De vorba cu Frantz, autorul cartii Mugetarile lui Frantz - Curios din nastere

In cartea ta, „Mugetarile lui Frantz - Curios din nastere ", abordezi destul de mult tema femeii in comparatie cu barbatul, alegand sa subliniezi printr-un umor fin, diferite defecte pe care le-ai observat la ambele sexe. Cum crezi ca am putea sa ne intelegem mai bine unii cu ceilalati si sa ne acceptam reciproc si unde consideri ca gresim spre a ne intelege partenerul/partenera?

F: In relationarea cu un partener, cred ca adesea ignoram esentialul si ne complacem in ceea ce vrea masca dezvoltata de minte sa creada. O minte marcata de rani deschise ale trecutului, o minte ce se incapataneaza sa conduca si nu mai doreste sa predea haturile inimii, o minte „carelestiepetoate". Pentru ca a mai facut-o in trecut, a devenit vulnerabila si in acea stare, nestiind sa gestioneze emotiile puternice intr-un mod sanatos, a clacat si s-a scaldat in lacrimile propriei dureri. O minte ce inca mai rataceste intr-un mod inconstient, pentru ca refuza sa vada si sa invete propriile lectii. Ratacim adesea, aruncandu-ne in relatii fara a avea mai intai dezvoltata o relatie sanatoasa cu noi insine, una bazata pe corectitudine si pe dorinta de a evolua, de a fi mai buni, fugind de fapt de slabiciunea noastra pe care incercam sa o agatam in spatele celuilalt. Cred ca suntem slabi si ne place sa ne mintim, aratand cu degetul scuze spre celalalt... cand, de fapt, in acelasi timp, trei degete arata spre noi. Cu totii trecem prin astfel de momente, dar e important sa nu ne blocam, sa ne invatam lectia si sa ne continuam evolutia.

Doi oameni care se apropie unul de celalalt cu vulnerabilitate, cu sinceritate, si care cauta sa se regaseasca unul in celalalt, in calitatea emotiilor dar si intr-o minte armonios dezvoltata, doi oameni deschisi intr-a invata unul de la celalalt si de a evolua, zilnic, impreuna, sunt doi oameni ce au toate sansele de a trai fericiti acea relatie.

Intr-unul dintre capitolele tale aflam ca „viata este - in fiecare zi - un carusel al iubirii, sub diferite forme"(http://curiosdinnastere.ro/cartea-mugetarile-lui-frantz-curios-din-nastere-jurnalurban/). Care este parerea ta despre iubire si cat de importanta este ea intr-o lume in care devenim din ce in ce ma egoisti, uitam sa daruim si vrem sa ne satisfacem doar propriile dorinte.

F: Iubirea sau energia pozitiva este motorul actiunilor noastre din fiecare zi. Iubire este ceea ce cautam mai mult sau mai putin constient prin tot ceea ce facem: prin job, prin interactiunea cu prietenii, prin partener, prin vicii, si asa mai departe - intr-un mod oarecum idealist. E idealist pentru ca si noi, ca fiinte umane, adica suflete intrupate pentru a experimenta viata pe Pamant, mereu vom cauta fericirea intr-o stare tot mai elevata a constiintei, mereu o vom pierde pentru a o regasi la un nou nivel mai profund si a ne pune mintea la lucru.Cand traim „prin iubire", adica facand ce ne place sa facem intr-un procentaj cat mai mare, traim o stare a mintii de beatitudine, devenim relaxati si astfel gasim mult mai usor solutii la probleme - aceste sanse deghizate fara de care n-am putea evolua. Traind in acest mod, condusi de inima, ne traim viata, nu ne lasam traiti de ea. Si-i molipsim si pe ceilalti sa o faca, iar asta e exact ceea ce au nevoie noile generatii ce vin din spate, si tot asa.

Fara iubire, ne-am pierde busola si am trai intarcuiti, ratacind pe coridoarele mintii.

Prin „mugetarile" tale iti creezi un spatiu propriu prin care reusesti sa deslusesti misterele lumii din exterior si sa te adaptezi mai usor. Cat de importanta este calitatea oamenilor cu care alegem sa ne petrecem timpul si cat de mult ne influenteaza aceste alegeri?

