Descoperă cum se sărbătorea pe vremuri 1 Mai muncitoresc!

1 Mai a fost decretată, în 1889, de Congresul Internaţionalei Socialiste, Ziua Internaţională a Muncii. Semnificaţia acestei zile provine de la o serie de proteste a muncitorilor de pe teritoriul Statelor Unite, care cereau reducerea timpului de lucru la opt ore pe zi.

În România, 1 Mai a fost sărbătorită prima dată în 1890 prin manifestaţii de amploare susţinute de mişcarea socialistă.

Cum se sărbătorea pe vremuri 1 mai muncitoresc

Pe vremuri, în perioada comunistă, defilările de 1 Mai aveau loc în toate oraşele ţării şi nimeni nu avea voie să lipsească de la un eveniment atât de fastuos.

Muncitorii purtau pancarte imense cu grafice, poze şi realizări obţinute din muncă. Nu lipseau tablourile, steagurile tricolore şi afişele cu lozinci.

Familia Ceauşescu organiza petreceri cu sute de invitaţi şi mese bogate.

De exemplu, în Timişoara, primul 1 Mai muncitoresc a fost celebrat pe un teren situat în apropierea Muzeului Satului, unde s-au ţinut întreceri sportive, discursuri, iar oamenii puteau sta liniştiţi la picnic împreună cu familia.

Peste tot se auzea cântecul „1 Mai muncitoresc”:

Râde iară primăvara,

Peste câmpuri, peste plai,

Veselia umple ţara,

C-a venit Întâi de Mai!

Muncitorii au pornit

Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!

Şi ei azi sărbătoresc

Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,

Muncitorii-n joc şi cânt,

Prăznui-vor în toţi anii

Libertatea pe pământ.

Peste mări şi peste ţări,

Se adună pe cărări,

Lumea toată în alai

Pentru al nostru Întâi de Mai.

Deşi oamenii ar fi trebuit să se bucure de o zi liberă, ei erau obligați să ia parte la aceste demonstrații pregătite în amănunt cu câteva luni înainte.

Pentru cei din Ploieşti, parada se termina cu o petrecere într-o grădină de vară, unde se vindeau mici şi bere Azuga. Iar seara, la Palatul Culturii, se bucurau de spectacole cu muzică populară şi dansuri.

Cât despre Bucureşti, 1 Mai Muncitoresc reprezenta un efort exagerat de a-l elogia pe preşedintele Ceauşescu prin repetiţii îndelungate ale defilării. Dar, la finalul paradei, oamenii erau liberi să petreacă împreună cu familiile la iarbă verde, cu grătare şi mici.

Chiar dacă mesele nu erau atât de bogate ca acum, această tradiţie s-a păstrat încă de atunci. De asemenea, românii aveau parte de spectacole şi de alte manifestări culturale, puteau merge la film sau la teatru, în Bucureşti existând la acea vreme în jur de 50 de cinematografe care rulau filme româneşti sau ruseşti.

O altă modalitate de relaxare pentru români de 1 Mai Muncitoresc era privitul la televizor. Doar în această zi specială exista program prelungit, de la 11:30 la 22.00, faţă de 20:00 - 22:00 cum era în mod normal.

Chiar dacă după 1990 s-a renunţat la festivităţile fastuoase, 1 Mai muncitoresc a rămas un prilej de petrecere a timpului liber la pădure, în aer liber, cu familia şi prietenii, cu muzică, grătare şi bere.