom găsi nicio soluție, vom evalua pericolul ca fiind mult mai mare decât este".
Mai mult, psihoterapeutul a dezvăluit o modalitate prin care ne putem regăsi echilibrul de care avemm nevoie în momentele în care simțim că cedăm.
«Nu garantez că va funcționa pentru toată lumea, în toate momentele grele, dar trucul meu este ”Oprește-te! Respiră adânc, rar, măcar 5 minute! Întreabă-te: ce înseamnă asta pentru tine acum? Dar mâine? Peste 10 zile? 2 luni? 1 an? 10 ani? Acum alege o reacție.”
Respiratul mă conectează cu corpul meu, mă aduce în prezent – singura dimensiune temporală pe care avem un control minimal, cu atât mai mult cu cât cele două afecțiuni prietene la care ne-am referit intens în rândurile acestui articol, anxietatea și depresia, ne ”fură” viitorul și trecutul».
Întrebată dacă oamenii pot fi vindecați în totalitate de depresie și de anxietate, psihoterapeutul a înșiruit o serie de factori extrem de importanți în eficacitatea tratamentelor.
"Așa cum nu putem garanta nimănui că după un episod de gripă vindecat, nu va mai face niciodată gripă, nici în cazul depresiei nu este responsabil să vorbim despre garanția unei vindecări totale. Sunt persoane care trăiesc în toată viața lor un episod unic, sunt persoane diagnosticate cu depresii cu tipar sezonier, sunt persoane care la câțiva ani de la un prim episod, în condiții dificile de viață, au o recădere; sunt persoane care suferă de depresie cronică și sunt nevoite să învețe să trăiască toată viața cu acest diagnostic.
Lucrurile sunt similare anxietății, cu atât mai mult cu cât, sub această denumire ascundem de fapt o clasă de tulburări – fobii, anxietate socială, atac de panică, tulburare somatoformă, anxietate generalizată, anxietate de separare etc., în funcție de sectorul de viață și funcționare cel mai puternic afectat de anxietate.
Cât despre tratament, vorbim de triada stil de viață – psihoterapie – tratament medicamentos, ultima dintre variabile fiind necesară în formele severe sau extrem de rezistente ale afecțiunii, sau în situația în care dezechilibrele neurochimice sunt principalele responsabile de instalarea afecțiunii.
Depresia este o tulburare emoțională cu diferite grade de severitate. În funcție de gravitatea episodului depresiv și de contextul specific de viață al fiecărei persoane (riscuri, resurse, rețea de suport etc.), planul de intervenție va cuprinde 3 capitole mari – revizuiri la nivelul stilului de viață (hrană, somn, mișcare, consum de alcool sau alte substanțe etc.), psihoterapie și medicație. Dacă în cazul episoadelor depresive ușoare sau medii și în premieră, reașezarea stilului de viață împreună cu psihoterapia pot aduce îmbunătățiri semnificative în funcționarea și calitatea vieții persoanelor cu depresie, în cazul recăderilor (de la al doilea episod depresiv încolo) și al episoadelor severe, tratamentul medicamentos devine absolut necesar", a mai spus Diana Stănculeanu.
Urmareste-ne pe Google News
