Tipuri de tumori benigne care pot apărea în organism

Cuvântul „tumoare”, indiferent că aceasta este benignă sau malignă, poate avea un impact major asupra stării emoționale a pacientului care primește un astfel de diagnostic. Însă este important de știut că tumorile benigne și cele maligne sunt diferite, doar cele din urmă având potențial cancerigen crescut de a se extinde în organism.

Distincția dintre tumori benigne și maligne este esențială pentru instituirea unui tratament adecvat. Doar cunoscând cauzele tumorilor și ritmul lor de dezvoltare, medicul va fi capabil să realizeze un plan de tratament adecvat. În acest sens, biopsia este singura analiză relevantă care poate depista tipul de celule care stau la baza tumorii.

Descoperă câte tipuri de tumori benigne există, care sunt cauzele acestora, simptomele care le dau de gol, analizele necesare în scopul unui diagnostic corect și tratamentele care le pot înlătura.

Tipuri de tumori benigne

Tumorile benigne sunt aglomerări de celule care se pot dezvolta în orice parte a corpului, luând forma unor noduli sesizabili sau nu la palpare. De exemplu, 9 din 10 femei descoperă, în timpul autoexaminării, că au un nodul la sân, dar nu trebuie să se alarmeze, pentru că în majoritatea cazurilor aceste tumori sunt benigne, deci nu se extind și nu au potențial cancerigen.

Există însă și situații când anumite tipuri de tumori benigne pot exercita presiune pe vasele de sânge mari, pe anumite terminații nervoase sau organe, fiind necesară înlăturarea chirurgicală a acestora.

În rare cazuri, tumorile benigne se pot maligniza, adică se pot transforma în cancer, și chiar dacă sunt înlăturate preventiv vor fi necesare controale și analize periodice pentru a se urmări evoluția acestora.

Potrivit webmd.com, iată care sunt principalele tipuri de tumori benigne care pot apărea în organism:

• adenoamele – sunt tumori benigne care iau naștere în țesutul epitelial. Exemple de astfel de adenoame sunt polipii pe colon, nodulii pe ficat sau la tiroidă. Astfel de tumori benigne sunt eliminate, de regulă, prin intervenție chirugicală. Deși se întâmplă rareori, aceste formațiuni pot deveni cancerigene. De exemplu, într-un singur caz din zece, polipii pe colon devin maligni.
  
  
• fibromul uterin – sunt aglomerări de celule dezvoltate de regulă în uter. Deși fibroamele nu înseamnă cancer, ele pot cauza probleme (mai ales dacă sunt mari), precum sângerări vaginale puternice, dureri abdominale, infertilitate sau disfuncții ale vezicii urinare, motiv pentru care este indicată înlăturarea lor pe cale chirugicală.
  
  
• hemangioame – sunt dilatații anormale ale vaselor de sânge, care se prezintă sub forma unor excrescențe sau pete roșii ori albăstrui apărute pe piele. Astfel de semne dispar, de obicei, de la sine, dar dacă sunt localizate aproape de ochi, gură sau urechi și produc disconfort, pot fi eliminate prin tratament medicamentos.
  
  
  
  
• meningioame – sunt tumori benigne care se dezvoltă pe membranele cerebrale sau la nivelul măduvei spinării. În 9 cazuri din 10, astfel de tumori sunt benigne. Tratamentul acestora depinde de localizarea lor și de simptomele resimțite. Meningioanele pot cauza dureri de cap, slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului, crize de epilepsie, tulburări de comportament și tulburări de vedere. Medicul ar putea alege să țină sub observație o perioadă evoluția acestor tumori, înainte de a lua decizia de a le înlătura pe cale chirurgicală, deoarece riscul este destul de mare, având în vedere localizarea acestora. Radioterapia este o variantă optimă în cazul în care tumorile de acest gen prezintă un risc ridicat.
  
  
• mioamele – se dezvoltă la nivel muscular, în special la nivelul stomacului și uterului, purtând denumirea de leiomioame. Cu cât sunt mai mari, cu atât riscul de apariție a simptomelor este mai crescut, iar necesitatea de înlăturare (prin medicamente sau operație) a acestora este mai acută. Câteva dintre simptomele mioamelor uterine de mari dimensiuni sunt: urinarea frecventă, constipația, durerea lombară sau cea pelvină.
  
