Cazul Rîmaru a îngrozit o Românie întreagă: află despre blestemul criminalului în serie condamnat la moarte

Cazul Rîmaru a îngrozit o Românie întreagă: află despre blestemul criminalului în serie condamnat la moarte

Otilia Geavlete, redactor Divahair.ro

Uneori, realitatea pare un film de groază și ne înfiorăm gândindu-ne ce orori sunt în preajma noastră și cum le-ar putea afecta pe persoanele pe care le iubim. Recentul caz de la Caracal ne-a reamintit de răul care poate fi atât de aproape de noi, în forme nebănuite.

În urmă cu aproape jumătate de secol, unul dintre cei mai sadici criminali din România făcea apel la mila magistraților și declara: „Vreau să trăiesc!”. În urma sa, lăsase un val de crime și o țesătură întunecată de nebunie și blesteme, transmise din generație în generație.

 

Ion Rimaru

Douăzeci și șapte de ani l-au despărțit pe Ion Rîmaru, cel mai cumplit criminal în serie din România, de crimele tatălui său. Răul și nebunia lui au fost moștenite și cine știe din ce negură au venit, de-a lungul generațiilor, pe firul negru al destinului, pentru a aduce chinuri unor suflete nevinovate. Femeile care au pierit de mâna lui Rîmaru au suferit chinuri cumplite, de parcă nu ar fi fost sfâșiate de un om, ci de un demon. „Vampirul din București” l-au numit polițiștii, după ce au constatat că sugea sângele victimelor și le sfâșia carnea.

Crime în serie în Bucureștiul anilor '70

Imaginează-ți că te întorci noaptea de la serviciu, pe străduțe întunecate, că afară este ceață și frig și simți un fior de câte ori vreo umbră alunecă de-a lungul zidurilor. Felinarele aruncă o lumină bolnavă, care la un moment dat devine din ce în ce mai slabă. Auzi un zgomot, ca și cum cineva a scăpat un obiect greu în spatele tău. Grăbești pasul, alunecând pe dalele ude, și ți se pare că se aud pași în urma ta, din ce în ce mai aproape. Mai ai câțiva metri și ajungi la capătul străzii, dai în șoseaua care este mai luminoasă și mai circulată. Dar, chiar în secunda în care respiri ușurată, cineva îți pune o mână grea pe umăr și te trage înapoi în întuneric...

Așa să fi arătat scenariul de groază? Nimeni nu știe, în afară de sărmanele victime. S-a spus despre Rîmaru că era obsedat de femeile blonde, că ataca doar noaptea, în condiții extreme, de ploaie și furtună. Unele dintre victimele sale au fost sfâșiate, violate după ce muriseră. Un criminal de filme horror, canibal și necrofil, din spusele Poliției. Cu o singură diferență: a existat în realitate.

Între 1970 și 1971, Ion Rîmaru a făcut 14 victime: pe 4 le-a ucis, iar pe restul le-a violat sau a încercat să le omoare. Se pare că tatăl său cunoștea amănunte despre unele delicte, dar nu a intervenit cu nimic să-l stopeze. Nici nu este de mirare. El însuși, Florea Rîmaru din Caracal - ce ironie crudă -, era un criminal, care avea pe conștiință cinci femei, ucise în anul 1944.

„Chemaţi-l pe tata, să vadă şi el ce se întâmplă cu mine! Numai el este de vină!”, ar fi strigat cu disperare Ion Rîmaru când a fost dus la execuție.

Un destin blestemat și o viață atinsă de nebunie

S-au încercat multe asocieri între recentul caz din Caracal și crimele familiei Rîmaru. Totul are la bază și o legendă lansată de un jurnalist, după moartea lui Ion Rîmaru și, un an mai târziu, a tatălui său, Florea Rîmaru. Conform acestei povești, tatăl lui Rîmaru se trăgea dintr-o regiune în care se întâmplau crime cumplite, comise de bărbați care mutilau femei și apoi le ucideau. De regulă, era vorba de soțiile lor. Nu se știe cât adevăr era în această legendă, dar familia Rîmaru pare, într-adevăr, urmărită de blestem. În comuna natală a lui Ion Rîmaru, toți se cutremurau de dezgust când auzeau acest nume, susținea jurnalistul Dan Odagiu, care a publicat în 1995 un reportaj despre vestitul criminal.

