Pasiunea şi competenţele unui angajat îl aduc pe acesta cel mai aproape de succes în profesia sa, însă trebuie să conștientizeze și valoarea reală a muncii cuiva. Este lecția pe care a învățat-o o tânără în momentul în care a mers la un interviu de angajare.
O absolventă de facultate, tânără, bine pregătită și, mai presus de toate, foarte pasionată de domeniul pe care l-a studiat, a depus un CV pentru o poziție de manager într-o companie foarte mare. Aceasta a trecut toate etapele preliminare selecției, iar ultimul interviu a fost susținut chiar cu directorul companiei, cel care urma să îi dea și răspunsul.
Managerul a fost foarte impresionat de performanțele tinerei: din școala generală și până la studiile universitare, fata avea rezultate excelente. Nu fusese un an în care ea să nu termine cu nota maximă, iar asta se întâmpla la o școală cu pretenții, unde taxele erau foarte mari. Atunci directorul a întrebat-o: „Ai fost la școală cu bursă?”. „Nu”, i-a răspuns tânăra.
„Tatăl tău ți-a plătit școala?”, a venit, din nou, întrebarea managerului. „Tatăl meu a murit când aveam un an. Mama a fost cea care mi-a plătit școala”, a răspuns tânăra.
„Ce meserie are mama ta?”, a fost curiozitatea angajatorului. „Lucrează ca spălătoreasă”, a răspuns femeia.
În acel moment, directorul a rugat-o pe tânără să-i arate palmele. Aceasta s-a conformat, iar managerul a observat ce mâini fine avea fata.
Atunci directorul i-a spus: „Ți-ai ajutat vreodată mama să spele haine?”
„Niciodată. Mama nu m-a lăsat, a vrut ca eu să învăț, să citesc cât mai mult. În plus, ea spală mult mai repede și mult mai bine decât mine”, i-a răspuns tânăra.
Managerul a decis să nu-i dea un răspuns atunci, pe loc, și a avut o ultimă rugăminte: „Când ajungi acasă azi, ia mâinile mamei în ale tale și spală-le. Mâine dimineață, vino la mine”.
Fata își dorea foarte mult să se angajeze în acea companie, așa că, deși i s-a părut ciudată cerința directorului, a mers acasă pentru a-i da curs. Așadar, când a ajuns acasă, fata a rugat-o bucuroasă pe mama ei să o lase să-i spele mâinile. Deși o încercau sentimente neobișnuite, mama i-a arătat palmele copilei ei. Tânăra a început să i le spele ușor, iar în timp ce făcea asta lacrimile au început să-i șiroiască pe obraji. Era prima dată când observa mâinile mamei: pline de riduri, bătături, zgârieturi. Unele dintre răni încă o dureau atât de tare, încât mama tremura atunci când copila le atingea.
Tânăra a realizat atunci sacrificiul pe care mama ei, cu acele mâini bătătorite și pline de durere, l-a făcut pentru ca ea să aibă parte de cea mai bună educație. Rănile pe care le avea în palme erau prețul plătit de femeie pentru viitorul fetei ei.
Copila a terminat de spălat și rufele care îi rămăseseră mamei ei, după care au stat de vorbă până dimineața. A doua zi, tânăra a mers în biroul directorului, care nu a putut să nu-i observe lacrimile din ochi.
„Îmi poți spune ce ai făcut și ce ai învățat ieri acasă?”, a întrebat-o.
„I-am spălat mâinile mamei, dar și rufele rămase”, i-a răspuns ea.
„Și cum te-ai simțit?”, a continuat angajatorul.
„Acum știu ce înseamnă cu adevărat munca, recunoștința, sacrificiul. Fără mama mea, eu nu aș avea succes azi. Abia acum, făcând ceea ce a făcut ea, mi-am dat seama cât de greu este să muncești cu adevărat. Mai mult, mi-am dat seama cât de important este să-ți apreciezi familia, ea este cea mai valoroasă”, a venit replica fetei.
„Asta îmi doresc de la un manager în compania mea. Vreau să angajez un om care îi poate ajuta pe alții și care apreciază, la rândul său, ajutorul acestora. O persoană care înțelege prin ce trec ceilalți ca să îți facă munca, o persoană care nu pune banul pe primul loc în viață. Ești angajată”, au fost vorbele directorului.
Peste câțiva ani, femeia le-a arătat celor cu care lucra cât de mult poate să muncească și le-a câștigat respectul. A știut să-și construiască o echipă frumoasă și muncitoare, a câștigat respectul subalternilor și, datorită ei, performanțele companiei s-au îmbunătățit considerabil.
Așadar, cine nu va munci din greu pentru a câștiga ceva nu va prețui niciodată acel câștig. Cel mai important pentru un om este să conștientizeze munca pe care alții o depun pentru confortul său.
Urmareste-ne pe Google News