F: Oamenii sunt precum niste oglinzi in care ne privim. O oglinda poate fi mai mult sau mai putin curata si astfel ne poate pacali printr-o realitate deformata in care nu sclipim asa cum am fost nascuti sa o facem. Iata cum anturajul nepotrivit ne poate trage in jos, totul plecand de la propriile alegeri. Energetic, oamenii din jurul nostru si campul lor magnetic ne influenteaza in mod inconstient. Se spune ca suntem suma celor mai buni cinci prieteni. Va provoc sa-i scrieti pe foaie si sa meditati la felul in care idealurile voastre se raporteaza la ei. Sunt mai multe intrebari care se pot adresa, prima fiind „De ce am nevoie de „x" in viata mea?" „Cu ce ma influenteaza?" „Chiar sunt de acord cu felul in care isi conduce viata?" „Prietenia noastra e una de calitate sau e superficiala? In ce consta? Daca e superficiala, care parte din mine e superficiala?" si asa mai departe.

Esti o persoana care crede in gandirea pozitiva, in visurile care devin realitate si in vocea interioara, lucruri pe care le-ai spus de multe ori pe blogul tau www.curiosdinnastere.ro. Cum ai ajuns sa gandesti in acest mod, ce te-a facut sa te schimbi si mai ales ce sfat le dai scepticilor?

F: De-a lungul anilor, nu m-am schimbat, doar mi-am maturizat gandirea pozitiva. Felul meu de a fi vine pe baza aprecierii faptului ca ma trezesc intr-o noua zi in care imi pot continua materializarea visurilor, inconjurat de oameni frumosi - plecand de la familia mea si pana la prietenii din jur, hranindu-mi atat mintea, cat si sufletul, dar si corpul. Mintii ii daruiesc zilnic intrebari si texte de citit si provocarea de a gasi solutii la diverse probleme, inclusiv cele ale sistemului meu de gandire (caut mereu upgrade-uri prin Univers). Sufletului ii daruiesc aceasta minte in continua dezvoltare pentru a-l proteja, nu pentru a-l controla si a-l conduce intr-o directie pe care nu si-o doreste. Ii mai daruiesc si meditatie, adica „imi tac gandurile" pentru a-mi conecta energia interioara la cea din Univers, pentru a „reveni acasa", pentru a „manca". Corpului ii platesc tributul sanatatii: sport, sport si sport. Si odihna si mancare sanatoasa. Abordand holistic tot ceea ce insemn, cautand mereu echilibrul si acele noi informatii de la un etaj superior al constientizarii, sunt fericit. Mai sunt si momente in care ma confrunt cu slabiciunile mele, dar e firesc... important e ca imi confrunt starile si le depasesc. Pentru ca stiu ca sunt mai puternic decat cred ca as putea fi, pentru ca „nu cred tot ce cred" si pentru ca imi doresc sa traiesc intr-un mod frumos si sa fiu fericit. Motorul meu este spiritualitatea in care gasesc energie infinita.

Pe sceptici ii provoc sa ramana open minded si sa isi adreseze noi intrebari, sa experimenteze lucruri noi.

O confirmare asupra muncii tale de creatie cred ca a venit odata cu inceperea colaborarii cu revista Playboy. De unde ai mostenit pasiunea pentru scris si ce te inspira sa continui?

F: In situatiile limita iese la iveala „adevarul" din fiecare dintre noi. O situatie limita a fost, pentru mine, sa reusesc sa comunic cu tipa de care ma indragostisem in liceu. Limba mi se lega de molari si facea orice altceva decat sa traga cu prastia cuvinte. Ceea ce, sa ne intelegem, este nasol!! Sa conjugi intr-una verbul „a face" la toate timpurile nu este ceva ce si-ar putea dori nimeni: „Si ce mai faci? Dar ce vei mai face? Ce-ai fi facut?" Bla - bla - bla... not cool, dude!