Ion Rîmaru nu s-a născut în Caracal, cum s-a speculat, ci în Corabia, Olt. Tatăl său era un om cunoscut pentru violență, care își maltratase nevasta, până ce aceasta l-a părăsit. În vreme ce mama lui Ion a rămas la casa părintească, să aibă grijă de frații criminalului, tatăl său, Florea, locuia în București cu o concubină și lucra ca șofer pe autobuz.

Se pare că Ion Rîmaru păstra o relație bună cu tatăl său, acesta oferindu-i bani pentru facultate. În 1966, ion Rîmaru a intrat la Facultatea de Medicină Veterinară din București. Ce l-a făcut să aleagă această facultate? Sau cum a intrat aici, deși avea un intelect limitat și o minte labilă? Nu există răspunsuri foarte clare, dar cert este că a fost admis cu o medie foarte mică (5,33), pentru că nu erau suficienți studenți. S-a mutat la cămin, dar nu și-a făcut niciun prieten. Toți colegii îl considerau un ciudat, iar după arestarea lui au existat destule voci care au declarat că avea comportamente anormale.

„Au fost semnalate beţii, însoţite de manifestări comportamentale severe, ca de exemplu: a urinat într-o cameră alăturată peste patul unui student; a călcat pe sticle sparte cu picioarele goale, în mod demonstrativ. A prezentat şi prezintă o inversiune a ritmului somn-veghe. Aproape în fiecare noapte părăsea căminul între orele 22:00 și 04:00 dimineaţa. Un coleg a relatat că în timpul somnului sărea adesea din pat, brusc, producând diferite zgomote. Acţiunile sale nocturne au culminat prin căţărarea pe paratrăsnetul clădirii institutului”, arată comisarul Traian Tandin, în cartea sa despre cazul Rîmaru.

Faptul că Ion Rîmaru se trăgea dintr-o familie dezorganizată, dominată de violență, se pare că a avut o influență în devenirea sa de criminal. Mama lui Rîmaru ar fi mărturisit că tot ceea ce s-a întâmplat cu Ion Rîmaru a fost consecința influențelor nocive ale tatălui său: „Nu mă miră că Ion a ajuns aici. De vină este numai taică-său. El nu a avut grijă de Ion. De ce nu au luat-o pe căi greşite ceilalalţi doi băieţi, care sunt sub ocrotirea mea?. Florea este un om dur şi foarte violent. Cât am stat cu el, aproape că nu era zi de la Dumnezeu să nu mă bată, iar copiii vedeau toate scenele”, ar fi zis femeia în perioada anchetei.

Crimele care au zguduit Bucureștiul

În aprilie 1970, Rîmaru a ucis prima victimă, care avea să deschidă șirul ororilor sale: Elena Oprea era ospătăriță la un restaurant din Băneasa și a fost omorâtă într-o noapte, pe când se întorcea acasă. Intervenția unui vecin nu i-a permis criminalului să violeze și să mutileze victima. Din acel moment, blestemul de care vorbea mereu Rîmaru s-a activat și criminalul nu s-a mai putut împotrivi setei lui de sânge și impulsurilor primitive care urlau în el.

În noaptea de 1 iunie 1970, a fost atacată Florica Marcu, a doua victimă, dansatoare la restaurantul Tușnad. În zona cimitirului Sfânta Vineri, într-un loc macabru, Ion Rîmaru și-a prins victima, a târât-o în cimitir și a violat-o. În timpul actelor marcate de brutalitate, Rîmaru a avut manifestări demente, mușcând-o de mai multe ori de față și de coapse și lingându-i sângele din răni. Au fost primele manifestări de „vampirism” și canibalism ale ucigașului. Femeia a scăpat printr-o minune, salvată de un șofer de taxi, dar Rîmaru s-a făcut nevăzut.

