După o perioadă în care am uitat de multe dintre valorile naționale, tendința pe care, din fericire, o au tot mai multe personalități ale epocii actuale este aceea de a redescoperi oamenii marcanți din trecutul românilor. Inițiativa jurnalistului Janina Nectara de a afișa și femei pe bancnotele din România a avut succes, iar prima omagiată în acest sens este Ecaterina Teodoroiu, eroina din Primul Război Mondial, care apărut din 2020 pe noua bancnotă de 20 de lei.
Află din rândurile de mai jos povestea ei: de la anii copilăriei până la viața de pe front și moartea timpurie! Vezi, de asemenea, care a fost numele său adevărat!
Ecaterina Teodoroiu: viața de dinainte de Primul Război Mondial
La 14 ianuarie 1894 se năștea, la Vădeni (azi un cartier din municipiul Târgu-Jiu), Cătălina Vasile Toderoiu, într-o familie cu 8 copii, cinci băieți și trei fete. Cea care avea să devină cercetașă și mai apoi sublocotenent în Primul Război Mondial s-a pregătit inițial pentru meseria de învățătoare.
Sursa foto: Pinterest
Este neclar de ce a ales Cătălina să devină Ecaterina, dar cert este că schimbarea intervine în timp ce studia la Școala româno-germană din Târgu-Jiu, pe care a absolvit-o în 1909. Loială visului de a deveni învățătoare, Ecaterina Teodoroiu se înscria apoi la un gimnaziu-pension din București.
Însă apropierea Primului Război Mondial a făcut ca viața tinerei să urmeze un alt făgaș. Înțelegând probabil că în zorii unei asemenea conflagrații nu va reuși să își ajute patria pe post de învățătoare, Ecaterina Teodoroiu alegea să urmeze o școală de infirmerie ale cărei cursuri le încheia în 1916. Tot în această perioadă punea umărul la înființarea organizației de cercetași „Păstorul Bucur”, condusă de Arethia Piteşteanu, din a cărei structură făcea parte începând cu 1913. Din 1914 va deveni membru al cohortei de cercetaşi „Domnul Tudor”, pe care o va părăsi apoi în august 1916.
Destinul eroinei de la Mărășești
Primele contacte pe care Ecaterina Teodoroiu le-a avut cu frontul sunt reprezentate de îngrijirea răniților în calitate de infirmieră. Ceea ce a convins-o să devină una dintre cele mai marcante figuri feminine din istorie a fost însă tragedia suferită de familia sa. În octombrie 1916 află că tatăl său a fost luat prizonier în război și că doi dintre frații săi s-au sacrificat pe câmpul de luptă. La 6 octombrie primește vestea că și al treilea frate a fost ucis la Porceni și atunci este momentul declanșator, cel în care tânăra de numai 22 se ani se înrolează ca voluntar în același regiment din Gorj.
Unii istorici interpretează gestul său ca fiind o tentativă de răzbunare pe armatele germane care îi uciseseră familia, dar majoritatea contemporanilor Ecaterinei Teodoroiu par să încline balanța spre patriotism și spirit de sacrificiu ca fiind valorile ce au îndemnat-o să intre în luptă. Astfel, edificator este un raport al Comandantului Companiei a 8-a, Regimentul Gorj, care afirma:
„Nerămânându-i pe lume (n.r. Ecaterinei), după cum declară domnia sa, decât singurul frate din Compania a 8-a Regimentul 18 Gorj, se hotărî să lupte ca soldat lângă dânsul, spre a îmbărbăta pe soldaţi să-şi elibereze pe mama sa. Într-adevăr, în ziua de 16 octombrie 1916 dimineaţa, tocmai pe timpul loviturii furioase ce am dat cu Divizia noastră, distrugând Divizia 11 Bavareză, trecând să observ mersul luptei a Secţiei a II-a de Mitraliere a Regimentului 18 Gorj din compania ce comandam, am întâlnit în drum pe domnişoara Teodoriu Ecaterina cu fratele ei, care tocmai îi arăta cum se încarcă arma, ochirea şi punerea baionetei. Întrebând-o ce voieşte cu aceasta, mi-a răspuns că se duce la Schela să-şi scape pe mama sa. De aici înainte cercetaşa Teodoriu Ecaterina a luptat cu arma în mână lângă fratele său, constituind un adevărat exemplu eroic pentru soldaţi, cu care a îndurat toate greutăţile şi de care nu s-a despărţit nici un moment, chiar când compania pornea la asaltul cu baioneta, după cum mi-au istorisit mulţi dintre oamenii companiei mele, în special sergentul Safta Pavel din Compania de Mitraliere, comandantul Secţiei a IV-a care a luptat mai ales în timpul retragerii din Oltenia, împreună cu Regimentul 18 Gorj … Ca o concluzie, părerea mea intimă în calitate de instructor al legiunii din care făcea parte, este că cercetaşa Teodoriu a fost o domnişoară corectă şi a dat dovadă de mult curaj, abnegaţie până la deznădejde şi iubire familiară, în plus convingerea îndeplinirii îndatoririlor conştiincioase a Legii Cercetaşilor, meritând toată admiraţia acestei Jeana d’Arc a noastre, ce se cuvine a fi recompensată, chiar dacă neseriozitatea vârstei sale încă fragede i-ar da aparenţa unei vivandiere din vechea armată franceză”.