  
• lipoame – sunt excrescențe cauzate de excesul de grăsime din corp, localizate în special pe gât, umeri, spate sau brațe. Aceste tumori benigne au o formă rotundă și sunt moi la atingere. Uneori, pot fi moștenite de la părinți, alteori pot apărea din cauza unor leziuni. Tratamentul lipoamelor se impune doar în cazul în care acestea sunt dureroase sau cresc alarmant. Injecțiile cu steroizi, liposucția și operația se numără printre variantele de tratament care pot elimina lipoamele.
  
  
  
  
• neuroame – sunt tumori benigne ale nervilor, împărțite în două categorii: neurofibroame și neuroame acustice (schwanoame). Neurofibroamele se dezvoltă în special în rândul persoanelor care suferă de o afecțiune genetică numită neurofibromatoză. Intervenția chirugicală este cea mai comună metodă de tratament a neuroamelor.
  
  
• osteocondroame – sunt cele mai frecvente tipuri de tumori benigne osoase, care se manifestă sub forma unor noduli nedureroși la nivelul articulațiilor, de regulă localizați la genunchi sau umeri. Operația este necesară doar dacă aceste tumori cauzează durere sau presiune pe nervi ori pe vasele de sânge.
  
  
• papiloame – sunt excrescențe situate pe pielea gâtului, sânilor, pleoapelor, axilelor sau toracelui, apărute ca urmare a infecției cu virusul Human papilloma. Astfel de formațiuni pot fi cauzate și de greutatea corporală excesivă, diabet sau disfuncții ale glandei tiroide. Unele tipuri de papiloame dispar de la sine, dar în alte situații poate fi necesară cauterizarea acestora, mai ales dacă acestea produc disconfort și sunt expuse traumatismelor în timpul epilatului sau bărbieritului. Trebuie precizat că îndepărtarea lor nu favorizează apariția cancerului de piele și că nicio cremă sau soluție de aplicare locală nu le poate elimina. Singurele metode sigure de îndepărtare a papiloamelor sunt electrocauterizarea, laserul, crioterapia, ligaturarea și, în cazul celor de mari dimensiuni, excizia.
  
  
• nevi sau alunițe – sunt pete sau excrescențe ale pielii de diverse culori (roz, maronii, albăstrui, negre) care pot apărea pe parcursul vieții, ca urmare a expunerii repetate la soare sau a administrării anumitor medicamente. Acestea nu sunt periculoase, dar dacă își schimbă culoarea, mărimea, forma, sângerează, prezintă cruste sau sunt pruriginoase (provoacă mâncărimi), trebuie să mergi la un consult dermatologic, pentru că astfel de modificări pot desemna o formațiune tumorală canceroasă (cancer de piele).
  
  

Simptome pe care le pot da tumorile benigne

În funcție de localizarea și mărimea tumorilor benigne, pot apărea manifestări precum: dureri de cap, tulburări de vedere sau de memorie, dificultăți de concentrare, abdomen umflat, frisoane, discolorații ale pielii, disconfort abdominal, oboseală, febră, lipsa poftei de mâncare, transpirații nocturne sau pierdere în greutate.

Cauzele tumorilor benigne

Din păcate, cauza precisă a dezvoltării tumorilor benigne nu este cunoscută. În mod normal, organismul ține sub control procesul dezvoltării și reînnoirii celulare, dar, dintr-un motiv încă necunoscut, uneori, celulele îmbătrânite sau deteriorate nu sunt înlocuite de altele, ducând la apariția tumorilor benigne, scrie healthline.com. Același lucru se întâmplă în cazul tumorilor maligne, deci canceroase, cu diferența că respectivele celule se extind în țesuturile învecinate și afectează organele.

Specialiștii consideră însă că există câțiva factori de risc care pot favoriza apariția tumorilor benigne, precum: expunerea la radiații, mediul toxic, fumatul, moștenirea genetică, dieta bogată în alimente procesate, stresul, traumele, inflamațiile și infecțiile frecvente.

Diferențele dintre tumorile benigne și cele maligne

Între tumorile benigne și cele maligne există diferențe majore. Iată care sunt acestea, potrivit site-ului thetruthaboutcancer.com:

- Tumorile maligne se dezvoltă mult mai rapid decât cele benigne.

