Ionuț Ursu are doar 32 de ani și, deși viața i-a pus multe bețe-n roate pe parcursul timpului, el nu și-a pierdut speranța! Acesta este voluntar pe ambulanță și își trăiește viața ajutându-i pe alții. Abandonat în spital la doar trei zile după naștere, Ionuț Ursu are o poveste de viață cutremurătoare. Nu ai putea crede câte traume se ascund în spatele unui singur om!
Povestea lui Ionuț începe în urmă cu 32 de ani, pe când acesta a fost abandonat de mama sa în spital, la doar trei zile după naștere. Ea aflase că Ionuț are HIV și s-a decis să își lase copilul acolo, într-un pătuţ din Maternitatea Bicaz. În realitate, lucrurile stăteau altfel. Ionuț Ursu nu avea HIV, ci medicii greșiseră analizele.
Sursa foto: Facebook
Diagnosticul fals care i-a distrus viața lui Ionuț
Soarta lui a fost cruntă și falsul diagnostic i-a furat lui Ionuț orice speranță la o viață normală. El a fost botezat în spital de o doctoriță cu suflet mare și copilăria și-a petrecut-o prin mai multe orfelinate din țară. Ionuț nu știa exact ce se întâmplă cu el și, deși toți știau că băiatul este bolnav, el a aflat abia la zece ani, când o doamnă de la bucătărie i-a spus să plece de acolo pentru a nu infecta mâncarea.
A urmat o perioadă neagră pentru Ionuț. El a căzut în depresie și timp de șapte ani a trăit alături de alți copii bolnavi, așteptând să moară. Chiar și așa, băiatul a încercat să îi ajute pe toți cum putea. Fugea din cămin, mergea la muncă, căra marfă doar pentru a strânge un ban cu care să le cumpere copiilor dulciuri.
„Să spun despre mine? Nu prea am ce. Povestea mea e, aparent, ca a oricărui băiat de vârsta mea crescut de stat. Dar e în fiecare zi alta. E ca şi cum durerea ţi-ar schimba mereu înţelesul vieţii. Am fost un copil bolnăvicios, contactasem un stafilococ după naştere, iar până pe la opt ani tot făceam injecții cu Moldamin, un chin cumplit, și abia pe la zece ani am fost trimis la şcoală.
Atunci, la analize, mi-au spus că am virusul HIV, că n-o să mai scap de el niciodată şi vreo şapte ani am trăit, alături de alţi copii bolnavi, aşteptând să mor, însă ajutându-i pe cei mai mici cum puteam. Fugeam din cămin, mergeam prin piață, la muncă, la cărat mărfuri, făceam ce puteam, strângeam un ban și le cumpăram câte ceva dulce”, a povestit el în urmă cu câțiva ani.
Anul 2006 avea să-i schimbe lui Ionuț viața. La centrul în care stătea băiatul a venit o nouă directoare, care a cerut o nouă serie de teste și atfel, Ionuț a aflat, la vârsta de 18 ani, că este sănătos și că nu a avut niciodată HIV. Imediat după aflarea veștii, băiatul a încercat să își găsească mama, dar ea l-a respins categoric.
Își dedică viața salvării oamenilor
Deși a fost privat de dragostea părinților, Ionuț a fost îndrumat bine şi şi-a adunat toată voinţa pentru a-şi croi viitorul. El a reușit să își termine studiile. A absolvit Liceul „Dimitrie Leonida din Piatra Neamț”, iar apoi a ales geografia pentru că până în acel moment, Ionuț călătorise doar cu gândul. El a reușit să intre la facultatea de profil a Universităţii din Bucureşti, la buget, pe care ulterior a absolvit-o şi apoi și-a ales și un program de master.
Voluntariat pe ambulanță a început să facă încă de la vârsta de 16 ani. S-a înscris pe o listă, a dat multe telefoane, a bătut oameni la cap și, după un examen dificil, Ionuț a fost acceptat. A urmat cursuri de pregătire care au durat jumătate de an și apoi a dat un alt examen, pe care l-a susținut cu brio, căci, de atunci, Ionuț Ursu face gărzi voluntar alături de echipajele medicale de la Ambulanţa Bucureşti.
