Vechii pitagoreici vorbeau despre armonii secrete, despre numere de aur și influențe matematice, care ghidează ciclurile Universului. Totul începe și se termină cu numerele, considerau ei, iar armoniile celeste se reflectă în viața misterioasă a materiei. Originea tuturor lucrurilor este Monada (numărul 1), dar manifestarea vizibilă începe abia cu numărul 2 sau Diada, numărul materiei. Numerele ar putea avea o natură feminină, marcând energiile ascunse, fertile, productive și creative din Univers.
Diada sacră și modelele universale
Numărul 2 rezultă prin diviziunea Unului, punctul fix sau entitatea originară divină. Atunci când 2 se naște, este ca o reflectare a Divinului în creația pe care a generat-o. De aceea, numărul 2 își va pune pecetea pe tot ce este creat, introducând simetrii și modele care se repetă atât în microunivers, cât și în infinitatea galaxiilor.
Aceste modele, care apar în mod natural în Univers, sunt tipare pe care le regăsim peste tot: formele de viață, materialul genetic, galaxiile, formațiunile stelare, treptele evoluției și aproape toate sistemele naturale sunt marcare de Diada sacră.
Puterile sistemului binar sunt cele de care ascultă întreaga natură. Tiparul după care iau naștere și se dezvoltă toate lucrurile vii este cel care începe cu 1 și continuă prin dublarea numerelor. Celulele și embrionii se dezvoltă urmând acest tipar sacru: 1, 2, 4, 8, 16, 32, 64, 128, 256 etc.
Amprenta lui Dumnezeu asupra lumii vii
Orice ființă începe să se dezvolte dintr-o celulă-ou, microuniversul care cuprinde toate energiile într-o stare latentă. Pentru ca minunea să se întâmple și micul embrion să prindă formă în uter, este necesar să aibă loc diviziunea, dublarea celulei originare. Odată ce a fost dat startul, fiecare celulă continuă, la rândul ei, să se dividă, după același model binar, până când pruncul capătă forma sa perfectă.
Sursa foto: Pinterest
Anticii considerau că materia se însuflețește prin mișcare, iar această diadă universală energie-materie a devenit baza celebrei ecuații a lui Einstein. În același fel, energia vitală, de origine divină, însuflețește celula-ou, dându-i impulsul diviziunii și al vieții. Aceasta poate fi considerată amprenta lui Dumnezeu în lume, regăsită în simetriile trupului, în spiralele cochiliilor și ale galaxiilor, în tot ceea ce se formează prin desprinderea de Unu, prin dedublare. Materia devine astfel oglinda divinității, considerată de neoplatonici cea de-a doua cauză sau demiurgul creator, ce dă naștere tuturor lucrurilor.
Iată de ce Mama devine un simbol mistic în alchimie - pentru că uterul este considerat creuzetul unde se săvârșește misterul dedublării, al diviziunii.
De aceea, orice copil care vine pe lume este un miracol, o întruchipare a amprentei divine la fel de puternică și de importantă precum mișcarea aștrilor pe cer.
Urmareste-ne pe Google News