Au urmat mai multe furturi, tentative de crimă și un viol în noiembrie 1970, asupra Olgăi Baraitaru. Alte patru femei au fost atacate de Rîmaru, dar au scăpat cu viață.

În martie 1971, Fănica Ilie a căzut pradă monstruoasei nevoi de a ucide a psihopatului. Femeia a fost lovită cu o rangă de fier, violată și înjunghiată de mai multe ori.

Apoi a avut loc crima care a șocat întreaga țară, mult prea oribilă pentru a putea fi comisă chiar și de o fiară lipsită de rațiune. Care au fost impulsurile infernale ce l-au mânat pe Rîmaru să înjunghie de 48 de ori o femeie și să-i sfâșie cu dinții organele genitale? Moartea oribilă a Gheorghiței Popa a șocat presa și publicul larg, iar spaima a pătruns în toate casele. Poveștile despre Rîmaru au început să circule din gură în gură, asemenea legendelor despre celebrul asasin Jack Spintecătorul. Femeile nu mai aveau curaj să iasă noaptea din casă, iar faima neagră a asasinului s-a împământenit în România pentru decenii întregi.

crimele lui rîmaru

Sursa foto: miscareaderezistenta.ro

Luna mai a anului 1971 a fost o adevărată eliberare de demoni pentru Rîmaru. Blestemul familiei a ajuns la apogeu și criminalul a intrat într-un adevărat delir de ucideri și nevoie imperioasă de a-și satisface instinctele sexuale bolnave. Timp de 6 zile, între 1 și 7 mai, Rîmaru a atacat mai multe femei, încercând să le violeze și să le omoare.

Majoritatea au scăpat, dar soarta a fost nemiloasă cu Mihaela Ursu. Și aceasta a fost ucisă în mod bestial și violată, dar criminalul a fost întrerupt, rămânând nesatisfăcut și pornind în căutarea altor victime. Însă de la sărmana femeie i-a venit pierzania lui Ion Rîmaru. Lângă ea a fost găsită o adeverință medicală, de la un cabinet de psihiatrie, pe baza căreia investigatorii au reușit să-l prindă pe asasin, punând cap la cap și mărturiile diferitelor victime.

Iată tabloul celor mai grave infracțiuni comise de Rîmaru:

• 8/9 aprilie 1970 – Elena Oprea – crimă cu premeditare (nu a fost violată pentru că un vecin l-a speriat și a fugit)
• 1/2 iunie 1970 – Florica Marcu – viol (a fost lovită până a leșinat, cărată până la cimitirul Sfânta Vineri, violată, înjunghiată și i-a fost supt sângele în timp ce mergea spre casă cu Rîmaru, dar a fost salvată de un camionagiu)
• 19/20 iulie 1970 – OCL Magazin de Confecție – furt
• 24 iulie 1970 – Margareta Hanganu – furt în formă agravată
• 22/23 noiembrie 1970 – Olga Bărăitaru – tentativă de crimă, viol și furt în formă agravată
• 15/16 februarie 1971 – Gheorghița Sfetcu – tentativă de crimă și furt
• 17/18 februarie 1971 – Elisabeta Florea – tentativă de crimă
• 4/5 martie 1971 – Fănica Ilie – crima cu premeditare, viol și furt
• 8/9 aprilie 1971 – Gheorghița Popa – crimă deosebit de gravă, viol și furt (48 de plăgi înjunghiate la cap, piept și picioare, 5 lovituri la cap, coaste rupte, partea genitală ruptă cu gura)
• 1/2 mai 1971 – Stana Sărăcin – tentativă de viol
• 4/5 mai 1971 – Mihaela Ursu – crimă deosebit de gravă, viol (a fost întrerupt în timpul actului)
• 4/5 mai 1971 – Maria Iordache – tentativa de crimă (atacată la 2 ore după Ursu; a scăpat când i-a cazut bara de metal cu care o bătea în timp ce alerga)
• 6/7 mai 1971 – Viorica Tatu – tentativă de crimă
• 6/7 mai 1971 – Elena Buluci – tentativă de crimă
• mai 1971 – Iuliana Funzinschi – furt și violarea unei proprietăți private