- Tumorile benigne nu se extind în corp, în timp ce formațiunile maligne invadează țesuturile învecinate, producând metastaze (focare de celule maligne provenite dintr-o tumoră primară într-un organ sau țesut din organism).

- Tumorile maligne se pot extinde mult mai departe de organul afectat inițial, prin intermediul sistemului venos sau limfatic. Pe de altă parte, tumorile benigne cresc și rămân localizate în stratul de origine.

- Aspectul – un medic poate sesiza rapid dacă o formațiune este malignă sau benignă, analizând la microscop celulele care o compun. Celulele maligne prezintă anomalii cromozomiale și de ADN, ceee ce determină mărirea nucleului și modificarea culorii sau formei acestora.

- Recurența – tumorile benigne sunt mai ușor de îndepărtat pe cale chirurgicală și, prin urmare, riscul de reapariție a acestora este redus la minimum; în schimb, tumorile maligne sunt neregulate și se extind în mai multe zone, fiind greu de depistat și de operat, existând un risc crescut de reapariție a acestora, în alte zone sau organe ale corpului, chiar și după intervenția chirurgicală.

- Efecte sistemice – tumorile maligne duc la un dezechilibru hormonal care, cel mai probabil, se va manifesta prin simptome precum oboseală excesivă și pierdere în greutate, proces cunoscut sub numele de sindrom paraneoplazic.

- Tratamentul tumorilor diferă în funcție de potențialul lor cancerigen – în cazul tumorilor benigne, cel mai probabil nu este necesară operația, fiind suficiente medicamentele sau radioterapia, în timp ce în cazul tumorilor maligne este necesară o combinație de tratamente, care include chimioterapia, radioterapia, intervenția chirurgicală și imunoterapia.

Diagnosticul și tratamentul tumorilor benigne

În scopul diagnosticării și localizării precise a tumorilor benigne, medicii se folosesc de teste de sânge specifice, dar și de analize imagistice mai complexe, precum scanări la computerul tomograf, mamografii, teste cu ultrasunete, radiografii sau RMN (teste de imagistică prin rezonanță magnetică).

În cazul în care medicul suspectează că o tumoare are potential malign, poate recomanda efectuarea unei biopsii, în scopul examinării celulelor tumorale la microscop. În funcție de localizarea tumorii, biopsia poate fi mai mult sau mai puțin invazivă. De exemplu, dacă tumorile sunt situate pe piele, mostrele pot fi ușor prelevate și fără disconfort, doar cu anestezie locală. În cazul polipilor pe colon, poate fi necesară o colonoscopie cu prelevare de probe biologice prin biopsie, iar tumorile localizate la nivelul stomacului pot necesita o endoscopie.

Cât privește tratamentul tumorilor benigne, acesta nu este întotdeauna necesar. Dacă tumorile sunt mici și nu produc simptome, cel mai probabil medicul le va ține sub observație prin controale și analize periodice. În astfel de situații, tratamentul poate fi mai riscant decât monitorizarea, motiv pentru care specialiștii nu se grăbesc să recomande diverse medicamente sau proceduri pentru eliminarea tumorilor.

Dacă tumorile benigne sunt deranjante din punct de vedere estetic sau cauzează simptome neplăcute, ca urmare a presiunii exercitate pe organe, vase de sânge sau nervi, medicul le poate înlătura pe cale chirurgicală. De cele mai multe ori, intervențiile chirugicale se fac pe cale laparoscopică, deci nu sunt necesare incizii de mari dimensiuni și timpul de recuperare este mult mai scurt.

Un caz aparte este excizia tumorilor benigne cerebrale, care poate avea efecte negative, precum tulburări de vorbire, de mișcare sau de memorare. Astfel de probleme pot fi ameliorate ulterior prin terapie logopedică, ocupațională sau fizioterapie.

În cazul în care operația este prea periculoasă sau nu permite accesul în siguranță la locul tumorii, medicul ar putea recomanda radioterapia, pentru a reduce dimensiunea acesteia sau pentru a preveni dezvoltarea ei.

Chiar dacă stilul de viață sănătos, mișcarea și dieta corectă pot preveni numeroase afecțiuni, până în prezent nu se cunoaște cu certitudine cauza acestor tumori benigne și, prin urmare, nu există remedii naturale care pot preveni sau trata această problemă.