Postul Paștelui 2019: cât durează și cum se ține corect

Postul Paștelui 2019: cât durează și cum se ține corect

Ana Maria Munteanu, redactor sef Divahair.ro

În general, postul reprezintă o rânduială sfântă prin care Biserica Ortodoxă își îndeamnă și își îndrumă credincioşii pe căile adevăratei trăiri creştine, ale virtuţii şi ale cinstirii lui Dumnezeu, prin instituirea unui răstimp de renunțare la toate plăcerile lumești de care se bucură în tot restul anului și de întoarcere spre cele spirituale, cele care contează cu adevărat. Postul este o perioadă de abţinere de la anumite tipuri de mâncare şi de la băuturi alcoolice, în semn de pocăinţă sau ca pregătire pentru un moment special, întotdeauna însoţită de introspecție, meditație și rugăciune. Spovedania și împărtășania reprezintă și ele o parte foarte importantă a postului, dar nu se limitează doar la acea perioadă.

Icoane ortodoxe

Cât durează postul Paștelui 2019

Conform calendarului creştin ortodox în vigoare, în anul 2019, Învierea Domnului va fi prăznuită la data de 28 aprilie (la catolici, praznicul este la data de 21 aprilie, cu fix o săptămână mai devreme). Acestea fiind spuse, Postul Sfintelor Paşti urmează să se desfășoare între 11 martie şi 27 aprilie. Acest post, prin care creștinii se pregătesc să întâmpine Învierea Domnului Iisus Hristos, este, fără doar și poate, cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată instituite de Biserica Ortodoxă. De aceea i se mai spune și Postul Mare.

În toată această perioadă de post, creștinii vor beneficia doar de două dezlegări la peşte:

  • cu ocazia praznicului Bunei-Vestiri (Blagovestenia, ziua în care se prăznuiește momentul în care Fecioara Maria este anunțată de Arhanghelul Mihail că a fost aleasă să fie mama Mântuitorului omenirii, stabilită la data de 25 martie)
  • la sărbătoarea Intrării Domnului Iisus Hristos în orașul Ierusalimului (Duminica Floriilor pică anul acesta la data de 14 aprilie)

Bunavestire

Când sărbătoarea Bunei-Vestiri cade în primele patru zile din Săptămâna Patimilor, se dă dezlegare numai la untdelemn şi vin, iar când cade în vinerea sau sâmbăta acelei săptămâni se dezleagă numai la vin.

Ca în orice alt an, Postul Paștelui durează 40 de zile. Stabilirea duratei Postului Paştelui la 40 de zile se pare că se întemeiază pe referințe biblice în care apare acest număr, 40. Astfel, potopul prin care Dumnezeu i-a pedepsit pe pamânteni pentru păcatele lor a durat 40 de zile şi 40 de nopţi; peregrinarea iudeilor prin pustiu înainte de a ajunge să ia în stăpânire pământul făgăduinţei a durat 40 de ani; Moise a stat 40 de zile pe Muntele Sinai pentru a primi de la Domnul „tablele legământului”.

Însuși Iisus Hristos a postit 40 de zile şi 40 de nopţi înainte de începerea activităţii Sale mesianice, după cum este menționat și în Noul Testament. De altfel, de aici vine și denumirea de Postul Păresimilor (înv. patruzecimi).

Cum se ține corect postul Paștelui

Atunci când postul este ținut „ca la carte”, în zilele de miercuri şi vineri se postește până seara (după apusul soarelui), când creștinul poate consuma numai pâine şi legume fierte, fără untdelemn. În restul săptămânii, tot timpul Postului Mare, se mănâncă o singură dată pe zi, seara, hrană uscată, iar în zilele de sâmbătă şi duminică, de două ori pe zi, se îngăduie consumul de untdelemn şi de puţin vin.

Zilele rânduite pentru ajunare (abţinerea totală de la mâncare şi băutură) sunt lunea şi marţea din prima săptămână a postului, iar în ultima săptămână (numită Săptămâna Patimilor) se ajunează în toate zilele, cu excepția zilei de joi. În aceste zile se mănâncă doar seara, numai pâine, și se bea doar apă.

Om care tine post cu apa si paine

De obicei, aceste restricții severe sunt respectate mai mult de călugării din mănăstiri, oamenii obișnuiți adoptând propriile variante, în funcție de cât poate fiecare, consumând îndeobște mâncăruri fără carne, fără lactate sau ouă, preparate în casă (în general, legume și zarzavaturi fierte) sau cumpărate din magazine, care, din fericire, și-au îmbogățit de la un an la altul oferta de astfel de produse.

De la postul alimentar sunt scutiți copiii, femeile gravide, lăuzele, bolnavii și bătrânii. De postul spiritual nu este însă nimeni scutit.