Criminalul a implorat milă, dar a fost executat

Pe 27 mai 1971, Ion Rîmaru a fost prins și, în urma anchetei, și-a recunoscut crimele. În timpul interogatoriilor, a vorbit despre blestemul abătut asupra sa, despre neputința de a se controla și despre vina tatălui, pe care l-a acuzat pentru monstruozitățile sale. El a cerut în multiple rânduri să fie iertat de pedeapsa cu moartea, invocând nebunia și o tulburare sexuală pe care nu putea s-o țină în frâu.

„Într-o seară am plecat de la cămin şi am ajuns pe o stradă lângă garajul Floreasca. Am văzut o fată şi am întrebat-o dacă vrea să se culce cu mine. Aceasta m-a făcut vagabond şi ţigan. Eu i-am spus să nu zbiere la mine, ea a ţipat şi eu am lovit-o în cap şi ea a căzut jos. Aceasta s-a întâmplat în jurul lunii mai 1970, când starea mea de disperare din cauza examenelor a situaţiei materiale, precum şi a mediului în care trăiam (la facultate) unde mă dispreţuiau toţi, inclusiv profesorii şi colegii, ajunsese la maxim. Am mai lovit o fată pe care am violat-o într-un cimitir. Mi-a dat întâlnire şi-a venit miliţia. Eu am văzut că m-a minţit şi vedeam că toate fetele vor să mă mintă” - o declarație din recursul lui Rîmaru, din 13 septembrie 1971.

„Am mai lovit o femeie care lucra la restaurantul Vulcan pe care am întrebat-o dacă vrea să se culce cu mine într-o noapte, nici ea n-a vrut şi am violat-o. Menţionez că fata asta nu a murit din cauza loviturilor pentru că ea mai ţipa după ce am lovit-o şi violat-o. Ştiu că am lovit-o în cap cu un fier şi sunt învinuit de omor şi grav. Aceasta s-a întâmplat în martie 1971”, continuă declarațiile sale monstruoase.

„Nu am vrut să atac pe nimeni. După aceea, dacă am văzut că nu pot să-mi satisfac necesităţile fiziologice sexuale, am pierdut noţiunea de a nu-mi da seama de urmările ce le pot avea după ce loveam o femeie şi loveam vreo fată pe stradă... Eu mă duceam la garaj la Floreasca şi mă întâlneam cu tata şi-i spuneam că aveam nevoie să mă culc cu o fată pentru că nu puteam să cuceresc o femeie nici chiar dacă plăteam, pentru că eu lucram în port la Constanţa ca să fac rost de bani să-i dau la vreo femeie ca să mă pot culca cu ea. El mi-a spus că există o femeie care vine noaptea târziu acasă şi s-o aştept şi astfel într-o noapte am plecat şi am văzut că vine o femeie sau fată şi i-am spus că vreau să mă culc cu ea. Ea nu a vrut şi-a început să zbiere. Eu fiind şi operat de varicocel la testiculul stâng. Am lovit-o cu un fier în cap şi-am luat-o în braţe ea a zbierat şi mai tare şi mie mi s-a făcut frică şi-am fugit pe stradă. În acea seară nu l-am văzut pe tata acolo, dar ştiam că o să vină şi el după ce o violam. Eu nu am ştiut că ea poate să moară.”

„Mai arăt că în perioada cât am fost student am suferit la început de un sindrom nevrotic care s-a accentuat în gravitate. Respectuos vă rog să-mi acordaţi o nouă expertiză medicală întrucât prima expertiză a fost făcută de organele de anchetă. Sufăr de o psihopatie care are legătură şi cu lichidul cefalorahidian. Mai arăt că am fost operat şi de varicocel care cu toate celelate boli să fi putut tulbura sistemul nervos. Sunt încă tânăr şi vă rog respectuos, onorat Tribunal Suprem, am greşit, cer iertare să mă pot reabilita, o schimbare a pedepsei cu moartea într-o pedeapsă de 25 de ani ca să pot să fiu util societăţii. Încă o dată mai arăt că regret foarte mult. Am trăit într-un mediu unde eram tolerat foarte mult. Şi studiul prea mult mi-a accentuat boala de cap şi fără voia mea. Sunt unele situaţii când nu mai ştiam ce fac şi în limita posibilităţii cer să stau pe o insulă.”