Sursa foto: Pinterest
Luptă mai întâi în Bătălia de la Jiu, din 10 octombrie 1916, și face apoi parte din armata care respingea prima ofensivă germană peste Munții Gorjului. Pe 18 octombrie începea să se cimenteze însă statutul de eroină de război al acestei uluitoare femei: Ecaterina Teodoroiu era luată prizonieră alături de comandantul său, dar reușea să-și împuște paznicul cu un revolver ascuns și să scape.
Norocul nu îi mai surâde în noiembrie, atunci când este rănită mai întâi la piciorul drept cu două gloanțe, iar apoi la coapsă cu spărturi de obuz. Este tratată la Craiova, apoi la București și la Iași, după care se reîntoarce pe front.
Este evident respectul de care se bucura tânăra de numai 23 de ani. Este primită de Majestatea Sa Regina Maria în audiențe și este omagiată cu Medalia „Virtutea Cercetăşească” de către Comandamentul Marii Legiuni a Cercetaşilor și cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa a II-a la propunerea ministrului secretar de stat la Departamentul de Război. Distincții mai mult decât generoase pentru o tânără cu un curaj uimitor!
În vara 1917 se va întoarce pe front și va participa la respingerea ofensivei germane de la Mărășești. Pe 20 august luptă în tranșeele de la Dealul Secului, în apropierea localității Muncelu, în calitate de sublocotenent. Este împușcată în inimă și moare tragic după ce condusese un pluton pe câmpul de bătălie, însuflețind soldații cu deja legendarele cuvinte: „Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!”
Din nou, sunt atât de emoționante cuvintele pline de evlavie pe care le rostesc la adresa ei mai-marii vremii. Astfel, în Ordinul de zi al Regimentului Lupeni, se consemnau următoarele: „În timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său lovită în inima ei generoasă de două gloanțe de mitralieră voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt Eroina de la Jiu și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani”.
Marea eroină va fi înmormântată în comuna Fitioneşti din judeţul Putna, iar în iunie 1921 rămășițele sale sunt mutate într-un mausoleu de la Târgu-Jiu, realizat de artista Miliţa Pătraşcu, care i-a fost ucenică și marelui Brâncuși. În formă de sarcofag, prezentând scene în basorelief din viața și activitatea militară a Ecaterinei Teodoroiu, monumentul merită vizitat măcar o dată în viață.
Sursa foto: Pinterest
De asemenea, casa în care eroina de la Mărășești a copilărit a devenit Casă Memorială începând cu 1938.
Ecaterina Teodoroiu și mitul postum
Figura legendară a Ecaterinei Teodoroiu a fost, firește, manipulată de regimul comunist, așa cum s-a întâmplat cu numeroase alte personalități marcante din istoria românilor. Inițial, valoarea sacrificiului său este redusă, fiind mai degrabă asociată cu categoriile sociale blamate, burghezia sau monarhia.
Din 1960 însă, situația se schimbă la 180 de grade, în concordanță cu noul specific al regimului. Utilizată pe post de legendă marcantă în propaganda comunistă, Ecaterina Teodoroiu va deveni inclusiv eroină de film, realitatea fiind, bineînțeles, deformată pentru a sprijini aparatul politic.
După 1989, figura ei reintră în umbră, ca o detașare de propaganda comunistă. Din fericire, la peste 100 de ani de la sacrificiul său, Ecaterina Teodoroiu a fost recunoscută drept ceea ce este: o fată curajoasă, care nu a ezitat să își dea viața pentru valorile în care credea. De aceea am primit cu atât de multă bucurie vestea că Ecaterina Teodoroiu va deveni prima femeie în 150 de ani ce va marca o bancnotă, cea de 20 de lei. Decizia a fost anunțată în iulie de către BNR și face parte din inițiativa de consolidare a egalității de gen. Gestul a fost văzut și ca o modalitate de a onora sacrificiile făcute în Primul Război Mondial, cel de Reîntregire, cum mai este considerat în istorie, datorită faptului că s-a încheiat cu alipirea Transilvaniei la 1 decembrie 1918 și consolidarea României Mari, al cărei Centenar l-am sărbătorit anul trecut.
O femeie legendară, martoră a unei bucăți de istorie grandioase, la care trebuie să ne raportăm mai des dacă ne dorim să depășim clipele de restriște ale prezentului.
Sursa foto: Instagram
Tu știai povestea Ecaterinei Teodoroiu? Spune-ne de ce o admiri și hai să ne amintim împreună de marile figuri ale istoriei noastre!
Citește și despre 10 iubiri de poveste care au rămas în istorie!
Urmareste-ne pe Google News
