Literatura coreeană este din ce în ce mai cunoscută în ultima vreme, armonia stilului, construcţia interiorizată și complexă, a personajelor câştigând din ce în ce mai mulţi fani. Kyung-sook Shin este cea mai cunoscută reprezentantă a acestui val, faima rapidă pe care a câştigat-o determinându-i pe critici să vorbească despre „sindromul Kyung-sook Shin”. „Voi fi acolo” este al doilea succes de casă al scriitoarei, după „Te rog, ai grijă de mama”, tradus deja în 22 de limbi!
Un roman despre dragoste, singurătate şi emoţiile complexe ale tinereţii
Atunci când Jeong Yun primeşte un telefon de la fostul ei iubit din facultate, Myeong-seo, după opt ani în care nu îşi mai vorbiseră, în care acesta o anunţă că profesorul lor preferat e pe moarte, protagonista îşi reaminteşte tinereţea ta, petrecută în Seul la sfârşitul anilor '80, cutremurat de protestele studenţilor şi de atacurile cu bombe lacrimogene ale forţelor de ordine.
Yun începe prin a rememora momentele dezolante de după moartea mamei sale şi decizia de a renunţa la facultate, pentru a merge să petreacă un an alături de tatăl şi de prietenul său din copilărie, Dahn (Dan, în traducerea românească). După ce se simte din nou pregătită să înfrunte lumea, Yun se întoarce la studiu şi se împrieteneşte cu alţi doi tineri, suferind la rândul lor de aceeaşi alienare în contrast cu lumea contemporană rece. La cursurile profesorului Yun, fata îi zăreşte pe Myeong-seo, un tânăr de care se simte atrasă, şi pe amica sa Mi-ru, cu mâinile arse şi o istorie cutremurătoare în spate, cei trei fiind uniţi prin atitudinea asemănătoare în faţa vieţii şi prin poveştile de viaţă tragice. Pe fundalul protestelor politice care domină viaţa studenţilor, eroii noştri citesc, râd, descoperă minunăţiile oraşului împreună, gătesc şi împart o mâncare plină de poezie, dar viaţa le este ameninţată din umbră de misterul dramatic al lui Mi-ru, a cărei soră se sinucisese în urma dispariţiei tulburătoare a iubitului ei, în circumstanţe încă neelucidate.
„Îmi doresc ca romanul acesta să fie privit mai degrabă ca o carte cu o notă optimistă, şi nu ca una încărcată de pesimism, şi să fie citit mai degrabă ca o poveste de iubire decât ca o poveste tristă”. Aceasta este dorinţa pe care scriitoarea Kyung-sook Shin o manifestă, oferind o direcţie pe care mie mi-a fost imposibil să o urmez pe tot parcursul romanului.
Un roman de o sensibilitate covârşitoare
„Voi fi acolo” nu mizează pe şocul evenimentelor relatate (deşi conţine suficientă dramă, câteva morţi tragice şi un gust dulce-amar care îţi rămâne impregnat în suflet mult după ce ai terminat cartea), ci pe stilul sensibil, aproape liric de a povesti al autoarei.
Principalul atu al romanului este această delicateţe melodioasă, care rezonează din paginile cărţii: chiar şi în traducere, povestirea curge frumos, în stilul paşnic oriental, şi chiar şi firele expansive, fără nicio grijă, se trezesc curând absorbite în universul introvertitei Yun. Intim, profund, dar totuşi puternic, romanul te atrage fără să vrei şi te conduce domol într-o altă epocă, a protestelor politice, a singurătăţii şi a dragostei pe care o trăiesc patru tineri „altfel” (Yun, Myeong-seo, Mi-ru şi Dan). Din acest punct de vedere, „Voi fi acolo” este o lectură aproape obligatorie pentru primele zile ale toamnei, melancolia sa rimând perfect cu căderea frunzelor, cu trecerea spre moarte a naturii şi cu poezia nostalgică a vremii de afară.
Un alt lucru remarcabil al prozei lui Kyung-sook Shin este familiaritatea sa. Este primul roman din literatura asiatică pe care îl citesc şi totuşi nu am avut nicio clipă sentimentul unei divergenţe cu cărţile mele de suflet. E adevărat, personajele din „Voi fi acolo” citesc avid literatură europeană, iar unul dintre personajele non-umane emblematice ale cărţii, o pisicuţă frumoasă, dar surdă, este numită Emily, după poeta americană Emily Dickinson. Însă nu de aici provine contopirea culturală a Estului cu Vestul, ci din stilul intim şi din abordarea unor teme precum dragostea, prietenia, singurătatea sau sentimentul pierderii, comune fiecărei lumi.
Criticii LA Times rezumă extraordinar această capacitate a scriitoarei de a aborda teme universale într-un mod intim, pe limba fiecăruia dintre noi: „Shin scrie despre singurătate şi dor cu o pasiune controlată, asemeni scriitorilor ruşi. Personajele ei nu ridică aproape niciodată vocea. În schimb, ei deapănă poveşti, se plimbă şi mănâncă împreună. Mai presus de orice, îşi amintesc.”
Desigur, nu poţi afirma că „Voi fi acolo” este o operă fără defect. Dacă scriitoarea este excepţională atunci când creionează trăiri şi ilustrează senzaţii familiare şi nouă, ea nu dă dovadă de aceeaşi pană măiastră când vine vorba de dozajul suspansului. Romanul are şi o notă de mister în povestea personajului Mi-ru şi în câteva detalii din evoluţia lui Dan, dar acestea, deşi avansează frumos spre un punct culminant care promite, nu ajung nicăieri. Dimpotrivă, se sparg ca un balon artificial umflat. La sfârşit, nici nu mai contează, deoarece cartea este o experienţă intimă, a sensibilităţii, iar degetele schimbă filele, una după alta, pentru a nu pierde legătura cu personajele, nu pentru că doresc să fie şocate.
Noi îţi recomandăm să încerci şi tu experienţa unei lecturi de Kyung-sook Shin, fără teamă că te vei pierde printre nume coreene imposibil de pronunţat, ci cu dorinţa de a te afunda într-o carte la fel de profundă şi de melancolică precum toamna!
Citeşte şi recenziile noastre pentru „Micul prinţ” şi „Portretul lui Dorian Grey”!
Tu ce părere ai? Vei citi „Voi fi acolo”? Ce carte ţi-ai dori să prezentăm în secţiunea de recenzii DivaHair?
Urmareste-ne pe Google News