Astfel a încercat criminalul să-și justifice actele monstruoase și să ceară grațierea din partea magistraților.

Sfârșitul blestemului: executarea lui Ion și a lui Florea Rîmaru

Criminalul a recunoscut toate crimele și tentativele de care a fost acuzat.

„Tabloul psihopatic cuprindea aproape intreaga gamă a trasaturilor negative: agresivitate, impulsivitatea, cruzime feroce. Era sadic. Exemplu: cazul victimei Florica Marcu - în timp ce o ajuta să treacă un gard, brusc o împinge brutal, provocându-i căderea cu capul de pământ de o violență care îi provoacă pierderea cunoștinței. Vampirismul este întâlnit în același caz. Florica Marcu, care a scăpat cu viață, a putut da detalii amănunțite asupra felului în care i-a provocat mai multe plăgi prin înțepare, din care i-a supt sânge. Canibalismul: mușca din victime, rupând bucăți de carne ce nu au mai fost găsite la locul crimelor, constatându-se numai lipsa de substanță din regiunile respective. Tendințe necrofilice: predilecția de a continua actul sexual și după încetarea spasmelor agonice. În unele cazuri, agresivitatea nediferențiată continua și după moartea victimelor”, se arată în rechizitoriul din cadrul procesului.

Până în ultimul moment, Ion Rîmaru a sperat că va putea scăpa de moarte, dar a fost condamnat la pedeapsa capitală. Comisarul Traian Tandin descrie în amănunt execuția sa: „Rîmaru este din ce în ce mai agitat. Gardienii scot din cabină o funie, pregătită desigur pentru orice eventualitate, încolăcind-o peste trupul agitat. În timp ce este purtat pe sus către copacul de care urma să fie legat, Rîmaru începe să ţipe scos din minţi: Rîmaru se împotriveşte morţii. Între timp, tot zbătându-e în jurul copacului, de care funia nu reuşise să-l ţină locului, Rîmaru ajunsese în spatele acestuia. Este motivul pentru care gloanţele ucigaşe nu-l lovesc din faţă. Un plumb îl nimereşte în ceafă, străbate creierul prin ricoşeu şi iese prin mijlocul frunţii”.

Omul care ucisese în chip aproape satanic patru femei, supunându-le unor chinuri îngrozitoare, a cerșit să fie lăsat în viață. Nu a putut niciodată să se pună în locul victimelor, dar groaza l-a copleșit, când a fost vorba ca el să fie cel ucis.

Decizia din 1971 este discutabilă astăzi, mai ales că ucigașul avea probleme psihice grave, demonstrate în instanță. Rămâne ideea de blestem care bântuie peste generații, aducând groază, sânge și suferință în viața unor oameni nevinovați. Parcă pentru a pecetlui destinul nefast al familiei, Florea Rîmaru a murit un an mai târziu, în 1972, executat, se pare, de Securitate. Cercetările au demonstrat că se făcea vinovat de moartea brutală a patru sau mai multe femei, cu aproape 30 de ani în urmă.

Surse foto: adevărul.ro, miscareaderezistenta.ro, youtube

Articolul urmator
Te-ai ars la limbă? Află care sunt remediile ce alungă rapid și ușor disconfortul. Sunt la îndemâna oricui!
Te-ai ars la limbă? Află care sunt remediile ce alungă rapid și ușor disconfortul. Sunt la îndemâna oricui!
Ce misiune vei avea dupa moarte?
Incepe quiz
Ce misiune vei avea dupa moarte?

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

3 (2)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.