Postul de bucate, desăvârșit prin postul de păcate

Perceput, în general, ca o abținere de la anumite mâncăruri, în anumite zile ale săptămânii (miercurea și vinerea) sau pe perioade mai lungi stabilite de Biserică, postul este, deopotrivă, o practică de nevoință sufletească și de introspecție mai profundă, pregătindu-l pe creștin în întregul său (corpul, mintea și sufletul) pentru sărbătoarea ce urmează. Nu puțini sunt aceia care consideră postul un fel de dietă benefică pentru sănătatea organismului, dar adevăratul creștin are o cu totul altă viziune asupra acestuia.

Resorturile care îl îndeamnă la asumarea postului sunt strict de natură spirituală: dorința de a răspunde iubirii Domnului Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru noi, strădania de a deveni cât mai buni, asemenea Lui, speranța de a avea parte de binecuvântările lui Dumnezeu, întărirea spiritului, creşterea în virtuţi, antrenarea în lupta cu păcatul, cu ispitele, cu propriile slăbiciuni.

În Postul Paștelui nu se fac nunți, ci doar botezuri

Așadar, postul trupesc trebuie însoțit, obligatoriu, și de postul sufletesc. Creștinul adevărat trebuie să se înalțe sufletește prin rugăciune însoțită de fapte bune și să se rețină de la gânduri necurate, de la pofte, patimi, vorbe sau fapte rele. De asemenea, se impune abstinență totală în relațiile conjugale și în ceea ce privește distracțiile, de orice natură ar fi acestea.

Deoarece perioada postului amintește de suferințele Domnului Iisus Hristos pe cruce, petrecerile sunt considerate mai mult decât nepotrivite, motiv pentru care în acest răstimp nu se fac nunți. În ceea ce privește botezurile, biserica recomandă să fie oficiate începând cu ziua a 8-a de la naștere, până în ziua a 40-a, fără ca acest termen să fie depășit; în cazul în care botezul copilului pică în perioada postului, biserica este de acord ca slujba să fie săvârșită, însă petrecerea de după ceremonia religioasă va trebui amânată până după încheierea postului

Concepţia creştină despre post

Postul a existat în toate religiile lumii, la toate popoarele, dar creştinismul i-a dat o semnificație aparte în viaţa credincioșilor, mai ales în viaţa monahală, făcând din el deopotrivă un act de virtute şi de cult, un mijloc de luptă împotriva păcatului, de înălțare spirituală şi, totodată, un semn de respect şi de venerație față de Dumnezeu.
Mântuitorul însuşi a practicat postul - El a postit 40 de zile înainte de a-Și începe misiunea - şi l-a recomandat ucenicilor Lui ca pe un mijloc de luptă împotriva ispitelor şi a diavolului. Sfinţii Apostoli au practicat şi ei postul, la fel și ceilalți sfinți creștini de după epoca apostolică și până în zilele noastre.

Adevăratul post este acela în care abţinerea de la mâncărurile de dulce (postul alimentar) este însoțită de efortul spre progres spiritual, spre purificarea sufletului, spre înfrânarea de la păcat. Postind, omul nu doar că renunţă temporar la satisfacerea unui instinct natural, nevoia de hrană, ci se și angajează într-o luptă grea pentru desăvârșirea spirituală, prin înfrânarea instinctelor și disciplinarea gândurilor, aspirând la atingerea unui echilibru lăuntric care să conducă la întronarea supremaţiei spiritului asupra trupului. Postul și rugăciunea îl conduc pe credinciosul creștin la alungarea gândurilor şi a dorinţelor păcătoase, la întărirea în fața ispitelor și creșterea virtuţilor creştine, precum smerenia, pocăinţa, milostenia, dragostea de aproape, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, blândeţea, înfrânarea; pe scurt, la desăvârşirea sufletească atât de mult râvnită.

Evoluția în timp a practicii creștine a postului

În primele secole ale creștinismului se postea diferit: unii - o săptămână, alții - două zile înainte de Paște, iar alții - doar în Vinerea Patimilor. La sfârșitul secolului al III-lea, Postul Mare a fost împărțit în două: postul prepascal, sau Postul Păresimilor, care ținea până în Duminica Floriilor, și postul pascal (Postul Paștilor), care ținea o săptămână, din Duminica Floriilor până la Paște. În anul 325, la Sinodul I ecumenic de la Niceea, Biserica de Răsărit a stabilit ca durata postului să fie de șapte săptămâni, durată care a rămas neschimbată până în zilele noastre.

În general, în vechime, postul era mult mai aspru decât în prezent. Toate zilele erau de ajunare, adică de abţinere completă de la orice mâncare şi băutură, până în ceasul al nouălea din zi. Exceptate de la ajunare erau doar zilele de sâmbătă şi duminică.

Rânduieli bisericești deosebite în Postul Paștelui

În prima zi a Postului Mare, în bisericile ortodoxe se săvârşește slujba Pavecerniţei, în cadrul căreia se citește prima parte a Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, alte trei părți ale acestei creații liturgice fiind citite în următoarele trei seri. În săptămâna a cincea a postului, Canonul cel Mare va fi citit în întregime în cadrul Deniei de miercuri a respectivei săptămâni.