În toți acești ani, el a descoperit că poate să creadă în bunătatea oamenilor și că ei merită salvați. Ionuț mai consideră că a întoarce binele făcut e, pe undeva, o plată pentru reuşitele sale şi că fără ajutorul unora dintre cei ce l-au înconjurat, poate că existența lui ar fi sfârşit într-o fundătură.
„Am vrut să întorc cumva binele ce mi-a fost făcut şi mie. Simţeam asta ca pe un fel de datorie. Am fost bine îngrijit acolo, la urgențele din Neamţ, în copilărie, după un accident care ma putea lăsa şchiop, asta m-a impresionat şi de atunci mi-am spus că voi ajunge cândva şi eu să salvez oameni”, a mărturisit băiatul.
El consideră că fiecare gardă pe care o face este un dar pe care îl poate oferi oamenilor. Acesta simte o emoție greu de descris atunci când îi ajută pe alții, chiar și după 12 ore obositoare pe Salvare. Ionuț a mai povestit că visul lui este să devină medic.
A salvat victimele cutremurului din Nepal în 2015
Cea mai importantă experiență trăită ca „voluntar pentru viaţă”, cum îi place lui să își spună, este cea din Nepal. El a decis să plece şi să ajute, fără să ezite o clipă, imediat după ce a auzit de cutremurul care a ucis 9000 de oameni şi a rănit mai mult de 18000. A vorbit cu mulți oameni, a cerut ajutorul, a vândut tot ce avea și a strâns bani de drum. El a primit și sprijinul unui profesoare, care a convins un sponsor să participe la o astfel de acţiune umanitară, iar la cinci zile după catastrofă, Ionuț era în Nepal.
Despre cele 30 de zile care au urmat, Ionuţ povesteşte cu greu fiindcă a fost foarte dificil să retrăiască drama atâtor oameni. Până să ajungă în Kathmandu, a fost repartizat cu o echipă de medici într-un sat răvăşit de cutremur. Aici, vreme de 13 zile, a scos răniţi dintre dărâmăturile caselor, a salvat copii şi bătrâni lipsiţi de ajutor, a pansat răni şi a acordat ajutor de urgenţă, a participat la operaţii și a împărțit sprenață în jurul său.
„Nu existau aproape deloc clădiri întregi sau dotări medicale în sat, toate erau învechite. Aveam corturi medicale unde medicii operau fără pauză. Începeam de pe la opt dimineaţa, câte 8-9 intervenţii la rând, până noaptea târziu, când cădeam cu toţii răpuşi de oboseală, dar mulţumiţi pentru vieţile salvate”, a spus Ionuț.
El a plecat din Nepal cu gândul că trebuie să revină și să facă ceva pentru acei oameni loviți de soartă. El își dorea să le doteze spitalul din sat. Astfel că, printre cursuri, examene, gărzi de noapte, Ionuț nu și-a uitat promisiunea și a pornit un ONG pe care l-a numit „Volunteer for Life”, care apără drepturile oamenilor, sprijină copiii defavorizați şi integrează în societate copiii cu autism. A organizat acțiuni de strângere de fonduri, o expoziţie cu vânzare de fotografii făcute în Nepal, iar cu banii strânși a cumpărat echipamente medicale.
Sursa foto: Facebook
Între timp, Ionuț a reușit să deschidă trei cabinete stomatologice în Nepal, dotate cu echipament de ultimă generație. Imediat după ce a revenit în țară, el a reușit să deschidă mai multe cabinete stomatologice în județul Neamț, dintre care, unul chiar într-o casă de copii, unde toată lumea se poate trata gratuit.
Astăzi, Ionuț nu-și mai povestește viața cu lacrimi de tristețe-n ochi. Este mândru de tot ce a realizat pe parcursul timpului și nu are de gând să se oprească niciodată din a face bine. La momentul actual, el construiește un spital modular în Bicaz pentru cei afectați de Coronavirus, prin care va sprijini oameni din 20 de localități.
Citește și: Miracol modern! 2 pacienți centenari, unul de 103 ani și unul de 101 ani, au fost vindecați de coronavirus!
Surse articol: Voceabiz, Avantaje, Protv
Sursa foto principală: Facebook
Urmareste-ne pe Google News