Tata e un barbat erudit ce scrie cu talc, mi-a scris multe compuneri la scoala pentru ca eram in zona mea de confort, iar el era prea bun cu mine. Transcriindu-le pe caiete, m-au influentat. Cred ca mi-am facut ucenicia cu el.

Ma inspira orice, as putea scrie despre orice daca acea voce interioara imi spune asta. Nu exista nicio regula, e o libertate nebuna in care imi joc cuminte rolul de secretara a „vocilor" care-mi dicteaza. E destul de simplu, nu fac mare lucru...

Urmand aventura ta, atat prin lumea „Curios din nastere", cat si prin lumea muzicii, a televiziunii sau a modelingului, as vrea sa te intreb care sunt lectiile pe care le-ai invatat de-a lungul timpului si cat de importante au fost persoanele care te-au sustinut la momentul potrivit?

F: Cea mai importanta e sa faci intotdeauna ce simti, sa ai incredere in emotiile tale si sa fii atent la ele, pentru ca sunt GPS-ul perfect care te poate indruma in viata. Adesea ne incapatanam sa gandim si nu sa simtim, iar aici ne ratacim o buna perioada de timp - unii poate de tot. Trebuie sa nu uitam ca emotiile nemanifestate functioneaza precum un cutit ce ne schingiuie constiinta si o transforma intr-un mod nesanatos, dezvoltandu-se astfel o gandire intunecata, inraita.

Alta e sa te incapatanezi sa ramai bun, desi „jungla bucuresteana" ascunde diferite tipuri de animale. Pana la urma, felul in care se comporta ceilalti e karma lor, felul in care reactionezi e karma ta - iar asta e tot ce conteaza. A fi vulnerabil este cea mai mare dovada de putere pe care un om o poate manifesta.

Sa cauti mereu sa evoluezi e iarasi o lectie buna. Mai e una care imi place si se leaga de relatii: cand incepi o relatie cu o persoana, cauta sa descoperi ce fel de „joc joaca"pe terenul ei: fotbal - basket - golf - poker - handbal, ca apoi vezi daca iti place sa va jucati acel joc impreuna. E gresit sa intram pe un teren nou si sa incercam sa ne impunem regulile, este egoist sa consideram ca fericirea noastra e si a partenerului. Trebuie sa ramanem observatori si sa ne hotaram daca ne place sau nu sa ne jucam impreuna acel joc, daca „vorbim aceeasi limba".

Persoanele care m-au sustinut au fost dintotdeauna familia mea si sunt recunoscator pentru asta. E foarte important sa ai langa tine oameni frumosi, devii mai puternic stiindu-te sau fiind sustinut.

Exista vreun anumit pasaj sau capitol din carte care iti este drag in mod special sau care are o poveste mai ampla in spate? Ce sfat ai pentru cititoarele Diva Hair?

F: Fiecare capitol are flavour-ul lui, fiecare isi are povestea lui din spate si n-as putea spune ca apreciez unul mai mult decat altul. Toate imi plac si cand le rememorez, zambesc larg: inca nu-mi vine sa cred ca am reusit sa-mi lansez propria carte, traiesc un vis de care ma bucur si care va continua printr-o nuvela in acelasi stil frantzonian.

Cititoarelor „Diva Hair" vreau sa le reamintesc ca noi, barbatii, consideram femeia - chiar daca unii n-o recunosc - busola care ne ajuta sa ne implinim prin iubirea lor inaltatoare. Femeile ne fac sa fim barbati, iar noi le facem sa se simta femei. Asa ca le indrum sa nu uite ca marea lor putere emotionala trebuie folosita doar pentru scopul de a face bine, ca e o mare responsabilitate sa fii femeie si ca implica un simt de raspundere civica de educare a societatii prin niste standarde inalte pe plan moral.

In relatia cu un barbat, neintelese, uneori femeile se coboara la un nivel care nu le face cinste. Le doresc sa nu uite ca ele sunt puternice cu adevarat prin vulnerabilitatea lor atat de seducatoare - care este puterea sufletului (prin caldura, emotie, iubire), nu prin puterea mintii care este limitata la experientele vietii, si astfel sa reuseasca sa-si gaseasca echilibrul in credinta in sinele superior ce nu necesita confirmari.