De asemenea, spre deosebire de restul anului, în Postul Mare, în Biserica Ortodoxă, nu se oficiază Sfânta Liturghie decât sâmbăta și duminica. În celelalte zile se oficiază Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, o liturghie care a luat ființă pentru a da curs dorinței unor credincioși de a se împărtăși în cursul săptămânii. De asemenea, în calendarul ortodox sunt consemnate și zile aliturgice, când nu se oficiază nicio Sfântă Liturghie.

O altă excepție de la practicile obișnuite în bisericile ortodoxe este reprezentată de faptul că în Postul Mare, în primele cinci duminici, se oficiază Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, în zilele de sâmbătă și în Duminica Floriilor -Liturghia Sfântului Ioan Gura de Aur, iar în Săptămâna Patimilor, în zilele de joi și sâmbătă - din nou se ține Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Postul Mare pentru credincioșii romano-catolici

Miercurea Cenușii catolici

Paştele catolic va fi sărbătorit în acest an cu exact o săptămână înaintea Paștelui ortodox - mai exact, pe data de 21 aprilie; postul catolic a început în ziua de miercuri, 6 martie, zi ce poartă denumirea de Miercurea Cenușii. În acea seară, în bisericile catolice se ţine o Sfântă Liturghie specială, încheiată cu presărarea cenuşii pe deasupra capului credincioşilor prezenți la slujbă, gest care are o profundă semnificaţie penitenţială. Cu o zi inainte, creștinii catolici mănâncă, împreună cu familia, preparate care conțin carne, lapte, brânză și ouă, motiv pentru care ziua din ajunul Postului Mare este denumită în popor Mardi Gras (Marțea Grasă).

La creștinii romano-catolici, postul este mai puțin strict decât la credincioșii ortodocși. La romano-catolici este interzis doar consumul de carne, fiind îngăduite alimente interzise la ortodocși, precum produsele pe bază de lactate, ouăle și peștele. O altă particularitate a postului catolic este reprezentată de faptul că se reduce la trei numărul zilnic de mese permise: o singură masă mai mare, principală, când se poate mânca pe săturate, și două mai mici, când creștinul catolic are voie să mănânce doar gustări ușoare, nimic cu adevărat consistent.

La început mai sever (o singură masă pe zi, după apusul soarelui), odată cu trecerea timpului, postul catolic s-a adaptat mult, devenind din ce în ce mai puțin restrictiv. La început, carnea, ouăle, lactatele și alcoolul erau total interzise, în ultima săptămână din postul Paștelui (Săptămână Sfântă) fiindu-i permis creștinului catolic să se hrănească doar cu pâine, sare, ierburi și apă. Aceste practici au devenit tot mai lejere odată cu trecerea timpului, în secolul al XIV-lea permițându-se celor care țineau post să aibă parte de o masă de prânz și de o gustare seara; în secolul al XIX-lea, li s-a mai îngăduit acestora și să ia o gustare de dimineață, iar din secolul XX, postul, cu acele trei mese amintite ceva mai sus, poate fi substituit fără probleme prin rugăciune și acte caritabile.

De menționat faptul că sunt obligaţi la legea postului toţi credincioșii care au împlinit 21 de ani până la cei care au 60 de ani.

Abstinenţa interzice să se mănânce carne, dar nu și ouă, brânzeturi, lactate, fiind permise și viețuitoare de apă (pește, fructe de mare etc.). Zile de abstinență obligatorie sunt toate vinerile din Postul Paştelui şi ale Adventului (perioada de patru săptămâni dinaintea Crăciunului).

Sunt obligaţi la legea abstinenţei toţi creştinii ce au împlinit vârsta de 14 ani. În vinerile din afara celor două perioade de post, legea abstinenţei se poate împlini fie prin abţinerea de la carne, fie prin practicarea actelor de caritate față de cei mai nevoiași sau prin practivarea evlaviei.

Abstinenţa de vineri a luat naștere pentru a comemora jertfa Domnului Iisus Hristos de pe cruce, pe dealul Golgotei. Deși postul trupesc este mai ușor la romano-catolici, pe toată perioada lui nu se face niciun rabat în ceea ce privește trăirea spirituală. Este, de fapt, un post al inimii, în care se pune accentul pe postul interior, pe rugăciune, pe abținerea de la păcat, o perioadă în care credincioșii sunt îndemnați să facă acte caritabile, vizite la bolnavi, în orfelinate, azile de bătrâni, sanatorii și să facă donații pentru cei aflați în nevoie.

Articolul urmator
Cum să atragi norocul în casa ta, urmând sfaturile lui Mihai Voropchievici. „Am bani, voi avea bani și cât voi trăi voi avea bani. Sunt un om bogat"
Cum să atragi norocul în casa ta, urmând sfaturile lui Mihai Voropchievici. „Am bani, voi avea bani și cât voi trăi voi avea bani. Sunt un om bogat"
Cat mai dureaza pana iti gasesti jumatatea?
Incepe quiz
Cat mai dureaza pana iti gasesti jumatatea?

Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!

5 (12)
Abonează-te la newsletterul DivaHair!
Va rugam sa completati campurile necesare.