Entezita este o inflamația a entezelor, locul exact în care tendoanele (structura fibroasă prin care un mușchi se prinde de os) sau ligamentele (structura fibroasă mai subțire și mai puțin elastic decât tendoanele care ține oasele unite între ele) se atașează de os.
Există două tipuri de enteze: fibroase si fibrocartilaginoase. Entezele fibroase nu au un rol foarte important în dezvoltarea bolilor reumatice. În schimb, entezele fibrocartilaginoase pot crește riscul de boli inflamatorii.
De ce apare entezita
Această afecțiune poate apărea în urma unei răni traumatice sau poate fi cauzată de anumite boli ce declanșează inflamații și care afectează direct și inserțiile osoase.
Cauzele cele mai frecvente ale apariției entezitei sunt spondilatrita sau spondilita anchilozantă (spondiloartropatie), guta, artrita psoriazică, artrita reactivă, hiperostoza scheletică idiopatică și artrita reumatoidă.
Cel mai adesea, această afecțiune este localizată la nivelul genunchiului, al cotului sau al călcâiului. De exemplu, fasceita plantară și tendinita achileană sunt și ele o formă de entezită, apărută în urma unui traumatism repetat, a unei suprasolicitări a unei zone anume. Din această categorie – denumită entezită localizată secundar – mai fac parte și epicondilitele, epicondilită laterală și epicondilota mediană.
Epicondilita laterală este cunoscută mai comun sub denumirea de „cotul tenismenului” și este o afecțiune dureroasă a cotului cauzată de suprasolicitare. Epicondilita mediană, cunoscută și sub denumirea de „cotul jucătorului de golf” este o condiție inflamatorie a epicondilului medial al cotului.
Care sunt simptomele entezitei
O parte din semnele și simptomele entezitei sunt: durerea localizată, sensibilitatea la atingere a zonei în cauză, rigiditatea ei, umflarea și senzația de căldură în zona tendonului sau a ligamentului inflamat.
Aceste simptome se declanșează cel mai des atunci când suferindul utilizează zona afectată, astfel că ele nu sunt resimțite permanent – ele apar și dispar în funcție de activitatea agentului traumatizant.
De asemenea, inflamația ligamentului sau tendonului cauzată de entezită poate determina apariția la suprafața dermei a unor umflături. Această durere poate fi diferită de alte tipuri de dureri de artrită, deoarece de obicei se resimte mai degrabă lângă articulație sau pe o suprafață mai largă decât la nivelul articulației.
Durerile și restul simptomelor declanșate de entezită sunt variate – ca intensitate, durată, rază de acțiune –, în funcție de localizare.
De exemplu, persoanele care suferă de tendinită achileană (entezită la nivelul posterior al călcâiului) vor șchiopăta vizibil și vor resimți dureri extrem de puternice (la mișcarea sau/și la atingerea zonei) și rigiditate, care vor face mai dificil un proces de altfel considerat banal, precum mersul sau urcatul scărilor. De alergat sau sărit nici nu se mai poate pune problema!
Netratarea entezitei duce, automat, la agravarea simptomelor. Cronicizarea acesteia duce la rigidizarea, tumefierea și îngroșarea tendoanelor, transformă suprafața afectată într-un țesut fibros dureros, toate acestea făcând tot mai dificilă și chinuitoare deplasarea și folosirea membrului unde este localizată entezita.
Agravarea de orice tip a simptomelor poate fi adesea observată în urma unui simplu test imagistic, cum ar fi ultrasunetele sau rezonanța magnetică (RMN).
Cum se diagnostichează entezita
În cele mai multe cazuri, entezita este diagnosticată ca simptom al unei boli reumatoide.
Inițial, se încearcă stabilirea unui diagnostic clinic de „entezită” prin simpla examinare efectuată de un medic specialist. Din păcate, nu este de ajuns un examen clinic pentru ca medicul să dea un verdict final. Astfel, mai ales dacă entezita este deja cronică, o testare radiologică este mai mult decât necesară, pentru a scoate la iveală calcificarea sau apariția unei excrescențe osoase deformate.
Efectuarea unui RMN (rezonanța magnetică nucleară), pe de altă parte, poate arăta cu exactitate care sunt țesuturile inflamate și cât de avansată este problema.
Cum se tratează entezita
În cazul în care entezita apare în cadrul unei boli reumatoide, cei care suferă de ea nu primesc un tratament separat pentru ea, ci unul adiacent tratamentului generat stabilit pentru ameliorarea sau vindecarea bolii reumatoide respective.
Dacă ea apare ca afecțiune de sine stătătoare (fasceita plantară, tendinita achileană etc.), pentru ameliorarea durerilor și reducerea inflamării, medicul de specialitate recomandă un tratament inițial bazat pe antiiflamatoare nesteroidiene (diclofenac, ibuprofen, algocalmin, paracetamol etc.).
Totodată, ca tratament adjuvant extrem de important al entezitei – pentru accelerarea procesului de recuperare și regenerare a zonei deteriorate –, medicii recomandă pacienților să își schimbe stilul de viață, să ia măsuri care diminuează simptomele afecțiunii de care suferă. Și când spunem schimbarea stilului de viață ne referim la:
- odihnă cât mai multă;
- folosirea cât mai puțin posibil a membrului la care este localizată entezita (sportivii, persoanele care lucrează pe computer și cele care au meserii repetitive sau care presupun menținerea aceleiași poziții de lucru pe o perioadă îndelungată și care au fost diagnosticați cu această afecțiune trebuie să facă o pauză de la activitatea respective sau să o reducă pe cât de mult posibil);
- aplicarea de comprese reci pe zona afectată (pansamentele respective se aplică reci și se mențin până se încălzesc).
Terapia fizică este încorporată uneori ca parte a regimului de tratament.
Cauza apariției entezitei este un factor extrem de important în ceea ce privește procesul de vindecare a acesteia. Astfel, entezita declanșată în urma unor accidentări, în funcție de gravitatea acestora, se poate vindeca complet.
Din păcate, de entezita care este cauzată de o boală inflamatorie, reumatoidă, se scapă ceva mai lent și cu mult mai mult efort. Deseori, în cele mai fericite dintre cazuri, pe măsură ce pacientul tratează boala principală, simptomele entezitei se ameliorează și ele.
Urmareste-ne pe Google News
