Din moment ce te-ai hotărât că nu vei avea copii, de ce te-ai răzgândi? Cu siguranţă, ai motivele tale, poate nu te consideri destul de matură astfel încât să ai grijă de o altă fiinţă care, la început, va depinde în totalitate de tine.
Te bucuri pentru persoana care, până la urmă, s-a răzgândit, dar este viaţa ta şi nu trebuie să copiezi pe nimeni, mai ales când e vorba de un lucru extrem de important.
Să îţi faci şuviţe albastre în păr este doar o fază. Decizia de a avea copii este una dintre cele mai importante pe care le poţi lua, nu este doar o perioadă trecătoare din viaţa ta...
În acest caz, nu există şi alte bucurii în afară de a avea copii? Asta înseamnă că viaţa nu începe niciodată şi că totul se întâmplă în jurul ideii de a fi părinte.
Sunt convinsă că există şi alte lucruri interesante de făcut în viaţă, cum ar fi să călătoresc, să-mi îndeplinesc visurile, să fac sporturi extreme...
Să fii părinte este o decizie personală. Să faci copii doar pentru ca părinţii să fie mulţumiţi nu este un motiv destul de plauzibil pentru a deveni mamă. Părinţii au tendinţa să proiecteze dorinţele lor asupra copiilor şi să pună presiune pe ei, însă copiii trebuie să-şi trăiască propria viaţă.
Este vorba de o opţiune personală. Poate voi fi cea mai bună mătuşă din lume şi voi avea grijă puţin timp de un copil. Pe de altă parte, am motive întemeiate pentru care nu vreau să fiu mamă.
Dacă nu îmi doresc copii, asta nu înseamnă că am scăpat de orice fel de responsabilitate în viaţă. Prima datorie este de a avea grijă de mine.
Această afirmaţie este o condiţionare socială. A fi femeie nu implică neapărat să ai instinct matern. Unele femei au un ceas biologic şi acest fapt le face să-şi dorească din tot sufletul să fie mame, pe când alte femei sunt în regulă fără să simtă impulsul de a da viaţă unei alte fiinţe. De oricare parte eşti, ambele sunt valide.
Să ai copii doar gândindu-te la acest motiv nu este cea mai înţeleaptă decizie să fii părinte, să fii responsabilă pentru un alt om.
Nici acesta nu este un argument destul de solid. Nu garantează nimeni că un copil va avea grijă de părintele său când acesta va fi bătrân.
Este o întrebare cu un răspuns foarte greu de formulat. Pur şi simplu, ceva din interiorul meu îmi spune să nu fiu mamă.
Poate e adevărat ce spui. Pe de altă parte, pot să-mi canalizez energia către a fi o mătuşă extraordinară care îşi răsfaţă nepoţii sau pot să stau cu copiii prietenilor mei. Dacă nu am copii, asta nu înseamnă că nu există alţi copii care să beneficieze de căldură şi afecţiune din partea mea.
Corect, dar nu va conta, pentru că decizia este deja luată şi atunci nu există regret. Este o chestiune personală şi m-am împăcat cu ideea că nu voi fi mamă.
Consideri că a contribui la suprapopularea planetei este un gest egoist din partea mea? Nu consider că decizia mea de a-mi planifica viaţa cum îmi doresc este un act de egoism, este o alegere pe care am făcut-o şi ar fi minunat dacă ar fi respectată.